Cuvânt și iubire

„O, biet popor român sărac / Cu-o ţară prea bogată!

Tu vino-i răului de hac / Să nu ți-o vândă toată!

Și dă-i  afară pe străini / Cu toți îmburgheziți,

Să nu-ţi mai fie-n alte mâini / Guverne şi poliţii!”

(Eminescu  răsucindu-se în mormânt…Autor Necunoscut)

            Am ajuns într-o situaţie tristă, tristă de tot. Avem un preşedinte care nu ne reprezintă, un impostor ajuns în vârf prin fraudă şi bani ruseşti. Avem un păpuşar dornic de a trage sub el tot ce există în acest colţ de ţară, prin a reconstitui un unic partid precum cel de odinioară sub efemera platformă social democratică. Avem o dreaptă extrem de fărâmiţată (divizată în vreo 5 ţarcuri!). Avem un centru-dreapta, de asemenea, extrem de fărâmiţat (de asemenea, divizat în vreo 6 partiduţe). Ne aflăm în ajunul declanşării unor alegeri parlamentare anticipate absolut nepregătiţi (de fapt ca şi în alegerile prezidenţiale!). Cine „…să-i vină răului de hac…să-i dea afară pe străini?”. Este o întrebare a lui moş Ion către bravii noştri intelectuali, care au ajuns unde au ajuns pe spinarea lui. Încă înaintaşii noştri spuneau că poporul nu poate fără intelectualitate tot aşa cum intelectualitatea nu poate fără popor. Numai împreună sunt o forţă greu de manipulat. Numai împreună ar putea contracara acţiunile lui Dodon concertate cu cele ale lui Plahotniuc de provocare a alegerilor anticipate, de muşamalizare a cazului Megafurtului, de aducere pe umerii noştri încă vreo cinci miliarde de dolari – datorii către Rusia ale transnistrenilor creată în mod special.

Acesta a fost subiectul discuţiilor (pe alocuri foarte aprinse!) la şedinţa Birolui „Sfatului Ţării 2”. În urma acestor discuţii s-a hotărât că, luând în consideraţie: situaţia social politică din acest colt de ţară legată de venirea în fotoliul de preşedinte a kremlinezlui Dodon; situaţia extrem de gravă pe segmentul de dreapta, unde nu există o forţă unionistă unică; pericolul iminent al declanşării alegerilor anticipate, idee promovată de kremlinezul I. Dodon şi stăpânii săi de la Kremlin, dar şi de Plahotniuc care se pregăteşte de zor de aceste alegeri prin consolidarea (aşa cum înţelege el acest termen!) structurilor locale (deunăzi a fost destituit din postul de vice preşedinte al raionului Ialoveni Tudor Grigoriţă, o personalitate integră, pronaţională cunoscută pe ambele maluri ale Prutului) şi promovarea insistentă a sistemului electoral mixt (pe liste de partid şi uninominal)) este strict necesar acum, în situaţia unei drepte extrem de fărâmiţate, crearea unui pol unificator pe dreapta prin transformarea mişcării sociale „Sfatul Ţării 2” în mişcarea social-politică „Sfatul Ţării 2”. Iar Congresul Unificator să aibă loc în sfânta pentru românii basarabeni zi de 27 martie. Acum este o strictă necesitate pentru a umple acest vid lăsat de partiduţele liberale fără putere decizională. Discuţiile au fost aprinse. Au existat diferite opinii. Unii (mai fierbinţi) declarau că acest lucru trebuia făcut mai demult, că „Sfatul Ţării 2” trebuia să participe cu propriul candidat în recentele alegeri prezidenţiale. După mine a fost o opinie absolut greşită. Cu cât greu şi cât de târziu a fost identificat candidatul unic pe dreapta-centru-dreapta dna Maia Sandu, care practic a câştigat simpatia alegătorilor prin voturile a celor cred eu peste 50% din alegători (dacă nu erau fraudate alegerile!). În ce situaţie penibilă ar fi fost pus candidatul „Sfatului Ţării 2” (într-o situaţie similară celei a lui M. Ghimpu căruia acum derbedei de alde Batrâncea îi reproşează nimicnicia (numerică!) a unioniştilor) dacă ar fi fost lansat în alegeri. O poziţie mai realistă a luat dna V. Pavlicenco care a găsit un pretext plauzibil de a ieşi din cursă. La sigur motivul nu a fost că nu a reuşit să strângă cele 15000 de semnături (partidul ei cu atâtea structuri teritoriale nu a reuşit! pe când controversata Maia Laguta (o făcătură împinsă şi susţinută de Plahotniuc) fără nici un sprijin din partea propriilor structuri (pe care nu le are!) a reuşit!). A prevalat simţul realităţii asupra dorinţelor.

