George Anca: TURNAVITU
George Anca
TURNAVITU
CA UN SFÂRȘIT
UNDE-AM FOST RAIULE
FIINȚA FIINȚA
TURNAVITU
Ca un sfârșit (ultimul capitol, 18, al monografiei ANCA de Marian Popa) – unde-am fost raiule – cu desaga – creierul mi se prefăcuse – nimeni Tla nici Antonioni – Gange în Holderlin – eram tineri – prozodic sinucis – străin mirosind a ceapă divină – nemișcați sărbătorilor – tune-ți ziua treisprezece – pe Pier – câinele negru – norilor maică – picuri mascați – bine a zis Albert – din mormânt până diseară – nu mai plouă – traductologin – în șura ta din Ligonier – hitopadesha – mărturisitor Mahatma – Diogene sau Serapis – trup din sămânță – taina – până la moarte – râd de liniștea voastră – nu vei avea nour – capul șarpelui – această piatră – scara – după spargerea ulciorului – cine mă oprește a spune – ființa ființa – horcăitul – proaspăt rași – regula – ce e fals și ce e adevărat – fluviul curge în ocean – adevăruri ce nu pot să nu fie – ne-am îngrozit – în Roma femeile – scribul citind – semnificația piesei – lumea se poate răci – sper s-o mai ascultăm – m-am jucat ades cu omul – privirea de-ar putea fecunda – Turnavitu – la căderea nopții – tors ploii – din unirea sacră – scenometrii Draghicesco – ce vrea cuvântul acela – Holi – plâng trupuri
18. CA UN SFÂRȘIT
(ultimul capitol al monografiei ANCA)
Cine mai citește astãzi? O întrebare curentã. Alta este: când și unde. Acasã, pe vreo plajã, în ședinþe, în trenuri, autobuze, avioane, într-un rãgaz postorgasmic. Huxley trata practic problema, în felul lui britanic: bucãțile epice scurte și poeziile sunt consumabile pe distanțe mici de drum. Azi sunt în trend și anecdotele de o mie de pagini, cu semn de carte pus din loc în loc: un bilet de cãlãtorie, o felie de salam, un condom. N-ar fi rãu însã dacã se va introduce printre tipurile ideale textele dodiate de Anca, cel mai radical producãtor de text din seria deschisã virtual de Eminescu, dezvoltatã cu Urmuz, la împlinirea cãreia au contribuit Constantin Fântâneru filosoful, Eugen Ionescu absurdul, Cugler-Apunake, George Dan (Oamenii din lande, manuscris în 1946, editat în 2011), Șerban Foarțã hologramaticul. Anca: autor citibil, recitibil, suspendabil, suprimabil, completabil, abil labil, digerabil, dispepsiabil.
Atari cãrți au un indiscutabil avantaj: ele pot fi începute de oriunde, întrerupte oriunde temporar sau definitiv, reluate, fãrã a li se leza totalitatea, aceasta în mãsura în care haosul este uneori confundabil cu infinitul, care nu mai este infinit decât dacã se extrage din el infinitul pentru a rãmâne un alt infinit. Texte ca niște maladii absolute, ce pot suporta prin lecturã statutul singular, endemic și cronic. Amestecuri, cu aparențe de sincope; o afirmație în cazul acestor texte impune neutralizarea și variația liberã: citãrile pot fi scurte sau foarte lungi, fiind egal dacã vor fi luate dintr-un poem, roman sau eseu, fiind salutar și experimentul comutãrii: pasaje cu dimensiuni variabile dintr-un oarecare text sunt integrabile cu șanse zero de identificare în altele.
Postdemocrația își creeazã o postliteraturã. Una din formele ei este produsã de Anca, în dauna altora. Ceea ce înseamnã cã nici nu se mai poate scrie o alta care sã nu fie epigonicã. E scrisul fãrã drept de apel și fãrã drept la egal, care ignorã aroganța elitarã, meschinãria șmechereascã frivolã postmodernistã, conformismul mercantilizat al scrisului de larg consum. Altfel, un text care nu poate fi plagiat, compilat sau parodiat. Acest autor contribuie în felul lui la extinderea interactivitãții. Textele permit unui cititor sã greșeascã dacã vrea pagina, fãrã a fi observat, poate sfida legile copyrightului raționalitãții.
Un alt avantaj: prin textele dodiate este insinuabil orice, pentru cã nu sunt lizibile cum au fost scrise. Autorul poate înjura temeinic pe oricine din lume fãrã teama de a fi sancționat, poate ataca orice tabu, poate folosi vocabula pulã, cum o și face într-un poem al cãrui titlu nu va fi aici indicat, poate grafia conspirativ cele 99 nume secrete ale Creatorului Suprem rostite într-un colț de templu de un inițiat. Din aceastã operã laxã nu lipsesc urâtul, grotescul, brutalitatea sexualã abundentã în epocã, dar perspectiva e totuși aceea a des evocatului Hanuman care, chiar și când este furios avântat militant, va acoperi în mișcarea-I impetuoasã marea cu flori și petale.
Textele dodiate sunt plasabile ca dodii și în categoria radicalizãrilor criptologice. Existã texte pe care Cryptanalysis & Raketeering Records Unit nu le-a putut descifra nici cu ajutorul celor mai moderne tehnologii informaționale. Litere, cifre, semen ortografice, acolade, linii, cratime, intercalãri, secționãri, hieroglife: așadar, manuscrisul Voynich din secolul XV, Ricky McCormick, obiectul artistic Kryptos creat pentru CIA de Jim Sanborn, cu concursul unui criptolog pensionar al instituției. Cine cripteazã mai bine? Amatorul, s-a constatat. “Profesioniștii sunt previzibili, amatorii sunt primejdioși”. În plus: trebuie analizat enciclopedismul celui ce cripteazã: literar, artistic, politic, gastronomic, economic, științific, monden, erotic, de participant sau observator al ceremonialelor religioase și laice etc. Ce face Anca poate fi luat și ca o zãpãcire a criptãrii, cãreia îi extinde bazele clasice: valorificã literele în noile cuvinte formate, dar mai ales în formațiile de cuvinte: cuvinte fãrã sens, cãrora li se poate distribui prin consens, bunãvoințã sau ignoranþã unul la alegere și la întâmplare, cuvinte pentru obiecte inexistente, cuvinte necunoscute pentru obiecte existente. Dodii? Francesco Flora afirma cã este imposibil sã nu existe undeva în Univers creaturile din Infernul dantesc, argument fiind faptul cã ele au fost prezentate de un om. Este afirmabil același lucru despre relate, dar și despre scrisul bazat pe relații stabilite prin raționamente asimetrice.
Schlegel: Spiritul idealismului este universalitatea și originalitatea (totalitatea în plus); tot restul este literã/ Buchstabe. Idealismul face din interioritate empirie și din exterioritate teorie. Orice sistem este numai o empirie.
Realitatea se aflã în indiferențã. Ce nu-i încã poetizat, nu se știe încã pe drept; mai întâi ne vine cunoașterea cea mai profundã din inconștient în fața ochilor. Ce se poate modifica din aceste propoziții? Un singur cuvânt va trebui înlocuit: poetizat cu dodiat.
Dacã se mai încearcã o asociație, textele lui Anca sunt mașini în sensul automatelor lui Claude Shannon. A crea sisteme smucite pentru a produce nonpragmatic. Pentru cã tot ce-i practic e consumabil. Se consumã alimente și se produc excremente, se consumã cuvinte și se produc demagogie și minciuni, tabloide și reclame, teorii, doctrine scadente și hârtie reciclabilã.
