Cuvânt și iubire

George Anca

MACAROANE  ALBASTRE

 

MIELACHE  PONDICHE

GUTUI  ÎN  GEAM

MIELACHE  PONDICHE

cine cititnd nu înțelege textul (107) – nu numai cheile se pierduseră – pasăre-n vânt – la subsol – pentru că uneori o dusese bine – s-a spânzurat – în frigul grânelor – ninge urma – zile sfinte – această tristețe din ceruri – pas de ceară – Mielache Pondiche -adânc întristat – nu-i dar mai scump durerii mele – mă temeam că voi paraliza – îmi spune turcul că te agiți -dintr-o prăpădită poală – îmi ieșiră înainte din fum – tresăltând într-o singură vină – carolele scrumite – pactizase cu nemții – din ceartă – Tserinma – pe degetul mic – abis la picioarele maestrului – Prince Punjab – de rău nu de noi – somnul greilor nouri – cele dinainte – cărțile caprele – nimic ai grijă cum vorbești -toată ziua hărăzind cornul de yak – murise dimineața sora foame –

 

 

 

 

 

*

 

cine citind nu înţelege textul nici cât autorul mii de scuze

o antisemnificare e binevenită întru dragostea trecerii

liniştite a panicii din toate părţile vom mai avea viaţă

nedorită şi-n contexte ale aceluiaşi deznădăjduit uman

 

1

părinţii-n risipire copiii laolaltă un iog tradus în sârbă

sunteţi rusoaică sunt româncă get beget iubind în Cernăuţi

cum te-o fi dus sterilizarea bărbaţilor cu gândul la Hitler

am stat de vorbă despre dhvani pompieri biroul senatului

 

nota mergea mai departe pircoteam cum poţi să spui aşa ceva despre tata

s-a dus să bea ceva cu tataia e aici domnul domnul doarme

atunci se poate înregistra ei cum poţi spune şi asta am uitat

unde rămăsesem mă gândeam la feminitate şi maioneză

 

dreptatea oboselii fastul pe uitarea şantajului şi diferenţei

pe unde-oi scoate vreodată cămaşa când altfel de vânt

în temperamentul plopilor nu se va mai auzi

avem idee de mai rău şi luând-o înapoi povestiri biologice

 

mi-ai închis uşa parcă spunând la revedere îţi începi sărbătoare

ne vei povesti ordinea copiilor dezordinea distracţiilor

comunică şi câţiva părinţi în pofida excesivităţii

embargo pe băutură ne-om lăsa întâmplării

 

niciun amuzament niciodată fără nevoie de explicaţii

măcar mă prefăceam în cutare cum

nu ne vom mai uita după întâmplare ori din Bosfor

întorcându-te bătrâneşte te-ai aduce în copilărie crinului

 

sar vocile deja pe observat şi mai ales cu sentiment

vârstă şi fete băieţi toleraţi uşa închisă încotrova

jocul de cameră dublează în spirit aleea nicio căinare

la o adică nu e casă de bani nici cheia pierdută cu tăiere

 

e singuratic fraţii la fel aşa şi fata dumneatale

de zici a nu fi bine să când ea a nu te fi vizitând

îi place acasă vrea s-o şi schimbe altele-s snoabe

m-am dus şi la stupi ce face bine alte discuţii

 

2

dacă las din viaţa mea gesturile neînsemnate în rând

mărturisirea o dărâm neantului fără of or sistemă

mă bate gândul morţilor ce s-ar întoarce în mine

a nu-mi mai afla intimităţi dublu părăsite

 

când pornesc în vreo amintire sunt de-al lor

şi pot să-i întreb de nu-i supără o persoană

dintre ei care-aş fi eu de se vrea cineva umbra de-oi fi

în cuvinte nedescriptive obişnuiam dizarmonii obiective

 

ceea ce impresionează prost e o etichetă post-mortem

mai ales atunci strigoii şi încă se plimbă după un orar

ce Vetala alatăieri şi încă n-au încăput în muzeu

din raţiuni de timp eclipsată composiţia  omonimă

 

altfel zis inspiraţia în loc sunete crezi tibetane

onorat fiind la gând mitomanie denivelată

opţiunea tăcerii alte câteva scurse a raport

singura haină nedezbrăcată mi-amintesc năduşeala

 

nu numai liber de teme nici teme libere niciun canon

nu-mi visez se petrecea un proces de intenţie mutat

între generaţii personalizate cu ajutorul inconştientului

acum treisprezece ani nu căutasem şoricelul

 

notam conversaţia şi tot fără haz se uita

nestându-mi în caracter niciun fel de comerţ

de unde şi incompatibilitatea cu toată curgerea

soru-mea cum aş ruga-o să citească şi printre ce

 

3

copiii vor să se distreze părinţii dau în primire de-o parte

nici nu se amestecă nici nu-şi aduc aminte întocmai

cum nu mai ştiu ei jocuri de societate jucate de ceilalţi

întreabă cocoanele de tine vii mai târziu şi răspuns

 

între acestea îmi vine în minte copilul lui Tagore mai

masonic încât îl scrisese în limbă străină a

scenariu propagandistic doctrină contra doctrină

zilele trecute am auzit caseta cu Sisir eliberându-i-se

 

nu te mai cuprinde un sentiment pe nume starea vânată

nesiguranţa formală ai schimbat-o pe renunţarea în chinuri

curgerea societăţilor abia surâs întârziind sinucideri

sună de pe vremuri şi asta mulţime de ani umflă venele

 

măcelarii vorbesc latineşte se zgârie femei pe un pumn de păstăi

numai cei cu iluzii n-ar urî de zece ani Bucureştii

anecdotele ce ni se întâmplă suntem noi  în permisiune v-a

plăcut frunză verde şi-un dudău cine şade la bulău explicaţii

 

recursul la călătoria externă la arest la vedere la autocitare

repovestirea momentelor şi curajoase şi paradoxale

băutul ceva pe căldură şi seara ness-ul rece şi ce

fel de public atunci ca la Lausanne cum ştiusei

 

avem expusă deosebirea dinspre Moldova zadarnică vorba

nordul extins transilvan notaţie admirativă de-a nu ne înţelege

cine pierdut cine pierzându-se prin empatie nevolnică

destinul altceva decât soarta şi apoi citase doar soarta

 

