Cuvânt și iubire

După atâtea porcării făcute de iuda la pătrat (vorba maestrului N. Dabija) în mai puţin de o lună! presa de pe malul Bâcului a explodat prin diverse analize ale conferinţelor de presă, declaraţiilor deşuiate, ameninţărilor în adresa unioniştilor (şi nu numai!). Poate acesta a fost scopul lui Dodon: să se scrie şi vorbească cât mai mult despre el, chiar dacă mai mult de rău. E un fel de masochism politic dodonist. E rău, rău de tot cu acest Pavlik Morozov. Au trecut peste trei luni de la alegerea lui Dodon în funcţia de preşedinte al acestui colţ de ţară atât de prost guvernat. Dar că ne întrebăm: cine este vinovatul că kremlinezul Dodon a ajuns în cea mai înaltă funcţie în stat? În primul rând V. Plahotniuc.

Să facem o scurtă analiză a creşterii acestui kremlinez, acestei mare cozi de topor, acestui holop al lui Putin. La o vârstă de doar 30 de ani (în 2005), acumulând deja trei diplome de sudii superioare şi un doctorat plagiat I. Dodon este promovat de naşul său V. Voronin în funcţia de viceministru al Economiei, peste un an (în 2006) este numit ministru al economiei, iar peste alţi doi ani (2008) – prim viceprim ministru. În total s-a aflat 5 ani la guvernare în funcţii destul de înalte tocmai în perioada demarării procesului de furturi din Banca de Economii (conform declaraţiei colegului său de partid comunist O. Reidman delapidările de la BEM au început în proporţii mari din a. 2004). După căderea comuniştilor Dodon în semn de mulţumire pentru ceea ce a făcut Voronin pentru el îl trădează (totuşi probabil „trădarea” a fost planificată de Voronin!) şi împreună cu doamnele Z. Greceanîi şi V. Abramciuc părăsesc fracţiunea comuniştilor, alăturându-se la Partidul Socialiştilor al dnei V. Abramciuc. În scurt timp în stilul puiului de cuc Dodon ocupă locul dnei V. Abramciuc la timona partidului, iar pe fondatorii partidului V. Krîlov şi V. Abramciuc îi aruncă afară (din cuib!).

Pe fundalul căderii PCRM în alegerile parlamentare din 2014 partidul socialiştilor avea şanse să treacă barajul electoral însă cu un scor mai modest. În ajutor îi vine V. Plahotniuc care într-un mod pur moldovenesc îl scoate din cursă pe ultima sută de metri partidul lui R. Usatâi, astfel asigurându-i lui Dodon cel mai mare scor electoral, 25 de mandate (dintre partidele participante), punându-i pe tipsie suplimentar 10-15 mandate de deputat. După acest „succes” Dodon a întrat în rol şi a început să dea din coate pentru preluarea puterii astfel că atunci când Curtea Constituţională a decis declanşarea alegerilor prezidenţiale directe (în luna martie 2016) el era deja pregătit sub toate aspectele: avea o susţinere confortabilă în parlament, folosind tribuna parlamentului în promovarea sa; avea două televiziuni (dar şi puzderia de posturi ruseşti puse la dispoziţia lui), prin intermediul cărora valeţii îi lustruiau imaginea pentru postul de preşedinte; avea surse financiare enorme puse la dispoziţie de stăpânul său Putin. La momentul declanşării legale a alegerilor prezidenţiale (în septembrie 2016) el era deja absolut pregătit, nici nu mai avea nevoi de campanie electorală. Pentru ai asigura victoria şi a nu admite accederea în turul doi a unei candidaturi de pe centru-dreapta Plahotniuc îl împinge în primul tur pe cârpa M. Lupu (de care mai apoi şi-a şters picioarele!), el apărând pe multe standuri publicitare alături de Dodon cu lozincile: „Împreună suntem mai puternici” (Lupu) şi Dodon preşedinte (evident a lui Dodon). Într-adevăr împreună Lupu (Plahotniuc)+Dodon erau mai puternici. După pasul reuşit al dreptei de a ieşi cu un candidat unic M. Sandu Plahotniuc, văzând că trecerea candidatului de pe segmentul de dreapta-centru-dreapta nu mai poate fi evitată, îl retrage într-un mod ruşinos (pentru Lupu) din cursa electorală la puţin timp până la alegeri. Într-un mod fariseic de ochii lumii ia chemat prin televiziunile sale pe adepţii PD-ului s-o susţină pe dna Maia Sandu (evident cu scopul de a o prezenta în faţa electoratului drept complice al guvernării la furtul Miliardului), în realitate însă dând ordine structurilor locale ale PD-ului (sunt o sumedenie de dovezi!) să asigure victoria lui Dodon în teritoriu. Unii dintre votanţi ar fi votat-o pe dna M. Sandu dar crezând declaraţiei lui Plahotniuc din seara zilei retragerii din cursa a lui M. Lupu, a votat poate împotriva candidatului plahotniucist (adică M. Sandu!). Astfel trucul lui Plahotniuc a funcţionat  dublu împotriva Maei Sandu (deunăzi Plahotniuc a venit cu injurii în adresa dnei M. Sandu, numind-o in derâdere „Alba ca zăpada”. De ce ar veni cu critici în adresa candidatului pe care l-ai susţinut în turul doi?). Astfel, cu ajutorul lui Plahotniuc (în timpul campaniei electorale justiţia aservită lui s-a făcut a nu vedea coţcăriile financiare gen Bahamas ale lui Dodon, iar în ziua alegerilor şi după aceeaşi justiţie s-a făcut a nu vedea marile fraude electorale evidente (aducerea celor peste 17000 de votanti din Transnistria, votul cu un scor de peste 99%! în Găgăuzia, epuizarea buletinelor în unele secţii din străinătate, inversarea rezultatelor votului din procese verbale în folosul lui Dodon (aşa întâmplător, din greşeală!!!)) astăzi îl avem pe Dodon aburcat în fotoliul prezidenţial. „Cel mai prost lucru pentru o ţară este ridicarea nemeritului” spunea cu bună cunoştinţă de cauză marele Eminescu.