Termenul experiment este de asemenea rezonabil pentru definirea acestei opere. A fost folosit pentru muzicã, literaturã, arte vizuale. În acest caz, poate fi evocat și sensul științific și anume în sens dramatic. Probabil cã 99% din proiectele de cercetare știinþificã experimentale eșueazã; eșecurile sunt importante, fiindcã indicã altor cercetãtori ce nu trebuie sã mai încerce, cum sã aleagã alte drumuri. În literaturã și arte este altfel, chiar invers. Cine încearcã imposibilul relevã numai eșecul altora, cu același rezultat: asta nu trebuie s-o mai faceți, am fãcut-o eu. Voi puteți doar sã parodiați Mona Lisa. Anca este îndreptãțit sã facã contemporanilor un Sîc! substanțial.
Scriitorul ãsta perfecționeazã limbajul compozit multilingv. Pentru cine o face? Pentru cititorul român al viitorului, care deprinde mai întâi limba englezã cântând interjecții. Sau pentru cel familiarizat cu engleza, care va învãța româna înjurând, în vederea parvenirii la o Comunã de Aur a Dodiilor. “Profetule dodietule construiește pentru viitor scuze” (Rechinuri). “dodii de nouã viațã/voi sã vã predați/noi sã vã învãțãm/când contextul ne va sufoca/pris la peine d’apprendre roumain/declinul și dispariția/unor comunitãți românești/identitatea omului spulberatã …”
Scriind cum scrie, Anca utilizeazã cea mai mare cantitate de cuvinte reale și inventate în literatura românã.
În baza textelor lui e realizabilã cu lux de exemplificãri și o poeticã sau mãcar un dicționar de procedee dodiești, de trucuri refuzate de logica poeziei conformizate. Descartes este convenabil ca punct de plecare și pentru sublinierea altei particularitãți, atunci când a decis: Cogito, ergo sum.
Dar, astãzi, psihologii afirmã: Cogito, deci mã înșel. Prin urmare: Cogito, deci înșel. Atunci, mai bine și onest: non cogito, deci nu mã înșel și nu înșel. Anca moduleazã în fals raționamentele în acest sens: “… dacã nu mã înșel, de ce sã mã înșel, cã te înșeli nu mai încape îndoialã, și-atunci, ne înșeli și pe noi cu tone de aberații, nu imaginaþii, cât cã jalea, dacã te viziteazã, ține-ți-le .și pe-alea…”
Ce vor bãnui unii cititori, mãcar inconștient: scrisul lui Anca este periculos, concretizare a unui comportament cumva asimilabil aceluia definind pe Cybele, pentru epoca apariției și instituționalizãrii lui Iisus. Un scris care ignorã trucurile glimfatice, cu care se spune ce este de spus, cu certitudinea cã oricum, este inutil într-o lume programatã de tembelisme milenare cu repetate efecte catastrofice.
Nu existã un scriitor care sã fi avut curajul sã scrie chiar așa. Poate și pentru a nu fi taxat de unii sau alții drept nebun. Ca și cum n-ar exista Machbeth, în care s-a spus: “A tale told by an idiot, full of sound and fury, signifying nothing.” Textele acestea par a fi ușor de scris, dar cine va încerca sã scrie astfel va descoperi dificultatea de a-și duce pânã la capãt, douãsute de pagini de prozã sau de terține din clasa celor dodiate de Anca.
Apoi: orice carte e limitatã de coperți; Anca eliminã neajunsul construind sugestia unui ilimitat cover. Opera lui dã impresia proteismului; impresie explicabilã prin tipul de producere a textului. S-a spus: în limite se aflã Maestrul.
Dar limitele pot fi cele indicate de cuvântul limitat la opt litere: ilimitat.
Cu Anca se încheie simetric antiapoteotic un mod al literaturii române. O operã care ar corespunde pretenției lui Nietzsche: “Ich will keinen Autor mehr lesen, den man anmerkt, er wollte ein Buch machen: sondern nur jene deren Gedanken unversehens ein Buch wurden” (Menschliches, allzumenschliches, II, 121).
Dacã Anca este indrituit sã fie membru al Uniunii Scriitorilor din România, cum se întreabã un Horia Gârbea? În istoria ei ctitorizatã comunist sovietic pânã azi, Uniunea Scriitorilor nu a determinat nici mãcar producerea unui rondel memorabil. Ce a generat, au fost relații conflictuale, ierarhii ale urii, lehamitei, disprețului și imoralitãții.
În Germania, crede Gârbea, “într-o țarã normalã” adicã, “publicarea unui volum de acest fel poate atrage suspendarea licenței editurii”. Afirmația este ea însãși o dodie ubuescã, dar involuntarã, în mãsura în care mintea care a emis-o ignorã cu vârf și îndesat realitãțile germane, țara aceasta, în parantezã fiind precizat, neposedând o Uniune a Scriitorilor. Dacã ar fi citit niște poeme de Oskar Pastior, n-ar mai fi scris ce-a scris. Sau mãcar un colaj lexical de Herta Müller:
| im|Feld|IST|das|Getreide|müde|
| vom|Getreide|und die|Sandmücken
| m ü d | v o n | d e n | S a n d m ü c k e n | d i e
| B r e n n e r e i | v o n | d e r | B r e n n e r e i | U N D
|DER|Wind|vom|WIND|das |WORT
| UNBEDINGT| ist|MÜD|vom
| Wort|UNBEDINGT|UND|DIE
| Sonne| MUSS|durch|DEN|Rennzirkus,
| d o c h | h i n t e r | d e m | B u s b a h n h o f | i m
|Getreide|dreht|ein|Vogel
| beide| Augen|hundeschlecht|UND
| stark geschminkt|in| steifer Seide
Desigur, nu ultima expresie a literaturii. Ce mai este inventabil? Poate imposibilul. Un text în care cuvintele tuturor limbilor și dialectelor planetei sã rimeze și, invers, nici un cuvânt din suma tuturor vorbelor flectate, neflectate și neflectabile ale limbilor și dialectelor planetei sã nu-și aibã un frate întru rimã; sau toate cuvintele planetei inventabile în baza alfabetului și hieroglifelor sã fie prinse într-un infinit palindrom. Ce zici, Anca?
Dar pentru a imagina ultima expresie a literaturii ar trebui apelat și la viziunea Rabinului din Meseritz, evocat undeva de Gershom Scholem. Atotputernicul a transformat nimicul în Ceva, într-o Lume, dar asta nu-i totul, de vreme ce este posibil contrariul. “Die Taten der Gerechten aber, die alles zu seiner Wurzel zurückführen, verwandeln das Etwas ins Nichts, und das letzte Wunder ist grösser als das erste.”
Anca pare a fi aproape de acest final intermediary care, este de presupus, va consta și din acțiunile de eliminare treptatã a literelor care au fost alese pentru a crea Cuvântul inițial. Una din creațiile sale lexicale cele mai frecvente este ApoKALIpsã. Scris așa, pentru a semnala o fuziune sau apropieri fãrã recurs, și ele ușchit la mișto dodiabile: “Aceeași apocalipsã, Kali dansând calypso” (Mãslinii din Uffizi). Kali cea neagrã, inaccesibila Durga, soața lui Shiva, Parvati, Ciamundi, Uma și zeița supremã ca Dewi, care primea jertfe umane de la frãția tâlharilor Thag, și nu mai puțin Mahischasuramardini, exterminatoarea bivolului-demon Asura Mahischa, călãrind un leu, cu zece brațe. Cu sau fãrã voia lui, un apocaliptic se aflã în ultima zi, aceea a mâniei. Anca vede un sfârșit cu zece brațe al timpului și descrie ce vede. Asta, pur și simplu, pentru cã “ne-am creat un singur creator ne lipsește voința primului pas în stare sã creãm c-am fost creați” (Cenușa din gânduri).