4

la doină era palid îi era palidă şi barba invitatorului

a invitatului albise strategic cu alibiul legitimaţiei

cum demult o pornise încoace de nu te mai poţi cunoaşte

de ultimul rând mă deosebesc uitându-mă la primul

 

pe vremuri muzicale dicteuri speriindu-mă apoi bucurie

o dată de două ori în familie drum de întoarcere

mâine-poimâine împinsă duioşie pe urme şi-aici

îşi va călca stilizându-se întru felul de a fi fost

 

simple mâncătoriile biserici cariere scleroze benigne

tensiunea lăsată ultimei şanse de-acum senecte dicteuri

modeleze-se-n albii nepregătitoare ceatul poetic

metaforiza ori livresc şi încă mi-l aduc pomenire

 

nu e de vină duminica mari mutilaţi douăzeci şi patru şi şapte

sau invers nicio zi nicio oră cu adevărat luate în seamă

brodeam tonuri reţineam bănuieli de inspiraţie naltă

doamne fereşte să mă mai caut  pe dinţi dăruindu-mă

 

rândul încheiat năşiei pat ridicat de ultima vertebră

nu pot să scriu recurge la memoria pentru oricine

cele mai bune milarepisme a se da vieţii româneşti

ce-are Ionuţ se căinase Nana s-a întins pe o scândură

 

ce-a pleznit cu poezia frumoasă în gluma pacientă

bârfisem pe Lucian Tudor Domniţa şi restul

din partea noastră Vera Aurora Gabriela epoci

învrednicindu-se de sine în umbra Veturiei

 

vizită după fenilbutazon străinez sfătuitoarea

lipsă cu întârziere venise taxi-ul aţi plecat

de mai discutam consolări de împotrivire istoriei

cu toatele compensate până la nesperanţa sintezei

 

copii prea cuminţi şi mai şi la filmul american

celor de-afară bonsoir mes amis cu traducere şi efect

deodată nu mai sunt puţini invitaţi şi unii vor întinde-o

cât mi-am dorit să-l aud măcar certându-se hai mă dă-te la o parte

 

impresii de gazdă reduse oaspete ce deschidere

specific părintesc dublură puştimii claste

alura adultă şi a învăţării de românească până mai au

încă la concurenţă amicală generaţiile în casa re

 

traşi bătrâni speranţa tot de growing la televizor

văzusem stress pe nu au ce mânca obârşia întâi

călătorii cară căutarea a ceea ce fusese al lor

la una mişcătoare i-a sărit vertebra şi tot aia i-o-ndreaptă

 

se spun nimicuri spre binele nimicului suveran

mulţumescumimu-ţi doamne fără de nimic încoace

în furtuna de aseară la Ploieşti pe stadion morţi

pe drumul găzarului un dandi cu nasturele

 

cusut afară de rând priveai modelul pe inspirare

femeie masivă la întoarcere iar te uitai

când i-a zvâcnit cotul şi ţi-a buşit umărul

de-ai fost să cazi şi te-ai dus n-ai zis nimica

 

5

asta ţi-aş fi povestit-o când a venit taxi-ul nu-i nimic

de regretat într-o povestire în plus sau în minus

barbari ne învrednicim în colecţii de epos înţeles

caldului sangvin osemintelor din malul undelor

 

o mal de unde cum nu ne întoarcem refrenelor

ce cântece purtară totdeauna cursuri reci şi rele

mai blestemate lacuri întinse în vecinătăţi de ciumă

întinsă punct cu punct perfecţiune shizofrenică

 

şi-n văguni s-ar şti cum tot ar fi trecut o rată

găsisem la pahar că intimaseţi mai apoi cum

toţi i-au cunoscut pe toţi m-am întors totuşi

nu e a ta împărăţia nu al tău eşti totuşi spune

 

păcat de vertebră să se transforme-n lamentaţii

de îngropăciune din vechi şi din stele veninde

zău se întâmplă rigorile să se transfigureze căzând

ridicând căderi de o greutate sfărâmătoare şi totuşi

 

mi-e lene după apă cu ornament de vodcă am luminat răcoarea

aştept vederea ritmul pocirii ca un scris izvor de repede

o vagă stimulare acordeoane bat cu voci folk versare

o fi fost bine altădată ceea ce şi-n timpul nostru trece

 

la ce ne-am crede vii la ce ne-am crede morţi la ce ne-am crede

să vezi cum am luat-o anapoda şi ai fi fost o glorie

în rece dodie de dodeială singuratică placebo pozitiv

nepregătitei fraze inanalizabile de haos cu un adjectiv

 

iniţial inaraldizabil araldizare nepetrecută trecută saptă

mi-aparţine nu vorba oarecarea stagnare-n verosimil

unde eram toţi ceilalţi se vădiseră cu strigoii recuperaţi

principiu militar subpământean că mare-i dumnezeu

 

nimic şi tot din mântuire slavă disvieţizând prin quante

ce vă scandalizează atâta magdalena n-am înţeles aluzia

out of fashion doll de vă supărase ce văd puştii filmul

decepţie rostul distracţiei de sine stătătoarelor temperamente

 

postumă umblătoare printre alambicate materialităţi

de o substanţă însingurătoare narcişii din benzină

de-am înţeles teroarea şi replica asemeni din practica lui Iisus

îmi dau şi cu părerea şi cu cotul doar se duse ziua

 

6

prin coruri disperarea sărbătoresc-adultă vindece-se

efectul de cunoaştere oprită şi recunoaşteri globulare

pe dilatări de corpuri împrumutate lunecării

în lentă rotunjire de ţeastă încăpăţânându-şi mâinea

 

din cronica de chefuri abia fără începutul salvează-l

răcoarea de-ar sfâşia suavitatea înserării tot calde

fluieră cheflii neînvinşi muzica interbelic piratizată

noi ne dăm drumul din vitalitate şi domestic impuls

 

supărarea neinvitării personale evită minimă psihoză

în loc de normalitatea teoretizată post-intelectual

ăştia ca sfinţii de mici compensaţia te cutremură

de-ar lua-o razna unul câte unul mai curând altora

 

cu epic rime şi mitologie un poem înfrăţeam

antroporfismului din afara programului ultim

învăţare de continuitate un telefon actorului nume

de copile cu fraţi de ne interesează o socrire

 

altfel forţându-ne înţelegerea sindrofiilor nedureros

cu prinderea cuprinderilor de aprinderi sfioase

fără de voie şi program poate altceva literă de literă

cum înghesui colţurile din toate surprizele pământene

 

mai adiate jocuri neetalându-ne nici pe tăcerea mică

până la urmă un băiat şi sora altuia întârzie în ospeţie

cât se întinde gestul discreţiilor comasate vivat

acelaşi musical box devreme peregrinaseră spre papagal

 

de spaimă nu mai zicea nici pâs bună ziua noapte blue

cine ce mai joacă întrebările iananalizabile tandru

tu ce faci sfială plină de speranţă şi urare

mişcare de prudenţă un părinte alt părinte birthday

 

ca şi cum nu s-ar mai simţi fără celebrare

asta se întâmplă din tinereţe în amurg bătrână

amintire consolând pretimpurii părăsiri de lirism

grădini parterele adulmece deasupra zvânturaţi-vă

 

niciun îndemn şi scrisul la fel nedirecţionat

teama de rugăciuni şi toată influenţa răul

perfecţiunea ignorării-alături violenţa în de ea

o pantomimă nimeni masificată neam de bine

 