În general aşa e. Plahotniuc e naşul preşedintelui Dodon. Aparenta discordanţă actuală între ei este de ochii lumii, pentru cei proşti pentru a crea imaginea răului cel mai mare şi a răului mai mic pentru situaţia că vom ajunge (de câte ori am fost în această situaţiie!) să alegem răul mai mic (chiar la următoarele alegeri anticipate (sau ordinare). Aici îmi amintesc un banc. „La ieşirea dintr-o staţie metro din Moscova șed doi cerşetori bătrâni: unul având aninată pe piept o pancartă cu textul „Eu sunt rus”, iar pe pancarta celuilalt era scris „Eu sunt evreu”. Evident, majoritatea trecătorilor aruncau rubla în pălăria „rusului”. Până la urmă unuia din trecători, fiindu-i jale de cerşetorul „evreu”, îl întreabă: „De ce ţi-ai aninat această pancartă, doar cunoşti atitudinea ruşilor faţă de evrei?”. Cerşetorul „evreu” a tăcut. După ce trecătorul se îndepărtase cerşetorul „evreu” îi spune celuilalt: „Auzi Iţik, ăştea ne învaţă cum să facem bussines”.

        Dacă să fim corecţi, nu doar Plahotniuc l-a ajutat pe Dodon să devină preşedinte. În alegerile prezidenţiale recente Dodon a mai beneficiat de un ajutor important: al nostru. Am făcut noi tot posibilul ca această ruşine naţională Dodon să nu ajungă în fotoliul prezidenţial? Nici pe departe. Ne văicărăm de mizeria pe care o face aşa numitul preşedinte al tuturor I. Dodon. Dar să ne întrebăm: cum a ajuns el, acest iuda şi holop rus, în cea mai înaltă funcţie din stat?           L-am adus noi înşine prin indiferenţa multora din noi, prin lenevia noastră intelectuală, prin credulitatea unora ajunsă până la prostie. Acum unii îşi dau seama cât de departe poate ajunge acest kremlinez şi se revoltă, într-un fel. Dar de ce nu am făcut un elementar efort intelectual să modelăm la ce ne va duce pasivitatea noastră. Un elementar efort făcut în alegerile prezidenţiale, cu mult mai mic decât efortul făcut de brava noastră Diasporă, ne-ar fi scutit de această ruşine naţională Dodon. Dimpotrivă, prin pasivitatea noastră, prin duplicitatea bravilor lideraşi de pe dreapta-centru-dreapta (una au declarat şi alta au făcut, lucrând împotriva candidatului unic Maia Sandu!) am contribuit (cu toţii) la urcarea pe tron a lui Dodon. Spuneţi că sunt nişte aiureli. Ei bine, vin cu câteva exemple (din păcate foarte multe) de acest gen. În s. Alexandru Ioan Cuza (95% moldoveni-români) cu primar din partea lui Leancă (aliatul declarat al M. Sandu!) au fost votaţi aproape la egal I. Dodon şi M. Sandu (după un astfel de vot sătenii ar trebui să schimbe denumirea satului lor deoarece Dodon l-a declarat pe Alexandru Ioan Cuza drept mare trădător pentru faptul că a realizat mica Unire). În s. Baurci Moldoveni (cu 96% locuitori moldoveni-români!) cu primar PLDM (tot aliat declarat al M. Sandu!) l-au votat pe Dodon cu 56.2%; în Găvănoasa (cu primar PDM – Plahotniuc s-a declarat aliat al M. Sandu!) – 80% pentru Dodon; Larga Nouă (73% moldoveni!) cu primar PLDM – 57.3% pentru Dodon; s. Roşu (96% moldoveni!) cu primar PLDM – 50.5% pentru Dodon; în s. Tartaul de Salcie (96% moldoveni) cu primar PLDM – 51.5% pentru Dodon. Mă opresc aici.