UNDE-AM FOST RAIULE
*
unde-am fost raiule
unde sunt iadule
pâmântule mormântule
denși nebuni cu oarbă
arbaletă-n barbă
baba și mai oarbă
bunici să ne soarbă
tartor martor trântor
albinele cânt-or
mările sub vânt or
lasă-le la casele
oaselor cu coasele
*
cu desaga
cu desaga la spinare
încolo pe spini călare
capul nici că te mai doare
cântecele de o dare
dacă și-n împreunare
tinerețe gânditoare
bătrânețe plutitoare
greu la val ușor la vale
canarale canavale
guri telale la spitale
vorbe pline vorbe goale
glume proaste portocale
*
unde-am fost raiule
unde sunt iadule
pâmântule mormântule
denși nebuni cu oarbă
arbaletă-n barbă
baba și mai oarbă
bunici să ne soarbă
tartor martor trântor
albinele cânt-or
mările sub vânt or
lasă-le la casele
oaselor cu coasele
*
creierul mi se prefăcuse
în Tatăl nostru
prin locurile lui Cristos
facă-ți-se voia pâine
iertarea ispitire
și credința e abia la început
fereastră deschisă pasăre
pasăre zburată nor
nor potolit de sferă
sferă trasă pe sfoară
sfoară până la capăt
capăt de imaginație
1996
*
nimeni Tla nici Antonioni
galben vagon femeie
ucisă ulei înghețat
piogeva ca-n Montale ca ieri
nu da nu ierta du-ne-n ispită
nu te mărita cu mine 47 anni fa
Ipsilanti tăind pe Vladimirescu
Traian pe Decebal Basta pe Mihai
Gorbaciov pe Ceaușescu
*
Gange în Holderlin
Gandhi în Montessori
Bălăuca Borkenstein Dulcineea
sânge amestecat cu sfială
sub invadatori stătuți
mă uit în ochii tăi te trezesc
haide cioară trage din vioară
că am mare foc la inimioară
Dinu Filipescu 1810 bal surghiun
la revedere rituri nici amoc
plutește vinul ceaiului de mentă
pe Olt și pe mustața lui Moțoc
haidamaci haiduci
primi secretari din duci
altcând monorimuci
ceea ce registru Nistru
fazani ca la Stolniceni
gâtițe de târtițeni
cum nu m-aș fiziotiza
fizicalist cine nu list
în Marea Neagră parclist
*
eram tineri beam bere nu reziști vitezei
grecii fără centură și ministrul muriră
uite că-mi tremură și mâna la scris paharul
o agitație interioară pe care nu mi-o pot explica
n-avem nevoie de succes nici de neînțelegere
n-o să te mai urmez fără o țidulă rezonabilă
altfel să-ți dea Dumnezeu minte cu alții
cât nu-ți mai poate salva părinții
toată libertatea ne costă ni se păruse
și acum neconstrânsă ți-ai dat drumul
pe de altă parte avem nevoie de toate ursitele
ajunseră la ajutor social cu talpa îndurerată
măcar și consulii știu ce să îndrepte pe
piața chineză a condamnaților români
nu-mi povesti în aulă coama leului nisipos
de trei ori bucuria și apoi miez doctrinei
ăștia își dau cu tăvile-n cap douăzeci de minute
dinspre secol pe altă theosofie vindecătoare
sub nume de știință metafizică la colegiu
insigna țăranului român verde America
eram pe vas perpetuu aveam acces la
căpitan ca tânărul Baudelaire în Cape Town
adio masonerie bate vântul păpădie
nu te zice nu te scrie minte din copilărie
*
prozodic sinucis căderii
de dinainte de război
în casa nașterii puzderii
fotografia peste noi
v-am spus un vers ați fi asediu
oceanului scăldând delir
deschidă ochii evul mediu
la zona lunii pe șair
singurătăți distante
al densității melos
ruine cu infante
nerelaxate-n Delos
*
străin mirosind a ceapă divină
din spectrul incinerărilor
aștept cu ochii și glia ceasul
dansului dezbălsămat
mă tem de poeții infernului
și-i amăgesc în uitare
cred în încruntate inscripții
ce nu-mi vor șopti veacul lor
astfel usturați și liberi globii
roșii precipitați spre homeopatie
se vor închide în neodihna
de mai apoi când zadarnic
fumul parfumurilor va dărui
viață sufletului singur pe lume
acum te cânt inimii ancoră
luciditate smoală în dorință
îți petrec inteligența în market
culegem plopilor perele
răchitelor micșunelele
bumbăcim anteporțile
și ne binecuvântăm ghirlănzile
când să-ți mai șoptesc o iubire
se face cald cald cald
la vară va lua foc dumnezeu
ne vom face umbră umbrei
dar vom nimeri frânți în brațe
trupuri de ceară înamorată
tăcerea dintre muzică și dans
dintre viață și moarte
dureri de sunet pași de pașă
întru o amintire musulmană
înfrântă de o fată
de zei sedusă veșnic
la glasul harului
de poezie vizitat
în serile apuse
doar aparent ne
cuprind și azi și mâine
ca dorul de totdeauna
și trist și marmoreic
mântuitor o viață
*
nemișcați sărbătorilor femei înghițindu-se frați nevăzuți împărăția
fețe răsfețe galenți agalenți gali papagali aramă aramaică onomaști
Roxana că slăbise aveai altul petrecere în ceață al treilea te desperechea
invazilanția anzimelor emailări căzi de baie duloaica albă tărtărie
credințe talii pe scoborâtoare dalii retro santa a nu mai suferi suferire
sinonimie avatarică a da a dat în transgayatri de mine und’ ești ceațo
tarabostes neglijabili din pleaznă arabilă ce ne mai țară arțară păcară
la anu’ capelanu’ vaca vacarmului karma voi ai țărilor imnice schimnice
banta lui Bento panta în Agrigento nimic nedistrus cramponate copite
rămași filosofiei mulți ai cărții tale de ne-o trăirăm căzuți în scrisori
înjumătățită ființă de ce n-oi mai fi în scris pe înțelesul mâinilor cornute
nemai ajuns la teatru de la funeralii explorare neinvazivă pacienți eroici
prostioarele sale salice zurbaralice filocalice virebelalice minus olfalice
interschimbabile bile izbindu-se la noroc pe săbii că genele nu se lasă
tușiți orarelor a ne trezi fierarilor pe dealuri meșterul spirit de gală algă
chiar mă apropii de ora mea o pronunț pe a petrecutei de-om mai citi scrisori
*
tune-ți ziua treisprezece
plus două garoafe anii
agramate de berbece
rânduri alias metanii
zburasei de pe spinarea
boului transpirat
rusoaica marea
și-a petrogradat
liniști stei ne-nțepene
sămânță de pepene
ce pe ne de lene le
cânte ce balenele
cum n-ai scire literar
cu o viață printre morți
nebăgați în buzunar
sat cu sat din porți în porți
văzusem meci vorbisem epi
scopal mormânt numai atât
vibrându-și tâmplele de sepii
propolisul ținându-i de urât
ce invitații spre orice
esenței putrede prohod
iubească-ți bicicletele
rostogolirea și pe pod
erați taraf erați taraf
a doua oară arătare
gerontologică pe jaf
memoriei măturătoare
eu îți voi trimite
albele termite
cărților de vers
față și revers
deci mai trăim cârlig de viață
neauziților din ceață
tu inversezi iradieri
de sub castani corăbieri