7

te-ai fi lăudat cu un poem mâine-poimâine stăruisei

în deruta văduvindelor muze alegerii de-au lăsat

crescendo zare restul te priveşte plictisul şi refuzul

un fel de zi tema dizgraţiei până la atentat la chef

 

ambiguă dilema de deunăzi împărtăşită inconsciu

cele bune nu s-ar gusta fără cele rele te-a ajutat Africa

neoprirea viaţa independenţei în entităţi nemediocre

cu platitudinea la rang pe formalisme denunţate

 

de-aţi specula ocolul din poetici şi cavernă salvatoare

cum împotmolita-mi alankara sculptată-n coşmar

note de sine-n India şi mai şi în vara hibernării

cobite din Australia-n tropic din tropic în cui

 

tablourile le erau fixate în câte trei cuie pictori Iaşi

acum la Paris la Weimar cunoscusei pe Fritz

de care n-aveam loc la National School of Drama

am zis Delhi că se reunea şi-n departament Brecht

 

cazuistica de voiaj e din atmosfera cronicei întoarceri

palmele roşii gesticulează ficatul printre malarie

destulă invitaţie şi anul viitor deget înţepat

pacienţă oferită de necât cu tot dinadinsul în

 

cunoştinţă de ridicol măcar grafomania

de balans ce nu mi-l contrazic mâine schimb

săptămâna neagră pe o zmuceală ironic departe

biografia se depersonalizează amarnic neiertător

 

văd bună-voia anilor copii în preumblarea antigloriei

lună cu trecut şi o zi s-a învins regiei de exteriorizare

a scrisului copilăresc socializare insensibilă pierdere

favorabilă creştere netulburată deschidere de uşă

 

ele merg cu mine le e frică să meargă singure

i-aş le-aş conduce încheierea neînceperii hai Nana

că ele vor să vie caută sacoşa cu vezi Nana

nu e asta vreo ambiţie nu te supăra frate ia vezi

 

cine citind nu înţelege textul nici cât autorul mii de scuze

o antisemnificare e binevenită întru dragostea trecerii

liniştite a panicii din toate părţile vom mai avea viaţă

nedorită şi-n contexte ale aceluiaşi deznădăjduit uman

 

ce-şi va permite dragi aniversări mai canonizate

ne-am dus mască ne-am întors faţă din decădere

săritura în lungime după încheierea antiprogramului

n-am mai încăput locul cine şi unde-ar mai încăpea

16.6.’85

 

*

 

nu numai cheile se pierduseră dar şi uşa am găsit-o întredeschisă

convorbire cu trei academicieni corespondenţi doi sunaseră

programul rămâne fără evocarea profesorului CP

cubul cosmic dispăruse la interzicerea simetriilor  presă

 

ceva reţete o muzicalizare a sterilităţii pe pagina întâi

ieri cel cu doi copii nu-şi mai dorea pentru că se comandase

şi ce să le dea să mănânce şi-a mai adus aminte

povestirea preşului am lăsat-o la un adjectiv lângă vânt

 

mingea de tenis a sărit peste gard în cimitir ai sărit şi tu

nu mai e de băut nici ipohondrie lucrurile stau mai bine

albinele au preferinţă pentru flori de culoare mov

canibalismul galactic preluarea amarului trântor la scriptă

 

cât pregătisem octavele una câte una spre a le împreuna

de mai ieri într-o doară dezgustat de atât baroc ori retras

din nerenunţare degeaba au citit mai multe reviste

şantajul îşi dă semnalmentele generaţiei de amurg

 

17.6.’85

 *

 

pasăre-n vânt curtea adună

ciocul sub coaste adună curtea

pasăre-n vânt adună carne

ochiul în urmă curtea adună

 

mănâncă ziua toată noaptea

râtul porcului în iadul nostru

orbeşte porcul nostru în iad

râmă orbul iadului nostru

 

o să îl lepede mare şi sec

frunzare de sudură pământului

bate carnea cum bate vântul

atunci a început noaptea vântul

 

*

 

la subsol erau găzduiţi oamenii

de seamă cel mai de lux

apartament avea trei ferestruici

care dădeau în stradă

 

până să ajungă la casa acelui om

sălbatic şi bun mai avea

atât de puţin  încât a început să uite

tot ce se întâmplase

 

tocmai atunci şi numai aşa

se poate explica

a fost prins de pe urmă

şi scos din joc lebt wohl

 

aproape de miezul nopţii

s-au auzit surprinzător maşinile

dar zgomotele conductelor îşi

făcuseră până la capăt efectul

 

şi puţini se numărau printre fericiţii

care să se înspăimânte acum de maşini

iar din când în când câte un zgomot al conductelor

întârziat fără sens îi doboară şi pe aceştia

 

maşinile puteau trece

chiar peste trupurile lor

amestecate printre ruine

de neidentificat în întuneric

 

*

 

pentru că uneori o dusese bine în sărăcia lui

îngerul s-a supărat şi a încărunţit lipindu-i-se de cap

n-a fost de ajuns tot o duce bine îngerul în sărăcia lui

şi îngerul s-a supărat şi a încărunţit lipindu-i-se de picioare

ei dar tot o ducea bine în sărăcia lui şi îngerul

 

l-a urmărit o oră şi asta a numit-o muncă

ar fi vrut să-l omoare şi asta nu s-a numit crimă

avea motive să-l omoare şi asta se numeşte justiţia lui

şi dacă l-a urmărit fără să-l omoare se numeşte c-a fost om

 

trei stele de pe epoleţii hainelor cachi

trei stele de pe epoleţii hainelor aproape negre

iar pe cer vorba cântecului numai luna şi o stea

înmulţindu-se cele de pe cer tot trei pe epoleţii

de pe hainele cachi şi aproape negre parcă

o să-ţi mai vină la socoteală a fost greu cu

oranjul lamurilor de răchită până să vină seara

 

banii străinului au ispitit şi câţiva oameni cinstiţi

aceştia n-au avut de suferit protejaţi de tradiţie

şi tocmai al lor a fost profitul dar nici nu se mai

întâmplase asta niciodată prin părţile noastre

 

se gândea la un lucru şi făcea altul

ar fi ajuns departe şi aşa dacă se ţinea de treabă

dar nemaigândind afacerile au început să-i meargă

teribil şi numai la început pierdea timpul mirându-se

 

 

*

 

s-a spânzurat cu o sârmă de grindă

leliţa voinică nu e casă de cultură

e şcoală uite elevi păi ce dacă

era când ştii acuma ţine-o pe-a ta

 

i-am spus despre marele filosof

nu este ruşine ce mi-a spus mie marele filosof

şi am mai zis de avion şi de tren

cu trenul se merge mai greu a zis

 

regret un singur lucru

de ce trebuia să-i răspund

că n-am fost niciodată

la Europa în Eforie

 

e un soldat am zis

am venit degeaba a zis

farmece cât cetăţile

rase de pe faţa pământului

 

prea bine mortului nu i-o fi

Fălticeni mireasă tristă

se vor deschide uşile

şi mulţi vor cădea

 

*

 

în frigul grânelor

cântă stăpânelor

cocoşul strămoşul

 

scrie lumii de apoi

să nu vie pe la noi

îngerii plângerii

 

opriţi-i sunt aşa nebuni

cu tălpile peste tăciuni

şi creştetele de păuni

 

porniţi-i şi lăsaţi cuvânt

să fie unul cel mai blând

şi să se cheme tot pământ

 

că nu sunt peşti şi prin aer

mi-aş umple casa de ei

aş zice tu du-te tu du-te

 