Culmea, însă după cum merg acum lucrurile riscăm să ajungem în alegerile parlamentare anticipate nepregătiţi (ca şi în alegerile prezidenţiale) şi să le pierdem. Să nu credem declaraţiilor lui Plahotniuc că nu vor fi alegeri anticipate. El o face pentru a ne linişti şi împreună cu Dodon vor declanşa alegerile anticipate, luându-ne iarăşi nepregătiţi. Continuăm să-i fortificăm poziţiile, asigurându-i succesul în alegerile parlamentare (anticipate sau ordinare) prin pasivitatea noastră, prin lenevia intelectuală de care dăm dovadă permanent. După atâtea porcării, pe care le face acest kremlinez, unde e reacţia noastră, unde sunt sutele de mii ieşite în stradă? Unde sunt bravii noştri lideri de partide de dreapta şi centru-dreapta? De ce nu fac nimic pentru a crea acest pol unificator pe dreapta, atât de fărâmiţată, capabil să-l oprească pe acest holop al lui Putin? De ce şi la nivel local în Chişinău fracţiunile PPEM şi liberală (Dorin Chirtoacă) se comportă ca cei doi ţapi bătăuşi de pe puntea din poveste spre satisfacţia lui Dodon? Să nu înţeleagă ei că scopul lui Dodon este de a pune laba şi pe Capitală (acest atât de jinduit fruct!).

Deoarece unificarea PLR-ului, Dreptei, PNL-ului, noii construcţii a lui Şalaru cu PL-ul lui Ghimpu sau invers este practic imposibilă cu actorii actuali din primă linie atunci colacul de salvare pentru dreapta ar fi noua construcţie care apare pe segmentul de dreapta – Mişcarea social-politică „Sfatul Ţării 2” cu reprezentarea în el a tuturor aşchiilor unioniste. Este strict necesară această construcţie unificată care poate deveni un centru unificator pentru toţi prounioniştii, care rămân atât de frustraţi de porcăriile lui Dodon pe fundalul lipsei oricărei rezistenţe. Dar un gospodar bun ştie că dacă nu-i pui porcului sârmă în bot la timp ai păţit-o.

Ce vom scrie după alegerile parlamentare (anticipate)? Ne vom plânge probabil iarăşi de pierderea alegerilor şi vom analiza cauzele eşecului. De pe acum se poate spune: dacă vom pierde alegerile parlamentare cauza va fi numai în neunirea noastra, în rânza căpoşilor noştri care nu ştiu a nu călca a doua oară pe greblă. Au făcut porcăria în alegerile prezidenţiale trecute, aducându-l în fotoliu pe Dodon, de ce insistă pe aceeași  greşeală? Lăsaţi la o parte  frustrările şi faceţi primul pas spre unificarea dreptei. Şi alegătorul, bunul, credulul nostru alegător, va aprecia la sigur acest gest, vă va ierta multe din păcatele pe care le-aţi comis anterior împotriva lui. Neunirea noastră – bucuria lui Dodon.

Din păcate rândurile patrioţilor se răresc. Zilele trecute au încetat din viaţă marele actor, regizor şi patriot Ion Ungureanu şi marele disident politic sovietic, patriot basarabean Nicolae Lupan. Se duc în lumea celor drepţi fără să-şi fi văzut visul împlinit – Reunirea cu Ţara.

Valeriu Dukâlgheru