ruginita-ne teroare
la uciși din floare-n floare
nemâncați îndoliați
sinucișii din Urlați
ale voastre aure
laure balaure
declarată scabie
dracul nud o sabie
sete de fâtâni visezi
nord sudiților mai trezi
ne aude arma leoarcă
de un sânge ca de țarcă
cerul cerb pe munte serb
de când versul verb inverb
pușcătură văile
cornul lunii dă-i-le
val sărat pe dulce vad
mi-e de picurii ce cad
vii demult și povestiți
mai azi-noapte la sudiți (1988)
*
pe Pier opresc tigrul dau drumul oceanului peste pește
pe al câtelea suflet încărunțind al mărilor zburător penaj
niciun val nu se duce toate vin aerul se respiră cu șerpii
la ce sân ne mai născurăm soru-meo aur pe ouate bălți
din albeața norilor turban în Durban ursitoarea a mică
am zis happiness singurul negândind-o vai pe invers
pământ fricii sub valuri diminutive suntem pe la noi
te vede toată lumea lemuriană haos pană de ordine
dodo pianisto cod pierderii spre tine podidesc dodii
mama mea erai ocean pe când dispăreai o țâră în rai (2002)
*
câinele negru pe masă
al nostru a murit Christ
rouă piatră înrourată
ceață dansați nisipul
să fac și eu o poză la
nenorocirea asta de inși
se vede apa de pe scaune
maree apostolică
pe ce foame ajunserăți cățelul
crezu că am scris comestibil
dacă nu te și mușcă spre coloană
treaba însoririi la vedere eleată
zburătoria personajelor
împietrite mamă de piatră
cum ar pleca s-ar întoarce
nu s-ar mai clinti de lume
umbre leagănului pereche
blagoslovind în Strâmba
fără dialog cu potrivnicul
cu Hristos în el degeaba
trecem prin lucruri vedem
cine mai stă de vorbă
pe ce scaun de pace reci
tativă până la sufocare
cenușa nu mișcă la înviere
vreodată m-ați vedea strigoi
culegeți zestre cu zestre
întâmplări până-n Brescia
pe o hârtie cât voi mai scrie
sărbătorindu-ne mai la deal
într-o cizelare până la Dumnezeu
și ne-om cinsti cu bătrânul
timp frumos în pofida vremurilor
desfere nețărmurirea țării în
refrenul trezviei zadarnice
soarta epică aproape nesperată
cum de avem lecturi diferite
cum ni s-o fi improvizat inde
pendența și pe noi nu noapte
ca la venire călcând recitalul
încă un câine negru sezonului
pereche de întuneric în călduri
cine spunându-și ura de politică
lăsarea cu pace ne vorbeam ( 2007)
*
norilor maică morilor taică
news moreni swedenborgeseni
nicio închipuire de puire fără chip
capriciu decapitare cu briciu’ per pe tra re
peripeție transmontana peripatetică prana
doina canzona sinus într-o coajă sibilinus
răcorească-se norule
fiara de ne răcește
insufle-ne doda
de-om sudifica soda
reverbere
bere vere
acum e altfel am fost
și eu în delegație la Suceva
contractoare la Botoșani
și maică-ta mai zice
și la femei săru’mâna
apoia argo
sinembargo
scara de lemn
în scara de piatră
ori păianjen
până sus cu Nicolae
pe-a lui a ne prăbuși
împăcare în parcare
nu-mi iei tigrul la purtare
plesni-se-va seva
de-o frunte ca de țuică
afumarea destinului
endelirios dodii
some silence as bait
spread my ash
on my tango
damă adamă atma
sufixează mahatma
amnezie vedică
nesfârșit cormoran
prin viață ca prin Buenos
m-am împătrit cu o patrie
se roagă argonautul nu rumegătorul
înjură burgundul nu gurmandul
petrece cațaveica necum recipisa din Pisa
necunoscând hamul nu ne serbăm hramul
I have an uncle George not an aunt Sharill
but a good friend Africa but Joyce from Australia
good luck sister Anca chiar în Pampa vin duda
Belas Artes de la Boca Plazoleta de los suspiros
vapor pavor acasă potăi pe aici ne vedem deverul
n-om fi de așteptare stradă depresia dezastrului
mă respingi te resping dințoaso copta n-o mai amestec
poți da cu ochii de aranjamente poți da cu capul
întoarce-te Sisife ce ne-om fi plătind pălind
n-am chef mă bântuiți singur mă bântui fără voi
te arunc lepădării
avort dirijabilul
antihomeric
lumânări gaucho
para todo continente
latino americano
chinezul miroase
a băutură eu
pomană lui Ladea (2004)
*
picurari mascați ne trecem piruete
catalane tarantule tarantele
falanga numărătoare de stele
cu David înainte de Solomon
Zahei în fetele teologiei
Terente replică lui Iov
homosexualii de voie
încununați de cei de nevoie
biserici din târfe de piatră
shakti în ishwara zaheic
în mai haos șarjam sadhu
saudad liberând poate Matheus
nopțile mama muzelor
nevindecare fără Beatrice
proslăvească virginele pe Zahei
nu Caliopi ori ale Brândușei
nu dumnezeu ce tirthankara
a nu ne sinucide a nu
mai mânca pe Mahavira
Hristos nu mai cinăm
fiți sănătoși cât om mai ține
apoi crăpați neîntâmplarea
în întâmplări subiective
fantezie nemuritoare pe față
lăsat de Ramayana în jaina
Shiva shiftat tot în urmă
tăcere de Zahei de n-a râs
de orbire cu ochii și-om vedea (2007)
*
bine a zis Albert
obsesie berberă
cafe Antipa cu pârtie
hai c-o s-ajungă
frustrări împușcate
scrisul bașca
chipurile scris
de lumină ți-s
nescrisă Piaf
ne topim înnegrito
pană zăpezilor
și pe scenă (2014)
*
din mormânt până diseară
după ce m-aniversară
lăzărică tămâioară
soare de Bârsești că ară
Gheorghieș fete-l dansară
grigorească mama mară
spre Marin din Gâltofani
dorule de la mulți ani
Felix ne simeze fani
nemâncați și marocani
ah berberii măciucani
pe ladino dacosani
hăț hățiș hoțiș soprani
de la Athos nu din gruz
peron unu doi Vaduz
oblic pas din văi de cer
pe obrazul semincer
Tudore de ce-am mai fi
și rămas nici morți nici vii
capră-n Râmnic și Găești
cu maeștri măgărești
picătură ne exiști
scot umbrela mână briști
mântuie Elisaveta
clanareta alfa veta
pe o trecere în treacăt
ne descuie taica lacăt
pe ostatici verzi țipari
pescărușii lapidari
rugăciune de ne pasă
cale pe tăiș de coasă
să vedem la-ntoarcere
parcele în carcere
stronțiu pe afacere
de la Houston la mormânt
pe pământ peste pământ
poate mă închid temei
suflet inimii corei
una două nu mai plouă
ba mai rouă peste nouă
de câte ori cerul mic
înfășoară borangic
al pământului buric
ce ne cade cade neaua
să ne piște piteșteaua
corectată tată steaua
tâtă mare grinda sare
peste val de neagră mare
întreruptu-ne-am de neam
canto catalan flancam
Zanto imn poesc cathar
dau numai de nor și zar
darurile din Cioflec
ferite de piteștec
sârbularomânogrec
totdeauna luna duna
Argeșului cataluna
cargoșonului șaguna
țandără de totdeauna
micii macilor miceni