*

 

ninge urma

 

ninge urma neamţului

cu zăpada neamului

şi a Bărboianului

 

un copac un om sărac

un stejar niciun primar

stă legat să ningă-n sat

 

nu e lege să-l dezlege

păsări merg de ochi îl şterg

nu mai zboară că-l omoară

 

cu cucui în vârf de cui

umbră trează te retează

de ce doarme fumul doamne

 

după fum să ne alinte

fiertură de bob de linte

şi de ochi descântători

 

la nucul de două ori

la mucul de două ori

la cucul de două ori

 

trădată pasăre de frate

pajişte ceaţa ar paşte

ziduri înotate  broaşte

 

nu am povestit beţia

ce-a costat împărăţia

nebunului Fugidacia

 

fundul gropii-n spate

pieritei îngropate

de-o ridici de aici

 

prin rotunda plecăciune

ascus brav sub ziduri brune

ce-au fost fuste să-le guste

 

pe ziua de ieri jur

că-am azi cap sur în ceaţă

de mâine dimineaţă

 

foarte greu ne hărănim

să murim ne prăpădim

şi apoi în ţintirim

 

ci apropie-se colac

de buze pe mese

vino-le de hac

 

mecet de băiet şiret

fără gaşcă nicio ceaşcă

ploi pumni de garoi

 

ai uitat un plop

am uitat cu drag

să mor în galop

 

nu mi-era de ciurdă

ciuruită mască

ciucuri nu-i mai zburdă

 

vin’ de îmi sfâşie

regină străină

sânge-n fierărie

 

ciutura mi-e seacă

am tras-o din teacă

zidită pită

 

bine fântânea

foamea ca foamea

dară nici setea

 

caii de la brişti

boii de la care

morţii pe cărare

 

înturnaţii trişti

mă mir de izvor

eu la ce să mor

 

cum umblam cu spatele

dacă-mi plânge fratele

cupe mândre umbra-mi râde

 

ce mi-e dragu

ce mi-e dracu

cântă toţi ca pitpalacul

 

pitpalac pitpălăcel

ia colea un colăcel

să-mi fie de sufleţel

 

el ce-mi zice

nu verice

dă-i tu bice

 

o sămânţă ne desparte

cade corbul creşte noapte

cade omul creşte pomul

 

*

 

zile sfinte de apoi cânte

înspăimânte răspânte în ţânte

zorii de oloi Dumnezeu strigoi

 

înfirbântării nu-i mai sunt drag

în amiază viaţa mi-ar arde

precum soarele de pe cer

 

nimeni nu se mai încălzeşte

de spinarea mea

năpădită de igrasie

 

pe cine ating în albul laptelui

eu sunt laptele mamei mele

soră moartă soră vie

 

hoţ de codru nenorocul peste

o sută de ani gloanţele lui

mă vor naşte uite puşca-n cui

 

pe nimic ia-mi durerea

şi piei în lumea cealaltă

aici să ţip şi numai acolo să se-audă

 

de unde să vă mai hrănesc

după ce mi-aţi mâncat inima

friptă pe când nu sosiseţi

 

zodia îmi ţipă să mor

câine al nimănui

pe lună lăstună

 

iar plumbul nu se mai topi

să lumineze la copii

sunt patru zodii tot pustii

 

să îl pot trage de coadă

să se-ntoarcă să mai pască

pe câmpia fără broască

 

acolo îngenunchease

pe unda binecuvântată

de gheţuri mironoase

 

cel din povestea întreagă

alerg de o jumătate de viaţă

după jumătatea cealaltă

 

pe valea lui cui rămâne

alungă iepuri din lume

cu împuşcături de câine

 

*

 

această tristeţe din ceruri

te învăluie precum ploaia

cupele deschise ale florilor

 

s-ar naşte copilul tău

să poarte ce nu mai poţi

în al treilea suflet

 

dar iată-le pe celelalte

sub ude blănuri de ursoaică

pe-aprinse bârnele înalte

 

de n-o fi pustie

nici n-o fi câmpie

dar să fie coamă

 

mâinile tale abia aşteaptă

plecăciunea capului

războiul cu învingătorii

 

pe mirişte cu apă în gură

numai norii cerului

şi morţii pământului

 

fugi în inima strămoşului

căci se apropie de tine

un fulger mare

 

*

pas de ceară cursă

fugind de umbra stinsă

în lumea de afară

 

limbă clopot

oi în adâncuri

câmpuri pustii

 

apleacă-te orbire

corabie umflându-ţi

flacăra neagră

 

*

 

Mielache Pondiche cocârjat sub

minteanul negru şi cornul căciulii

cu glas ascuţit cât să taie o groapă

 

Sarafina necunoscută înveşmântată

cernit dacă ea e şi plânge cu blesteme

pentru zburătoare să încremenească

 

mărăcini din lumea lui Dumnezeu

în carnea omului prin lâna berbecului

de-ar arde cu foc negru ca ei

 

cheam-o Maria şi sapă-ţi în nume

lăcaşul cum vrei să te odihneşti

căci aici a murit şi ea

 

a fi român e un lucru a nu fi român

e acelaşi lucru deci am văzut un român

când nu era nimeni şi nu mai era nimeni român

 

mama româncă tata cântăreţ apoi

funcţionar sora bună una sora vitregă alta

dar tare buni am fi toţi de politică

 

am părăsit şi aşa pe mama şi pe tata

încât de s-ar începe totul iarăşi

ei ar uita că le-am fost fiu

 

iată-ne aşteptând să vină fiinţele pe care

le-am aruncat în prăpastie numai prin

închiderea ochilor şi la ce-i mai deschidem

1971

 

*

 

adânc întristat m-am întors

la cuibul cum se numeşte

un copac uscat

în apropiere de un spital

 

pe acolo treceau lucrători

şi alt fel de drumeţi

între noi lucrurile

prea nu se complicau

şi groaza te mai apuca

 

nu m-am luat eu la harţă

în ziua de cumpănă generală

am primit doar o lovitură în cap

unde de îndată

s-au şi prăsit viermii

 

dar chinurile s-au împărţit

încă pe când nu existau

dacă aşa s-au împărţit ele

să vedem ce ne-ar plăcea

 

pe vremea aceea nu judecam

numai pe vremea aceea pierdut

de colo până colo luam la ochi

şi nu le judecam tinereţele

 

fiind de râs

nu se obosea nimeni

să râdă

nici să-mi recunoască

un gust de nămol

gustul meu de nămol

când mă consumam

 

trebuie altceva

şi bine ar fi fost

altceva şi nu

de la început

nimic cu mine

altceva în afară

eu să încuviinţez

 

după ce încuviinţările

nu au prins

am încuviinţat zic

pe cine n-avea nevoie

am încercat ruşinea

de cuviinţă

 

m-am pus la post

şi nemâncare

cât a durat foametea mea

abia visam

că agonisesc pe curând

 

nu-mi pare rău

de ce-a urmat

sunt nenorocit

şi atâta tot

sunt foarte nenorocit

şi gata

şi nu ştiu de ce

mă trage cineva de mânecă

 

*

 

nu-i dar mai scump durerii mele

decât vedenia făpturii

mintoase când târam obiele

să-şi uite zânele condurii

mult am visat o gură sfântă

pe-aproape să nu se audă

cum dacă nu binecuvântă

îşi pică foi de paparudă

 

*

mă temeam că voi paraliza aş fi vrut să se întâmple

îmi revenisem sufleteşte capul mi-era prea limpede

dar nu gândeam la nimic mă miram nu ştiu de ce

frunzele nescuturate din centrul oraşului la adăpost

 

spre deosebire din marginile încă aproape de câmp

asistam devreme la tot felul de scene foarte obişnuite

şi foarte degradate cei tineri alături de un bătrân-doi

îşi iroseau timpul cântând să iasă la iveală ori bani

 

vrei să te dezmeticeşti ca mine acum să te sperii

nu de ce s-a întâmplat şi o să se mai întâmple

hotărât ci fiindcă nu mai ştii ce-a fost ia ce va fi

 

aceasta e vremea nenorocirii capul să fie limpede

aveam mii de motive să fiu fericit dacă durerea

şi limpezimea capului nu m-ar fi paralizat

 