            Această structură existentă ca mişcare socială suficient de reprezentativă (la constituirea ei au luat parte delegati reprezentativi practic din toate localităţile Republicii) poate constitui un pol unificator pe dreapta. Cu regret dreapta a născut mai multe proiecte nereuşite care nu s-au finalizat cu realizarea visului celor mulţi şi năpăstuiti – Reunirea cu Ţara mamă. Marea mişcare naţională a celor mulţi, Frontul Popular, s-a terminat cu ruşinosul eşec roşchist (cel care declara ani în şir pe stradă şi din copaci că unica soluţie este unirea cu Ţara acum de pe ecranele azurii (s-a civilizat băiatul!) puse la dispoziţie de noul său stăpân Dodon (dar stăpânul comun este Putin!) declară cu bale la gură că Uniunea Europeană este pe cale de dezintegrare şi unica soluţie ar fi unirea cu Rusia. Mai apoi, în plin îngheţ comunist, a apărut Partidul Liberal cu un program şi lideri destul de promiţători (de ex. tânărul politician Dorin Chirtoacă care a fost în repetate rânduri locomotiva lui, însă, nefiindu-i valorificat la timp potenţialul (din cauza unchiului său!) s-a pierdut ca politician de prim rang). Astăzi însă suntem martorii eşecul liberal, în special, după recentele alegeri prezidenţiale. Având simţăminte naţionale certe liderul liberalismului basarabean în ultimii zece ani M. Ghimpu nu a ştiut, nu a dorit să facă unificarea dreptei. În rezultat (din cauza lui!) de la liberali s-au tot desprins aşchii liberale şi astăzi avem pe acest segment prea multe structuri ca să împartă acest segment nu atât de numeros. Poate în scopul de ai face mai concilianţi, mai dispuşi spre unificare pe liderii partiduţelor de pe dreapta merită atenţie ideea de a-l atrage pe ex presedintele Traian Băsescu în calitate de preşedinte de onoare al acestui pol unificator. Poate graba cu care Dodon l-a deposedat pe Băsescu de cetăţenia moldovenească explică, într-un fel, teama de acest centru unificator.

Repet, „Sfatul Ţării 2” poate deveni acest pol unificator pe dreapta însă cu condiţia deschiderii cât mai largi (să nu se repete exemplul prost al Platformei DA care din teamă de a rămâne unicii luptători pe baricade nu i-au acceptat pe intelectuali, pe tinerii unionişti, dar şi al PFD-ului, care prin a. 2000 nu acceptase propunerea PNŢCDM al lui V. Muravschi de unificare („Să vină ele, căpuşele, la noi” declarase unul din lideraşii de atunici ai PFD-ului la Congresul VIII al PFD-ului din a. 1999, ca peste doar 1,5 ani să dispară toate acele partiduţe de pe dreapta), cooptării tuturor persoanelor capabile să pună umărul la consolidarea acestei structuri politice capabile să se opună dezmăţului dodonist-plahotniucist şi, de ce nu, să reuşească realizarea visului, devenită aproape imposibilă după ultimele evenimente, de Reunire cu Ţara în a. 2018.

            Privind treaz la lucruri, în special în situaţia în care ne aflăm astăzi, îmi dau seama că deocamdată Reunirea rămâne un vis, un frumos vis dar realizabil în anumite condiţii. Care ar fi aceste condiţii? În primul rând crearea unui pol unificator consolidat pe dreapta. Dar, luând în considerare că segmentul de 30-40% de unionişti, este insuficient pentru realizarea reunirii trebuie de găsit aliaţi. Aliatul cel mai bun nu de moment (cum se pretinde a fi s.r.l.-ul lui Plahotniuc!) dar de cursă lungă poate fi doar un pol unificator pe centru-dreapta. Sunt absolut contraproductive orice critici aduse acestui segment. Avem pe cine critica! Este strict necesar ca intelectualitatea să se implice major şi la constituirea unui pol unificator pe centru – dreapta din aşchiile existente: PAS, PLDM, PPDA, PPPEM, PDA ş.a. Numai împreună aceste două structuri politice pot stăvili tăvălugul socialist-democrat dodonist-plahotniucist. Doar unirea acestor forţe ar fi chezăşia succesului şi şansa realizării Reunirii în 2018. Dar aceasta nu va fi uşor de realizat. Din cauza că Plahotniuc-Dodon nu doresc acest lucru şi vor lupta împotrivă prin toate mijloacele disponibile, utilizând la maxim imperiul mediatic dodonist-plahotniucist, dosariada, coruperea prin exploatarea slăbiciunilor omeneşti atât de frecvente la liderii politici de pe malul Bâcului. Din cauza blestematei rânze moldoveneşti care de atâtea ori ne-a jucat festa. Din cauza specificului nostru basarabean devenit naţional „Unde-i unu puteau fi doi!”.