poate în știință sceni
negri delureni pesceni
lăstărite crengi albandre
în atingeri salamandre
fundul puțului Lisandre
ne ardea verde mixandre
că să nu zici că să Nae
iar nu Nae ba Danae
ci calcanu încovoae
înverziri același mic și
mare până-n zarzăr lincșii
că topologanții icșii
cimitirului distinșii
ce mi-ai viață ce ți-am mort
norul cerului consort
croncănește sortul ort
tot din raven prin Newport
traista trust aer contrast
zala pâlcului albast
clăile d’iconoclast
surlele fără surlast
înainte ne vedeam
că vă intervievam
cât să nu-mi ajung coment
tatuaj arborescent
tușului constituent
copie nepergament
doar nu-mi pare rău c-ajung
pe ce dungă pe ce jung
*
nu mai plouă nu mai tună
abstinență de-o nebună
soare grâului arvună
creștinună sakyamună
prispă crispă grigorească
nu m-aude taicu mască
îmi scot țeasta arde iască
și amnarul mă renască
ai găsit un leagăn rupt
eliadian dasgupt
predicii sanscrituire
Gayatri ne pomenire
coșului de flori indire
*
traductologin
stil cerbatin
măciniu
în al devremelui târziu
prăvală de zefir demand
în demândare reprimand
azi nu mai vii
mâine învii
foi de ceapă
la agapă
cui de paște
șapte moaște
nu mai vezi oraș frumos
în cerul lui Iisus Hristos
ce petrecere până jos
gene geneze
făcuși d-izvor argheze
la mai toți
iahwioți
drac nemajuscul
mefist mafi pușcu-l
vedeme de fân
constructului rămân
cu unu
gărgăunu
une sune
aleluia rune
avem al treilea bălă
bănindu-se trămbălă
doi cu șofer trior
la prima eu cobor
*
în șura ta din Ligonier
ajungă-te Măciuca
din Năsăudul coșbucer
de să-ți întoarcă duca
și mai un revelat de recitat
boemii securiști în cort
încaleci calul sau te bat
cu suididere de mort
și uite că învie ia-l
la ăi cu bere revizori
actori de-o tinerețe bal
tot recitând pe Lazăr zbori
și vii tu să îmi ceri ce-mi dași
de-abia acum la preț te cer
ca de artist pe la apași
trai pe vătrai în Ligonier
*
hitopadeșa învăț mântuit
secundă naștere purtării
degetul mic numărătorii
opresiunea soarelui
întemnițarea elefantului
sărăcia talantatului
sortită goliciune somn pe șarpe
ucis brahman ucigaș de vaci
mâna în formă de calamitate
nu te încrede în râuri
sfârșit de viață miros de lampă
stinsă nu steaua Arundhati
*
mărturisitor mahatma vineri
ahimsa în orice împrejurare
bârfesc uneori nu mint niciodată
tatăl vostru diavolul
cugetul trupului moarte
ai ucis și ai moștenit
fără ură învinge-ți dușmanul
urăște răul nu răufăcătorul
chiar de-i ești victimă
maica relelor filantia
flămândul nălucește pâine
pismașul năcazuri pismuitului
nu cadă nimeni pradă fricii
n-am teamă să mă-ncred în opozant
rău e a-mbrățișa răufăcătorul
moartea-i despărțirea de Dumnezeu
umbra morții viața omenimii
azimă cu lăptuci amare
*
Diogene sau Serapis
condamnă artele
știința politețea
pe cei ce ne vom mântui
ne prinde îndelungarea zilei
gătit-ai înaintea mea masă
oamenii fac zeii
le împrumută veșmintele
vocea și formele
*
trup din sămânță
suflet din sânge
feciorelnic
plânge patruzeci de zile
înainte de împreunare
și patruzeci după
margos născut
din putreziciune
între pământ și apă
mănâncă la pământ
până îl găurește
și iese la vedere
moare în trei zile
alte trei plouă
și revine la viață
făcea multe semne
n-au crezut
și au râs de el
*
taina
îndumnezeirii
ne fie ținta
pentru tine Doamne
murim în fiecare zi
ca oile de junghiere
el nu îngăduie niciunei
amintiri supărătoare
să se întipărească în minte
voi grăi
dacă Dumnezeu
îmi va da cuvânt
*
până la moarte
să nu te încrezi
în trupul tău
culcarea pe jos
starea în picioare
privegherea
să ne aducem aminte
de moarte ca de
răsuflarea proprie
cine mă va
izbăvi de trupul
morții acesteia
*
râd de liniștea voastră
cei ce nu pot
să se liniștească
monahii din India
i-au scris lui
Ioan Carpatiul
avva Filimon se ischisese
într-o peșteră alături de
lavra romeilor
stând într-un loc
să nu te miști de acolo
până la apolis
locuind în mai multe pustiuri
în liniștea cea mai deplină
am făcut și făgăduințele lepădării
n-am îngăduit
gândului meu
să iasă din chilie
*
nu vei avea nour
să-ți facă umbră
în timpul rugăciunii
nu vor sta câinii
când stăruiești
în convorbirea cu Dumnezeu
stă de vorbă cu el
de-a pururi
cum ar sta cu un tată
ești încă un mirean
înfrumusețând
cortul pe din afară
Dumnezeu își este absența
cum seceta își este apa
dumneata îți ești
*
capul șarpelui
pândește călcâiul
să împingă omul
nu ieșiți din casă
nu plecați la câmp
sabie de jur împrejur
cei patru iau robi pe cei cinci
cei cinci se aruncă
în fântâna de smoală
găurită urechea cu sula
să nu primească în auz
vreun gând de libertate
tăiată mâna femeii apucând
de cele rușinoase pe un bărbat
când se bate
*
această piatră
nu are pe ea
nicio însemnare
două infinituri
eul de jos sufletul
eul de sus dumnezeu
legănat de arcurile
trăsurii nemaiauzind
zgomotul mulțimii
mâhnit și jignit
că nu fusese invitat
la consiliul de război
a trebuit să renunțăm
la nemișcaea noastră
în spațiu
*
scara jumătate în soare
jumătate în umbră
urcă spre o ușă
s-a convenit în principiu
că papa și împăratul
ar fi două jumătăți de Dumnezeu
camera nupțială a cerului
lepădarea întâi
a doua și a treia
reptilele neîndemânatice
nu fuseseră în stare
să dispară la timp
le primești dragostea
și te folosești de ea
împotriva lor ca de un bici
acest dans
a fost imitat
de mulți
ai câștigat întregul
univers și ți-ai
pierdut sufletul
la procesul hienei
s-a rupt ciocanul
judecătorului
litania pelerinilor
pornind cadența
sacră profană
cei ce și-au întors inimile
n-au mai văzut
pământul apathiei
*
după spargerea ulciorului
maestrul artei dramatice
luminează scena cu o lampă
o voi a căror bogăție e asceza
nu voi putea nicidecum
să epuizez tema teatrului
nu există un loc
mai sigur decât cerul
de unde cad îngeri
silește-te cel puțin să păzești
legea veche spunându-ți
ia seama la tine însuți
în erezie și hulă
din tulburare și veselie
cunoaștem teomahia demonilor
ne rășchirăm așchii
din ascundere neîntâlniți
neaflate idolatrii
*
cine mă oprește a spune și a grăi
cuvânt cu cuvânt cele ce-mi sunt cunoscute
prea minunată răpire alergătorule către cer
sămânța stropul episodul
incidentul deznodământul
sunt cele cinci elemente ale intrigii
pământul să fie plin de roade
să piară necazurile și bolile