*

 

îţi spune turcul că te agiţi nu e adevărat răspunzi dar te derutezi

şi a mai venit şi frigul cel adevărat în ultima zi însorită

te vezi la întâmplare cu franţuzul apoi cu fetele nu te vezi

la întâmplare odată cu secretara schimbi insinuări din memorie

 

promiţi roluri la toată figuraţia seara nu avea viaţa ei de sine

tânăra secretară şi-ar fi bătut joc de tine şi chiar de şefii ei

folosind foiţa de scris nu numai  în scopuri igienice fu pedepsită

îi văd pe toţi un fel de a spune literaţi en vogue curtând-o

 

se împuţinează odată cu temutele restructurări de peste tot

mai pot să jur că femeia întrebată cum aşa serile sunt frumoase

de aceea las în pace secretara licenţiată  împreună cu colegele ei

 

l-am întrebat pe franţuz de ce nu s-o fi însurând turcul

perdelele nu acoperă toate intrările luminii şi furat de becul

ce s’aprinde în faptul ultimei zile calde fotografiile se fac pe loc

 

*                                                                                             

 

dintr-o prăpădită poală

cu negrime de nod sfânt

pe la ochiuri se îmbală

din călcâi până-n mormânt

 

horc şi-l crapă cu păleţ

hârâie în conciuri hâră

pârâie pe mălăieţ

se fărâmă doar o ţâră

 

leapădă pe beregăţi

şi-n cazan se ţigăneşte

cu laba după bucăţi

de-o borî ciorba de deşte

 

muge-n goniţa de vaci

peste lacul fără fund

se înghite cu brostaci

tauri putrezi îi pătrund

 

*

 

îmi ieşiră înainte din fum patru câini uriaşi

stăpâna i-a ţinut la ea şi am mers mai departe

după ce treci prin pădure răsare luna iată

pe una din poteci îţi vine din faţă un maratonist

 

în costum albastru un maratonist aproape bătrân

ceva mai tânăr decât femeia cu câinii a trecut

se aud lătrăturile doi cai trag o căruţă goală

în partea cealaltă printre copacii încă verzi

 

se poticnesc ridicând capetele spre casa

îngropată în tufe şi pelin numai un geam

din partea de  apus oglindeşte ce e afară

 

sub fereastra deschisă trebuie să se fi strâns

multă apă se văd din când sub cerul pădurii

mâinile cuiva răsturnând vas pline

 

*                                             

 

tresăltând într-o singură vină

s-au aşezat pe scaune şi cer de băut

şi domnul dumnezeu a intrat în casă

iar la plecare a mulţumit

 

şi-a uitat acasă ţigările a luat-o spre

căsoaie din doi podari unul nu fumează

tot va găsi după sobă un pachet neterminat

măcar niscai mucuri fie şi ale trecătorilor

 

nici rachiu nici ţigări nici peşte

cum e mai rău cum nu scrie nici în istorie

fiul nu a rămas pe pământul copilăriei

 

îl uit pe fi-mio de când numai istoria e de mine

de ce nu s-o fi ducând mai iute la căsoaie

nici Crist n-a prins peşte pe asemenea ploaie

 

*

 

corolele scrumite-n zări de cunii

denunţă crimele cremaţiunii

creştet asemănând pe arătură

placentă Dumnezeu ni se îndură

 

ari valuri ariei boeme te restaur

trup mantiei nici abur mal malaur

malaria plămâni lui Gib slovacă

Ghosh cromozom Kolkatei nicio vacă

 

stopa-vom greşuri mântuinţei viclă

a nu mai arde să se spargă sticlă

ne-avem de soţ singurătate cruce

 

strănută Vict Emanuel cu duce

ne duce de la mare cu nepot

a treia lună din concepţie înot

 

*

 

pactizase cu nemţii primarul

care primar domnule

un primar din Argetoaia

ca şi-n povestea ta omule

 

când s-au întors şi-au văzut

cei din război te ascult

câtă pagubă le-a adus

măcar şi în femei l-au răpus

 

au venit apoi ceilalţi

l-au dezgropat dezbrăcat

dar în pădure sub craci înalţi

să-l spânzure au întârziat

 

te înţeleg te ascult mi-e groază

bucură-te de ce-au întârziat

ziua în marea amiază

şi azi parcă încă îl bat

 

*

 

din ceartă ramolită

căzut în chilipir

nici trepte nici elită

spre şine nu înşir

 

spre şine nu în sine

cu spatele veniţii

petrecători mai bine

striviţi de interstiţii

 

ori între staţii paznici

nimicului răspuns

cap călătorii casnici

cu vaxul şi şi-au uns

 

susurător de-a dreptul

ce nesimţit versifici

căciula cataleptul

urnit pe fraţii tifici

 

*

 

Tserinma de-o iubisem

numindu-se Dagmema

pe sculptor încarnarea

în gânduri pariind

fiinţa cu fiinţa linişti

din liniştea grăită

aproape-n tibetană

pe româneşte altfel

 

lume multă-n faţa gării

Milarepa abandonându-se

nici în proză japoneză

nici în negustoria măr

poate-n fantoma suptă

de frig fără iluzii

a ochiului albastru

sub pălărie singur

 

*

 

pe degetul mic sânge muşcătură de viperă i l-au tăiat pe buturugă

gestul semăna a bardă pedepsitoare salvând ce viaţă

din palmă sâmburii de vişină pe rând îi sparge papagalul

duminicile totuşi închise în unele gesturi se taie-n taine

suntem de rusalii printre colivă şi plăcintă lumânarea

te rugasem pe tine să fii femeie matură sfătuiţi-vă

dacă te mai lasă biserica aşa socializată să te simţi cu dumnezeu

încerci e ceva piatra asta e dumnezeu asta-mi place

 

*

 

abis la picioarele maestrului guru

de fapt securitatea mi-a interzis

invitaţia n-a fost aprobată

am zis nu mai recit în sanscrită

şapte anii-mi indieni tovaroşi

în viaţă mulţumeşte numai ticăloşilor

în moarte lasă-te de bancuri şi nu plânge

atât de părăsit şi ritmul se înstrăină

pe după fericirea lui Milarepa

numai să nu te mai naşti

cum nu te-ai fi născut

 

*

 

Prince Punjab două caiete

cum buddhiste şi tibete

după munţi în suvenir

fără roţi sub coviltir

fără contra cum latin

papa lama neamin

voi transcrie reverie

ducă dukha do de fie

 

pas cinci ani prin transilvani

printre pustnici tibetani

Buddha se incinerase

parcă-n Prince persoană a se

cântec Milarepa nud

cu văcarul dinspre prund

zi pe nas exemplu Rudra

Divyagrahah mahamudra

 

repetam aliteraţii

pe vocale că foc daţi-i

ştii luceafărul sanscrit

mai govind nepomenit

fată-n anii doisprezece

întâi treci apoi că trece

pun al treilea caiet

dinspre casă de Tibet

13.6.’85

 

 