            Trebuie să ne aşteptăm la noi provocări din partea alianţei dodon-plahotniuciste. Cum era de aşteptat prima vizită în calitate de preşedinte Dodon a făcut-o lui Putin. Normal! Este comportamentul slugii care-şi vizitează stăpânul. Kremlinezul Dodon a plecat la Kremlin pentru a fi miruit aşa cum procedau domnitorii fanarioţi care plecau în acelaşi scop la Istambul. Ce vor discuta Putin cu Dodon nu e greu de imaginat. Probabvil unil din subiecte va fi accelerarea eforturilor de apropiere (mai corect de revenire) a acestui colţ de ţară, care de 25 de ani pendulează între cei doi poli – european şi asiatic fără a acosta la vreunul din maluri. Dar aceasta nu poate dura la nesfârşit. După semnarea Acordului de Asociere şi celorlalte două acorduri Republica Moldova era orientată clar spre Uniunea Europeană. Moscova însă nu putea admite aşa ceva. În scurt timp în urma unor găinării economice şi politice comise de găinarii Alianţei şi a unor scenarii politice bine regizate vectorul european a fost stopat iar mai apoi reorientat spre est. Se pare că au apărut şanse reale (pentru Putin şi kremlinezii săi Dodon) că această corabie grav avariată (fără o forţă pronaţională bine închegată, cu o aşa numită guvernare proeuropeană, în realitate aflată în mâinile oligarhului Plahotniuc) să ia direcţia spre malul rusesc. Vizita fanariotului kremlinez Dodon la Moscova este un argument în plus. Presa rusă pregăteşte terenul. Ea deja comentează că Dodon chiar din primele zile de preşedinţie „doreşte să facă multe pentru poporul moldovenesc dar guvernarea proeuropeană îi încurcă”. De aici concluzia: trebuie organizate alegeri anticipate şi aleasă o altă guvernare. Probabil acesta va fi unul din punctele cheie ale discuţiei între Putin şi Dodon. Putin are nevoie de acapararea întregii puteri în stat pentru a readuce mioara rătăcită în ţarcul rusesc. Rusia se grăbeşte. Putin îşi dă bine seama că acum Dodon e pe cal alb. Timpul va lucra împotriva lui, îi va eroda fundamentul deoarece nu va rezolva nimic din ceea ce a promis în planul bunăstării sociale. Pentru realizarea acestui scop vor folosi diverse metode: crearea unei opinii prin imperiul mediatic Putinisto-dodonisto-plahotniucist că doar alegerile anticipate pot rezolva gravele probleme economice; reluarea protestelor de stradă motivul de bază fiind iarăşi problema miliardului furat, care nu va fi niciodată rezolvată de Dodon fiindcă Dodon, Greceanîi, Voronin alături de Filat, Plahotniuc, Şor ş.a sunt participanţi la acest megafurt.

Nu este exclus nici faptul că şi provocările actuale ale lui Plahotniuc împotriva postului Jurnal TV face parte din acelaşi plan de a scoate mulţimea la proteste şi a grăbi alegerile anticipate. Aici opoziţia extraparlamentară în frunte cu A. Nastase va trebui să dea dovadă de mai multă logică, să nu mai facă greşala când a mărşăluit alături de Dodon şi Usatîi. De asemenea, prin marginalizarea intelectualităţii făcută bădărăneşte acum au rămas practic singuri în faţa lui Plahotniuc.

S.r.l-ul lui Plahotniuc (că nu mai există partidul democrat!) se pregăteşte de aceste alegeri, întreprinzând tot soiul de acţiuni de formare a megapartidului social democrat plahotniucist. Continuă activităţile în direcţia acaparării ultimelor componente ale puterii în stat. Sub pretextul de reformare a guvernului şi eficientizarea „luptei cu corupţia” (încă o dată se confirmă zicala românească că hoţul este cel care strigă cel mai tare „Prindeţi hoţul!”) va veni în fruntea guvernului. Plahotniuc continuă acţiunile de acaparare a puterilor locale şi de intimidare a lor. Şi noi ce facem (vorba lui Constantin Tănase!)? Răspund cu blestemul lui Eminescu (dacă ar fi fost contemporanul nostru): „Albastrul cerului senin se-ntunecă mai tare / De-atâţia nouri de venin, de-atâta delăsare /. Nu voi a vă-nvăţa de rău ci-ncerc a vă-nţelege /. De ani şi ani cădeţi în hău, nimic nu vă mai merge /. Ruşine să vă fie-n veac că v-aţi trădat străbunii /. De parcă n-aţi fi pui de dac ci rude-aţi fi cu hunii! / Lăsaţi  pe-ai voştri guvernanţi să vă înece-n smoală /. Să fiţi doar simpli figuranţi în ţara voastră goală..” (ibidem).

În final vin în stilul bolşevicilor cu o lozincă devenită banală „Unionişti din toate partiduţele uniţivă”.

Să ne ajute Dumnezeu!!!

Valeriu Dulgheru