pacea să domnească peste vaci
spiritul uman nu se mulțumește
cu verităție de fapt
ci reclamă verități de drept
ordinea din natură este
manifestarea exterioară a unei
ordini logice interioare
o eră nouă cu o nouă ordine
de viață și cu o nouă înțelegere
a esenței lucrurilor
ignoranța pretext întru cele
pe care ar trebui să le știi
vei fi bătut pentru că nu ai învățat
tabloul din barieră calculul
axiome matematice înnăscute
și indemonstrabile a priori
*
FIINȚA FIINȚA
ființa ființa pură
neantul neantul pur
sunt totuna
aștepta să i se vorbească
și i se părea că aude voci
care nu existau
aici la intrare
se întâmplă toată
înăbușirea și pimejduirea
ai văzut oarecum
luminarea cunoștinței
în viața cealaltă
această sete de răstignire
chinuiește o ființă
care nu crede în cruce
nimic nu mă oprește
a continua istorisirea
în marea sărată a morții
izvor fără de apă
plin de broaște egiptene
și mai ales de cărbuni
încă povățuiești
mergi înaintea noastră
urcând scara
*
horcăiul se va reprezenta prin
clipiri repetate râgâit convulsii
rostirea unor sunete nedeslușite
paralizia se va interpreta
prin încetarea activității
tuturor simțurilor
producătorul de teatru
trebuie să știe că poporul
este autoritatea ultimă
nu zgomot nu mișcare
nu incident sala plină
și succesul e numit divin
defect de legalizare piesa
nu ține seamă de limbajul
și costumele regiunii
adevărații spectatori de teatru
mulțumiți de mulțumirea altora
întristați de întristarea altora
*
proaspăt rași călugării
sfetnicii capelanii
indiferenții la plăceri
barbă frumos aranjată
bărbații divini regii
cei mândri cu propria tinerețe
barbă neagră îndurerații
că nu și-au putut ține o promisiune
loviții de nenorocire
barbă stufoasă asceții
bărbații sub un legământ
îmbrăcați în scoarță de copac
*
regula alcătuită de mine
este pentru cei ce vor trăi în viitor
pentru că vor avea mai puțină energie
s-a ivit apoi din același
principiu al subiectivității
mântuirea lumii
termodinamic lumina
este produsul ultim
al declinului energetic
starea staționară
neagă starea inițială
mai menținând devenirea
timp scurgându-se
pretutindeni neîncetat
fără început fără sfârșit
*
ce e fals și ce e adevărat
poartă asupra
îmbinării și diviziunii
în cuvântul șoarece
șoa nu înseamnă ceva
este doar o glăsuire
rugăciunea este o rostire
dar nu e nici
adevărată nici falsă
niciun om nu e alb
orice om este alb
există un om alb
om non-om orice om
non-orice om
non-omul nu este drept
se enunță este despre
Homer în sensul că este
poet dar nu în sine
mijlocirea lui este
de la a fi ființă
este comună tuturor verbelor
sensibilul până
la formă și alcătuire frumoasă
nu până la gândirea pură
îmi sunt mie nemărginit
existența mea este proprietatea mea
recunoașterea mea ca persoană
trezirea spiritului
din starea lăuntrului
la conștiința de sine
contradicția orientală
dintre lumină și întuneric
transpusă asupra spiritului
nefericirea necesară
unității omului
cu Dumnezeu
participând la adevăr
este un moment
al ideii divine
*
fluviul curge în ocean
tulburat de regele
elefanților
elefantul se preumblă
cu tânăra-i pereche
la poalele muntelui
elefantul în rut
vine fără perechea sa
unde au secat mlaștinile
auzind bubuitul
tunetului
elefantul se înfurie
bătut cu bice de fulgere
cerul plânge
cu stelele stinse
în cingătoare de fulgere
șirag de păsări albe
norul elefant pe cer
*
adevăruri ce nu pot să nu fie adevăruri
pe care toți cei ce deschid ochii
le văd în ei înșiși
întrebai silabe
răspundeam elefanți
nicio deșertăciune
de-ai fi unul din dușmanii mei
încetează de a mai fi
în fața cenușii mele
sălbăticia plebeiană
și infamia curtenilor
își găsesc justificare în religie
conceptul forței
devine real prin
dedublarea în două forțe
forța reală nu este
nimic altceva decât
o suprimare a ei înseși
devenirea neidentică
a identicului și devenirea
identică a neidenticului
pedeapsa infamantă
se transformă în iertarea
care păstrează esența omului
*
în urma unui accident
Dumnezeu a pierdut omnisciența
și o reface prin știința umanității
nu mai putea rosti niciun cuvânt
făcea semne unora și altora
capul sus semne din ochi
spațiile dintre elefanți
spaima călăreților
pedestrașii călcați în picioare
a vorbi frumos despre Homer
e putere divină
te pune în mișcare
concordatio complexatio explicatio
via negativa
coincidența contrariilor
străin predicator vrăjitor
rezistență persecuție triumf
tu însuți te-ai fi convertit
grecii începutul filosofiei
Hegel desăvârșirea ei
apoi descompunerea
tenente de război te lasă
țintei împrimăvărarea marș
verzimea ochilor prin scuturi
*
ne-am îngrozit cuprinși
de o frică zadarnică
în fața unei măști false
întruparea femeilor celeste
sub blestem
ori pentru a avea urmași
cei ce-au murit în război
fără a fi lăsat copii vor fi lăudați
precum copiii nemuritori
leproși curățați
diavoli sugrumați
credincioși împărați
te vei milostivi de mine
pe lumea asta
și în cea de dincolo
Catullus m-a povățuit
să rostesc din suflet cuvinte
frumoase despre educatori
cei ce nu pedepsesc pe cei nelegiuiți
să nu aducă sacrificii
ofranedele lor să nu fie primite
fie că trăiesc
fie că mor
nu sunt Osiris
*
în Roma femeile
au întotdeauna în mână
Republica lui Platon
este de prisos ori ba îndemnul
oracolului din Delphi
cunoaște-te pe tine însuți
Socrate este viețuitor
omul este viețuitor
în chip întâmplător viețuitor
se plimbă în chip
întâmplător respiră
în chip necesar
lumina pură împrăștie
simplitatea ca o infinitate
de forme și se sacrifică
omul divin individual
are un tată existând în sine
și numai o mamă reală
în cursul ambasadei
Demostene ceru cu stăruință
să ia parte la masă alături de noi
susținea că eu l-am îndemnat să ne unim
spre a preda împreună pe fiara de Filocrate
îndemn cu totul plăsmuit de el
ne încredință că va vorbi astfel încât
va închide gura lui Filip
cum ar fi cusută cu papură uscată
*
scribul citind
poporului primul
din voturile înregistrate
rostește numele celui
ce-a semnat cât și al tatălui
și al demos-ului lui
jură în fața consiliului că
el felicită cetatea că a trimis
în ambasadă asemenea oameni
prin bunic ar fi un
dușman al poporului după
mamă un scit vorbind grecește
legiuitorul îndepărtează de la