*

 

de rău nu de noi naşul e implicat într-un proces de paternitate

asta nu pare chiar de rău dacă s-a făcut sănătos

procurorul i-a explicat că unu la mie nu-s declaraţi

statul preferă orfanilor copiii cuiva şi greu dovedit

 

care se ducea să facă un foc jurase un ţigan astă-iarnă

să fiu al dracului dacă la vară voi mai sta la umbră

că-l lasă e nebună un preţ are nevoie de paternitate

cum să-i spună fiului lor despre frate despre soră

 

farse fericite tata umor negru vrea să vină două săptămâni

ploile pe spic păduri pufoase deşert mângâios cu petrol

culoarea roşie galbenă cenuşă peste ocean

susul musonului pe amintitelea cu voi nescris

 

cafeaua cu odicolon ce-am mai povesti despre copii

niciun gest dezinteresat dezinteresul jucat în picioare

cu inima cumsecădeniei aruncându-se-n cap

şi asemenea monstruozităţi din foste dictaturi

19.6.’85

 

*

somnul greilor nouri de după inanalizabile miraje ondulate

dintr-o sută de ani ăştia mai răi şi zâmbeam zăbreaua

despărţirea nu întrerupea tensiunea a trecut vremea zilei

tot îmi ceruse o doină ceea ce oricum însemna grăirie

 

când eram tânăr negru copil blond pe vale

departe Builă îndrăgit colinelor neînţelese iubire

zvânturându-se datină fuga evoluţiei prin divorţ

zăcământ patetic sunându-se-n scorburi

 

cu nimeni nu vorbesc fără tristeţea că va muri

de-aia voi fi amuţit scandalizat de plantarea oglinzii

voi părăsi locul din pericol de reflectare care e mortul

clipa din cancer cancerul din cine timbru de morfină

 

întâi haos şi ordine apoi ordine şi haos

alea sunt vremurile fără Milarepa cu Marpa

începutul lumii a pus la punct laserii neprecizare

elipsele de păcat cu ocolul prin întâmplări neiertătoare

 

răriţi pitici şi chiliaşti petice şi chilii aşa o duceam

negaţia se va arăta cu falange ieri spuneam labirint

alaltăieri cap de femeie sculptat predestinării

arhitecturi înapoiate abia printr-un curcubeu

20.6.’85

 

*

cele dinainte o macroformă moar de primadonă măritată

el ştia dumnezeirea dumnezeu îl ştia pe el se fixaseră pe lucru

scleroza îl pulverizase în paradisul raţionamentelor de-o viaţă

ochi tineri intri pe uşă să ştii că spre ruşinea mea mi-am mai pus ciorbă

 

o fi un fel de deşteaptă-te române al lor trag fetele

cântă şi ea de-a intrat prima el mai prinde câte-un ţânţar

foarte bună ciorbă am făcut să ştii mi-ai luat casca cu totul

ce-oi fi tras linie că nu-mi vine să plec de cântec politic

 

nu-mi mai citeşti şi mie altădată aveam n-am niciun spor

mă opream la jumătate dacă mi se părea poantă

nu prea-mi dau seama ce fac poate te las odihnei

vechilor reverii ce mă acopăr de nu mă mai văd

 

contemplu tragedii cu mentalitatea protonului

pândit costisitor doar i s-o aprinde decăderea

de-a bucuroşi necunoscuţi pe cale fie sfâşiaţi

cum că materia-i nemuritoare încă o speranţă

 

în locul depresiei cinstită oboseală tristeţe informatică

deşertul struţului ideologia scurtături spre un dincolo

pomana o culegem pe nesupărare puţini ne ajută

ce dumnezeu nu ne-am născut să ajutăm aşijderi

21.6.’85

  *

 

cărţile caprele ascultă cântările planurile clanurile

suptoare de infern cu spatele întoarcere spre dreapta

garzi în palme îngrijorând debitul secetei deşertice

mângâioasă îmburuienare a hipodromului

 

amintire în eliberare pe-acolo densitatea pandurilor

ştearsă de pe faţa apei înghiţite în nepetrecanie

cărunte plete palmele la slava nasului sub prim

răni sfârşindu-se de lins reînrâurindu-se iar linse

 

dă peste Milarepa netradus consonantic în puja

siguranţa căderii rotundului golul e planetă

numai unda astronomic iertată plăcerii

du-te nu te duce vino nu veni mâine sâmbătă

 

28.6.85

 

*

nimic ai grijă cum vorbeşti totul în rând spre nimic şi traducere

la un invitaţio ai văzut un filolog mănâncă pe banii statului

n-am văzut pe nimeni mai cunoşti nu mai cunosc

discuţie de balcon ce puţină lume mai vezi

am ieşit în papuci pentru aceleaşi apucări de inimă

dormisem în loc să dactilografiez unicate

în contra vântului soartă de nici devreme nici târziu

nici la timp încă o aniversare a morţii duse ori

 

cine iese din discuţie mai mult conferinţe decât treabă

văzul formelor făcutul rochiei un scuipat primit în figură

mai priponit aseară ce scrieţi pericol de două părţi organizată

hămeseală geniu tânăr fără vorbe gânduri fără tinereţe

a avut grijă să-şi facă toţi duşmanii posibili fiind fricoşi

ales kla shmuk sintaxă tibetană calm calendar de copil

îmi place să mergem mai modest la mare e departe

muntele cât până la bibliotecă şi la Taj te dor picioarele

            29.6.’85

 

*

toată ziua hărăzind  cornul de yak vrei patine pe ele om merge

nu mă întrerupe decât dacă-mi aduci visul pe hârtie

vii a ne întâlni mâine în oraş după leafă unde ţi-e visul

nu mă mai vezi decât de ţi-l scrii de-al tău eram

 

cerneri de avalanşe din pas în pas până-n susul zgârie-nor

parcă dactilografiasem istoria cornului de yak greceşte

itihasa complimentelor pe cărţile de dans mâine la muzeu

poimâine biletele ne-am mai fi din idei pe-afară hărtăniţi

 

neologisticul Rechungpa nyaia învăţată şi proaspăt în sutras

cântecul de la Mila Mila de la sine totuşi Marpa

miezul vocal sculpturalitatea literei şi apoi ritului

reprezentarea story munte circulaţie daltă para hind

30.6.’85

 

*

 

murise dimineaţă sora foame mai lasă-mi noaptea vis

născuţi aici murind aici murind acolo nenăscuţi

două sute de capre două sute de prieteni ospeţie

aproape cunoscut sărutul şi împrietenitul devot pe viaţă

 

titlurile poreclele taifasul sociologia amorul moartea

mângâiere de la piatră în sus de ajuns în sine aşteptând

norocul pe nume lumea în cap arheii arhaici

lentele dodii în ochii despietrind nenuanţarea

 

mi-e dor de când vom mai sta de vorbă necunoscând

inexistentă pierire pierindă existenţă inexistentă

numai două-trei ore pe zi în picioarele arborilor plecaţi

scrisul de s-ar întoarce n-am mai avea loc sub soare

1.7.’85

 

*

 

 

GUTUI ÎN GEAM

Lepră plurală – Anna & Rat – Macaroane albastre – Zbor dublu – Arghezi ori viața – Mirarea reîncarnării

 

 

*

 

Lepră plurală

 

            Lepră plurală te-ncuie, te-apucă. Se anunţase o bombă în biblioteca americană. Arabii caii-şi numără barili, gheauri, goimi. Zici da, atunci cine aşteaptă întunericul în oglinzile lui Arhimede? Cântece arabe preferate englezei slave. Voi duce gunoiul. Waste land. Încurcarea urii în urări. Te-am visat în armură dansând. Am mai intrat în bucătărie la papagal îngrijindu-mă de refluxul armurii. Oboseala de după operaţie. Aceleaşi treziri, credeam că sari să-mi arăţi biserica.