purificarea lustrală din agora
pe cel ce refuză serviciul militar
pe cel lipsit de curaj și pe dezertor
și nu-i permite să fie încoronat
și nici să ia parte la sacrificii publice
iar tu chemi în orchestră
în timpul reprezentării tragediilor
pe cel ce a predat dușmanilor templele
*
semnificațiile piesei
pătrund în auditorii
cu ajutorul interpretării
starea emotivă pătrunde
trupul precum focul
în lemnul uscat
frica la vederea elefanților
auzirea bufniței
noaptea întunecoasă
se va interpreta prin
tremurul mâinii
zvâcnirea inimii
sila trebuie subliniată
prin acoperirea nasului
stânjeneală și junghi
cel dezolat are chipul
și ochii jalnici de oftat
ca yoghinul în meditație
rușinea se va reprezenta
prin acoperirea feței
roaderea unghiilor
panică din semne rele
elefanți turbați
atac dușman
aroganța se va interpreta
prin iritare nerăspundere
priviri peste umăr
disperarea se va reda prin
căutarea unor tovarăși
născocirea unui mijloc de scăpare
interpretarea violenței
se face prin ucidere
întemnițare amenințare
certitudinea scripturilor
se va interpreta prin
instruirea discipolilor
chibzuirea prin
interogații
planuri secrete
judecăți contra lucruri contrare
înțelepciunea e ceva bun
înțelepciunea e ceva rău
*
lumea se poate răci sorii să se stingă
dar este vorba de a menține înăuntrul
nostru ceva ce nu poate pieri
mințile celor fără de minți le întregești
sănătate demonizaților le dăruiești
pe neînțelepți prea înțelepți îi arăți
sortite să dispară trupurile
în materia universală amintirile
în nemărginirea timpului
teoriile unui artist
îl seduc să iubească ce nu iubește
și să nu iubească ce iubește
*
sper s-o mai ascultăm curând pe signora
puțin probabil deoarece signora
a murit azi-dimineață exact la ora două
uneltiseră împotriva intereselor noastre
și-și îndepliniseră misiunea lor
altfel decât hotărâse votul vostru
lăsați-mă să-mi fac meseria
păcatele vă sunt atât de prețioase
a le comemora cu un sort de pietate
se vorbește zice Dumnezeu
de imitația lui Iisus Hristos
imitația fiului meu de către oameni
a nu se uita că fiul meu
începuse prin această
singulară imitație a omului
nu iubesc pe cel
ce știe mai bine ca mine
ce voi face mâine
sanctificetur nomen tuum
adveniat regnum tuum
fiat voluntas tua sicut in coelo et in terra
*
m-am jucat ades cu omul
zice Dumnezeu ce mai joc
încă mai tremur
Dumnezeu juca a mântui
tremuram și eu
de a nu-l putea salva
el vrea să piardă
eu vreau să câștige
jucăm de-a cine pierde câștigă
le fac război
pentru a-i împiedica
să piardă bătălia
îl prea susțin nu mai e liber
nu îl susțin cade
îi expun ori libertatea ori mântuirea
am creat libertatea omului
după chipul și asemănarea
propriei mele originare libertăți
tremur de iubire
fiul meu a murit pentru ei
cum ei au murit pentru el
îți este sortit să viețuiești
la curtea împărătească
și acolo se poate trăi cinstit
*
privirea de-ar putea fecunda
morții de-ar putea ucide
străzi pline de cadavre și borțoase
cum aș putea să mă culc cu această
femeie cum să fac să nu râvnesc
să mă culc cu această femeie
zeii nu doresc să fie lingușiți
ci au în primul rând dorința ca toate
ființele raționale să li se asemene
un păianjen se mândrește
că a vânat o muscă un om că
un iepure altul că o zglăvoacă
altul că a vânat un porc mistreț
altul că vânează urși
iar altul sarmați
îngădui ca partea divină
din tine să fie înfrântă
de partea muritoare
sferă desăvârșit
rotundă mândră
de surâzătoarea ei statornicie
TURNAVITU
Turnavitu
paraponisitu
n-ai gânditu
arrité ocara lumii englegé
afierosit isterit li-am jertfit
se zarifefsește se pudurește
punga nu-l embodisăște
să nu fie strănțuros
întoarce bernevecii pă dos
antereu caftan din ziua lui Cefan
conțeș din zilele cui
în letopiseți nu-i
gingășii d-epilepsii
amețăsc se sluțăsc
afumă cu pene gene
năbădaica vine
biciu bun la sine
una sută bine
nouăzăci la vine
șaizăci la spati
c-o umple de sănătati
schimbarea costumației
împrumută râsuri noi
vapori capriții teribilitate
țiganca vrăjitoare baba hârca
vâră în cazan doi drăcușori
și scoate un înger
primo comic
martor și bătrân
și tată nobil
să mă tai
pus de
trei crai
că nu-i bună
de-o pricină
îl anină
de-mpărătești heretisești
logos facă
Marea Albă
voinic șocaric
lângă dânsul
nu-ți ții râsul
veste
de răsmiriță
că este
balaur
scrâșni
strășnicii
tunuri fumuri
trăznet pleznet
păr din creștet
cântă sfântă
heruvimească
îngerească
neîbârzoiată
se ivește
pupupăiește
dintru
aflate
cetate
uriaș
gustă
lăcustă
căși mese ș-altare
zăifeturi ș-ospețe
la păhărele istețe
aleși direși
carte parte
pă hârtie să fie
ahele măsele
bere părere
ajută sută
a hărțuire
doao mâni
duh în plămâni
tâmplare ne
tâmpineze să să
scoale nescare
cu cale
nește dârdale
ha dă pă urmă
o nătărie
ș-o ciocârlie
cha câr
Sânt-Ilie
săgeată arată
în găvălie
corb mort
sătana
astupându-și rana
câte stele
cu jele
ahastă năpastă
dada Dumnezieu
să-l ierte
să să certe
creștet șede
dă a crede
bine de tine
cumplite țintuite
șatră de vatră
capete sparte
odinioară
acum ocară
om fi doară
soi
cum el
în gunoi
înțăleagă șagă
cu una cu doao
făcuți din oao
antifoane
ce ți-e
Spiridoane
nu vedeți
perit-au
nu e țară
o asină
Sân-Spiridoane
sui călare
rămăsăi
în viață
vorbeață
face
sfadă
după pradă
poate
zăuitându-și
de toate
*
la căderea nopții
porni cu barca
spre corabie
furișându-se pe portița aceea mică
fără să simtă nicio strângere de inimă
în fața porturilor patriei pe care le părăsea
lipsite de apărarea
la care avea
datoria să vegheze
s-a dedat la răspândirea știrilor false
prin fuga lui a dăunat societății
nu jurați strmbătate cu mâna pe altar
au venit corăbii s-a aflat
că cetatea noastră
n-a căzut pradă
este drept ca voi să pedepsiți cu moartea
pe omul care n-a găsit de cuviință să ia parte
la înmormântarea celor care au murit
pentru libertatea și salvarea poporului
aceștia n-au avut parte de înmormântare legiuită
în măsura în care aceasta depindea de el
la alte popoare veți găsi
în piețele publice ridicate
statui de atleți
la voi vedeți pe cele
ale strategilor învingători
și pe ale celor ce-au omorât tirani
dintre acele două urne așezate în fața voastră
una e a trădării
și alta a salvării
voturile voastre
vor hotărî sau ruina patriei
sau siguranța și fericirea ei
țara și arborii ei vă imploră
porturile arsenalele și zidurile
cetății vă cer stăruitor
templele și altarele vă roagă
fierbinte să le veniți în ajutor
amintindu-vă crimele lui Leocrate
*
tors ploii
de afară
a doua oară
sculptură topită
ochi albaștri
pas în-tors
învățătoarea
dându-ne nota
altei recunoștințe
Paul va deveni
creatorul misterului
evreiesc
evreii au procurat Dumnezeu Tatăl
evreii schismatici Dumnezeu Fiul
și elenismul filosofic Sfântul Spirit
Fiul este de origine mixtă iudeo-elenic
pentru că în el ideea de Mesia
a profeților se reunește cu Logos
aproximativa lor coincidență
între opera lui Iisus și a sfântului Paul
și opera lui Cezar și a lui August
dorința de iubire este un artificiu
prin care geniul speciei asigură
continuitatea acesteia
omul a fost creat nu pentru
a se bucura de o fericire terestră
ci pentru a îndeplini o misiune divină
gândirea este sursă
de bucurie dar câte
bucurii nu tulbură ea
fericirea este cauza reală
a progresului dar nu îi este
nici scop nici rezultat
sinuciderile cresc în raport
direct cu progresul
civilizației și culturii
*
din unirea sacră a Persefonei
și a tatălui ei Zeus
se naște Dionysios-Zagreus
suferințele și învierea lui Zagreus
ca o promisiune de imortalitate
preafericită după suferințele vieții
din mitul lui Zagreus
doctrina păcatului
originar şi a mântuirii
titanii ucigaşi ai
lui Zagreus sunt
strămoşii umanităţii
Zeus îi trăzneşte şi
din cenuşa lor
au ieşit primii oameni
umanitatea
pângărită
prin vechea crimă
*
scenometrii Draghicesco & comp
transduse acoperăminte
acatistominte
neignorării gnoza în tranșeu
vai de cap de jansenist
pe prinse dentro
ațică atică timpanul
next scit exercit
Xerxes a exersa arsen
*
bucuria penetrează sufletul
suferința cedează locul
unui sentiment triumfal
extazul sufletului
devine principiul
inteligenței
întoarcere
la viața
anterioară
*
democrația a năruit
libertatea și prosperitatea
orașelor grecești
democrația republicană
a Romei a dus vastul imperiu
pe marginile abisului
democrația este simptomul
sigur al disoluției
statelor naționale
dictatori de tipul Traian Antoninus Pius Marc Aureliu
vor fi totdeauna posibili în capul unei societăți
de oameni cultivați și de înaltă moralitate
*
timp de mai mult de trei secole
opt expediții armate au însângerat
raporturile între Orient și Occident
lupta creștinătății cu
mahomedanismul punea
două divinități în conflict
dacă Dumnezeul creștin este singurul adevărat și real
cum a putut el să-și abandoneze partizanii
și să-i lase masacrați de către infideli
din lupta între mai multe
religii credința rămâne
veritabila victimă
judecând Creștinismul sub unghiul Islamului
și Islamul sub unghiul Creștinismului
el a ajuns la concluzia că toate religiile erau imposturi
acest rege de pestilență afirmă deschis
că lumea a fost înșelată de trei impostori
Iisus Hristos Moise și Mahomed
mai mult el a îndrăznit să pretindă
că sunt proști aceia care își figurează
că un Dumnezeu s-a putut naște dintr-o virgină
*
totul identic nimic nu există
singurul irațional
realitatea ontologică
degradarea energiei
dispariția realității
în neantul omogenului
singură moartea
când toate formele
vivante vor fi dispărute
gândirea
o încercare
de regândire
domnia unei inteligențe supreme
punctul de plecare al descoperirii
principiului de acțiune mai puțină
prehensiunea
denecunoscutului
deneconceputului inefabil
fețe extaziate
ale primilor creștini
în catacombe
*
ce vrea cuvântul acela
ce am eu de-a face cu el
de ce îmi întinde mâinile însângerate
numai un laș moare
pentru republică
un iacobin ucide pentru ea
într-o republică numai
republicanii sunt cetățeni
regaliștii și străinii sunt dușmani
n-ai luat bani de la nimeni
nu te-ai culcat cu femei
Robespiere ești revoltător de cumsecade
domnișoara Rosalie e un tors
restaurat din care numai șoldurile
și picioarele sunt antice
nimicul s-a sinucis
creațiunea e rana nimicului
noi stropii ei de sânge
marele cadavru trebuie înmormântat
cuviincios de către preoți
nu de către asasini
*
Holi 25 martie indian
c-a venit luna lui mai
nor în păr de ploi pe cai
c-a venit bun timp de veac
nuzii munții junii trag
cu pistoalele de apă
și cu vocile de mamă
fetele Holi-ka-ok
trag cu pușca nu i-a foc
în valuri cânt
culori de pământ
cu mama și Vasile în mormânt
sub acoperământ
noaptea mă mai înspăimânt
ca de un veninos prielnic vânt
e timp să mori nu e cuvânt
mai am o vară mă avânt
tăcere glasul frânt
singură viață amintire
de când trăiam cu altă fire
fără părinți de pomenire
sau fluturii sau norii
viață moarte amintire
cum trăiam în altă fire
de veșnică pomenire
părinți fluturi cimitire
cântecul de pomenire
părinți veșnici altă fire
fluturi viață amintire
nici moarte nici cimitire
cântecul de amintire
părinți fluturi viață fire
24.III. 1978
*
Plâng trupuri amante alcooluri scrisori cadaverice
taci un zeu, o linga, mai dureros, de nimic
zăpăcite femei în vis decăzut pornografi impotenți
transfugi siberieni fără pereche stabilă
pionieri ai judecății de apoi constrictori
și în junglă o să ne auzim doar cerul dispărut
flăcările o să ne înghită fără poftă oricum
fata o să citească în cenușă viitorul palmelor
care printre păcate o amenințau cu bătaia
iubito reînviem într-un cor de îngeri
nu-mi face mie scandal amândoi avem datoria
să cântăm, aceasta e nașterea noastră
portative de oase, armonii de carne
gâtlejuri aromind raportul divin
îmi spuneai îți spuneam orgă ori iarbă
cine cu cine pe cine în cine de cine la cine
fără sine peste sine de la sine
aceasta e limba română poate fi cântec
să ne aducem aminte cum cântă
eu sunt cine, tu, sine, noi cine
de-om juca ping pong pe tabla de șah
să ne zădărnicim micile respirații
cu hohote – păsări ascultate în trecut
așa mai cuminte, fără noima de viață
într-o altă cântare prea tristă romantic
îmbucurătoare după experiențele țărilor
ce s-au numit și morminte și păci.
Bolnavi de viață cuvinte fără povești am spus
ochi fără peisaje am închis graiuri
nerostite am auzit dinspre fumuri mecanice
acum am iuți pașii pe malul râului
amețiți de văzul undelor adeveritoare
Eram copii îndrăgostiți îndrăgostiți
fără naștere și zei doar așa
pentru credința minunaților.