            Domnule doctor, stresul operaţiei, apoi lecţiile, şi nu i-am dat vitaminele, nici mâncare ca lumea. Trag cu urechea, o fi adormind la loc, cum ni se întâmplă la toţi. Au fost leşinuri, atunci în drum spre şcoală. Veneraţie şi teamă, Sergiu. I-am scris telefonul pe ek shanti. Patel, cântec pentru umbra morţii pe melodie de nuntă.

            Varice energetice la plen. M-am aşezat pe praful unui pervaz. Show II. Golovanov ne-a invitat în bloc la cafea. La mulţi ani lui nea Costică Dinculescu. Semn către un sandviş. Dosul mâinii izbind tava ospătăriţei. Multiplicatoarele vibrau de bunăvoinţă. Nanei îi picase Vlahuţă. India la tv bulgară, aseară şi azi. Model occidental, în 14 secţii, cu preşedinte, vicepreşedinţi şi raportor general. Hindul goliard panesc, n-am pe cin’ să iscălesc. Ţi-am spus că am avut o zi bună. A dat laptele pe foc.

            Maşina de ras obosită. Femeia văzându-se asasinată. Sfârşitul lumii fiecăruia prin vis. Asta trebuia să fie story de jurnal. Totuşi Fowles. Orice adânc se află sub o suprafaţă. Nu ne-am mai dat pe gheaţă. Răsări-vei. Gospodăria Clopotivei. Leşia, un etaj mai sus, te duse metalurgiilor hinduse. Să-mi povesteşti. Mă doare capul de poveşti. Traducători traduşi, dans muzeul fără uşi. Proverbe îndestul, Cordovez la Kabul. Frustraţilor de tot, oceanului înot. Crescândă cearta, uitându-ne Siddharta. Zănatici za, Radha mai va. Precum acum două minute mi se telefona a nu mai scrie jurnalul. Hai mândruţo să-ţi pun dopul să nu intre izotopul. Accidentale radiaţii întârziate două săptămâni, drido, arhipelag îngâni, câini despicaţi pe drum, altfel de costum.

            C’t’ bidon mec d’ac zob. Sintetismul limbii engleze rabelaisianizate. Give me mâini de cerşetor. I waited for the Lord My God. Strigaţi-mă din rugi scoţiene. Unde-ţi sunt complicaţiile atee, maestre, de-ţi pomeneai pastorul tată? Phosforer zinzin feu d’artifesse zyeux poulardin blonde comme la reserve d’or de la Banque de France britiş upanişadă carmena purana vie d’ange carpater.

            Nu-ţi plăcuse, trei sfârşituri şi o singură femeie, erotomanie disimulată în fixaţie singulară. Ceaţa şi îmbrăcămintea femeilor lui decembrie. Credeam că m-ai uitat, că nu m-ai mai sunat, o ţin pentru anul nou, nu mai spun la nimeni, nici mie, numai ţie, o duc la birou. Regele a zis că-l primeşte pe Vâlcovici la ora zece, dar acesta a spus că are ore.

            Ai plecat să cumperi beţe. Radu n-are. Pe Horică nu-l întrebi, e-ntr-a doua, tocmai, poate le are de-acum un an. Voi, trei perpendiculare. Teză la istorie mâine. Ţin secret casetofonul de Crăciun, pânditul mamei să ţi-l dăruie din cer. Puiezii luţeferlii de acum şi până vii. Un dinte dacă se îndurerează, restul carmina burana. Îl cunoşti pe fotograf. Calul paşte iarba crucii. L-am trimis şi la statuie, nu pe cal, pe fotograf. S-a prefăcut în măr telefonul. Ateneul vrea pe Radha. Ne futurăm după spălatul vaselor.

            Du-te şi spală rufele, antimaterio. V-aş bate pe ăştia neatenţi mai rău ca pe hoţi, dacă miliţianul vă spunea să scrieţi o poezie, scriaţi. Geamul deschis de-o juma de oră ce mâncăm mâine a venit Lili cu ouăle ouătoare pune-ţi tot timpul varză mamă nu mai ţipa nu-i auzi nu pa la revedere unde dracu’am fost eu aseară el făcea-n baie poze eu am zis să mă duc la mobilă şi să iau doi d-ăia cu chingi unde e cafeaua mea din faţă am băut-o era a mea perla coroanei de-l vedeai pe Paul Scott.

            Aici s-a lansat la nici trei ani încă o dată, se pişase pe mine. Duminică after noon, cinci ore de video color, eşti fericită. Se potriveşte Sfântul Nicolae. I thank you pentru înţelegere. Nu chiar cuminte pe note. Scrii mare, te-ai pilit. Menajez versul. Ne-au ghicit pe banii lor, Mări, de Crăciun. Dumnezeule, săraci dar părinţi. Nimic nu plăteşte, crede-mă, te cred, tot eu, ce mai dansai.

*

Anna & Rat

 

            Ea îşi închipuia că, de la radiaţii, se va potoli şi, în cadă, o apucase. Nu era primul făcându-se de ruşine fără faptă. Abia îşi nuanţează povestirea. De mult îi săriseră cerceii. Ratanna răneşte râtani. Se împăcară după trei ani, prozodia strigoilor cavalcada curmându-şi. Stop-cadru. Adaugi cum o mai duce papagalul.

            Anarta ascultase ca alta discuţia vânătorească. Prin geam, un laţ. Uite-l pe Efti. Şi Thomas intrase. Razi tot dup-aia, îi aruncase Rat. Mă doare mâna. Stau eu deasupra şi mai apoi tot eu conduc. Sfârşit coniacul albanez, temperatura în scădere, varza rece. N-ajunge vinul, ai răspuns, cu moneda pe masă. Îi voi duce doina de spin, când s-o potoli vântul, literatură, nu altceva.

            De cincisprezece ani  n-a mai fost aşa frig în Delhi, şi ea are treisprezece. Ea îi cântă lui du-te-n brânză el îi cântă ei viaţa te-a făcut dură. De-ncepe muzica arabă, deodată, plăcându-ţi apoi urdu. Adio sud, peste deşertul îngheţat nu-ţi mai place iarna. Fete nubile şi să nu-i dea un telefon. Vederile, una la operă, o fantomă atribuită zăpezii.

            Austrul anilor şi iarna asta cu înmărmuriri ningând. Sânul tău avea un frate. Neînţeleasă shakti, din cărţi, în cros alergând nelibertatea. Se vrea numai Thomas şi abia din umeri ar da la Rat. Acum nici Rat nu mai are timp decât de Anna, o tantră de la sine. Până nici tu n-ai fi secerat bhang-ul din grădină. Pastorul nu-şi clipeşte vechea congestie cerebrală.

            Anna, radiaţii, la ţară, fire-ai a Nepri. Îmi pare rău de Rat rozând sânul Annei spre a o salva. Câte annas o banană? Aşa că amândouă locuiţele ni se goliră de interlocutori. O, istoria caselor mici, doctorale, aurind jocuri, tropic de vine cu şopârle şi persecuţii malarice. Cum de nu facem puţină gramatică, duminica asta? Apatice tristeţi, însăilate pe accidente inobservabile. Câte-o bibliotecă în dragoste cu numerele naturale.

            Anna rar se desprinse închipuitelor aventuri. Rat, alungat de propriile năbădăi, îşi urăşte părinţii pentru a iubi-o pe Anna. Îţi mai aduci aminte, Anna, când Rat la tramvai te conduse, ardeau becuri şi totuşi ochii îţi străluceau, nopţile. N-o fi fost indonezianul primul. Despărţire cu albatroşi în palmă. De câte ori n-am fost beată, te lăudai.  Ai roşit de pudoarea dintre vorbele fără perdea – altele tăceau şi făceau. Brăzdeze-se în viscol venustatea.

            Tramvaiul venea repede. Toamnele ne vindecau turbarea de primăvară. Mircea schimbat cu Ştefan, Podul Înalt la 10 ianuarie. Oi negre de jegoase. Ceşti cu loc, rut în faianţă. Shakti nu te-ai fi dezis de pictor. Văzute porţelanuri nicicând băute, de vânzare. Kremlinul îţi păruse scund, Rajiv probabil prea frumos, să fi auzit deodată pe Fidelio. Neînchinaţii zilelor şi zorii din trei scăldau doi în culcuş.

            Îl aşteptam împotriva mea cu aceleaşi două infarcturi. De-ar afla Anna, şi-ar părăsi mâncărica papilor. Ştii că am eu un căţel. Nu poate să-i scoată mustăţile de sticlă, pictat oribil. Bibeloul e mişto făcut, da’ pictura. Îl scoţi şi bagi altul. Ai un urcior în loc de ochi. În sala de gimnastică, doi ochi, un ulcior în loc de ochi, şi profesoara. Gimnastică şi urcioare, scrie, tu ai scrie dacă l-ai avea. N-aş scrie.

            Rice and dal, da’ eu ce să mai mănânc, n-am mâncat adineauri. Să mă aştepţi cu lapte şi o singură linguriţă pentru halba mea. Când dorm, închid ochiul şi se sparge şi se duce de jos şi am avut unul după altul, îţi dai seama ce plăcere. Voiam să trec foaia, să nu zboare. Bă, potaie, dormi. Şi la noapte să-mi facă mie zâmbre. Mi-a căzut lingura înăuntru. Dormi în front. Să-i faci nişte pantaloni. Tălpi de zăpezi îngheţate, obraji spălaţi cu zăpadă, profesiunea haosului, copii lunecă din copii, creştere orizontală. Gimnastica, în discordanţă cu suxilepul.

            Se vede că poeziile dumneavoastră sunt luptate, se pot înţelege numai citite de dumneavoastră. După şapte ani de vioară, devenise afon. Musonul mic, de iarnă, scrisul, numai ce s-o fi întâmplat pe necitite, şi totuşi zici c-am uitat în groapa înzăpezită automatul, te-ai întors repede să nu-l fi furat corbii. Fenics negru. Uşa cârâie, snopeşte, fulguie, întrerupe sarcina skizo. Rat nu-l rosese pe Thomas în clubul închis. Ciorba acră, sărată, în lipsa alcoolului. Multe singularia tantum, puţine pluralia. Ochii ţigani, inima devi, bărbăţia hitită, glezna indigenă.

*

Macaroane albastre

 

            Am sarcină de la împărăţie să scriu eu azi în jurnalul lui tata, că sărmanu’ de el n-a avut timp, a bătut (şi-a făcut şi băşici la degete) cicncizeci de pagini (la maşină) din roman. A zis că mâine îl dă la tipografie. / Când am venit de la Măriuca (şi de la Dan) l-am găsit pe tata făcând macaroane cu brânză. Seara, la televizor (la telejurnal) au anunţat: Stimaţi telespectatori, astăzi, în ziua de 9-12-1987, tovarăşul director al BIPB a făcut macaroane cu brânză. Acest tovarăş este şi scriitor. Mâine vor apărea pe piaţă volumele sale de poezii şi romanele. La unul din miile sale de romane lucrează şi în prezent. Acum acet tovarăş, care se numeşte George (Gheorghe) Anca se uită la acest telejurnal, iar după aceea va juca un şah cu cineva, că n-a obosit muncind la roman. La ora 22.30 se va uita la filmul italian de la bulgari (de pe programul 2). Macaroanele făcute de tovarăşul Anca au fost formidabile (am spus că AU FOST, pt. că s-au bătut turcii la gura lor şi le-au terminat înainte ca filmaşul nostru să fi ajuns la locul crimei.) / Dacă nu se grăbeau să le mănânce, acum la telejurnal noi vă ofeream cele mai bune macaroane cu brânză. Nici Eminescu, cel mai mare poet român, n-a făcut macaroane mai bune. Călinescu, cel mai mare critic literar român, a făcut odată nişte macaroane… (nici câinii nu le-au mâncat). Mâine seară vă vom prezenta mai multe amănunte, căci acum s-a făcut 10.30 şi vreau să mă uit şi eu la filmul ăla italian. / Comentatorul sportiv (Cornel Pumnea) care a prezentat acest telejurnal (am uitat ce vroiam să scriu, aşa că…) / Tata a vrut să mănânce nişte macaroane (macaroanele nu le mâncase, dar le-a ascuns că să nu le filmeze cei de la televiziune. Căci filmul cu macaroanele, peste 100 de ani, va valora 100 de milioane de dolari). Tata vrea să se îmbogăţească, a cumpărat un aparat de filmat, a filmat macaroanele şi, peste 100 de ani, va deveni milionar. Se apropie filmul italian şi mă duc şi eu să-l văd (ora 10.00 – 10.21 p.m.)

            Juma’ de macaroane pe aragaz. Sub grilaj, o scoarţă din mizeria talentului – romanele coapte (când scriai, ningea prima zi, cu fractali). De vreo juma de oră (una întreagă macaroana), trebuia să fiu schiu, sau să schiu fiu, mneata şi toţi baboii, ochii în loc de scrii, da’ acum zâci după acum, after (k)now (că pă bulgăreşte from americăneşte, from italieneşte, dacă mai suntem noi pre limba românească, da’ şi pianistei i-au strivit motocicliştii degetele, revoluţie culturală, şi-a şi spart farfuria pentru macaroane când şi-a adus aminte). Vine seria a doua. Acelaşi scriitor îşi face singur sandwitch, nene, că scriitoarea dintr-a noua doarme hemingwayan (na-ţi-o cultură), n-ar citi şapte genuri pentru teza amânată, de sâmbătă, n-ar antama (cam impropriu) tema şahului (aseară, de nervi macaronari, a luat bătaie şi muta şi damele pe coordonată, nu pe abcisă, şi nici nu mi-a amintit şi mie extragerea rădăcinii pătrate. Te trezâşi, ţâpi, în replică, la Jane, ca-n Eschil (Perşii), ţipaţi când ţip (Xerxes), începe cu ei şi Burkhardt litania şansei-neşansei în istorie. Bye.

            N-ai mai scris, ai făcut un om de zăpadă, în pervazul de la bucătărie, s-a topit până seara, nu şi pălăria, ochii, nasul. Telefonul cu Plata, şi-al ei nins, îi părea rău de noi. Ce-ai făcut cu al doilea om? Doi bulgări, mai confecţionând unul şi pe balcon. Câinele ni s-a impus, necrolog. Câinele a ros plasticul de pe scaun şi s-a suit pe masa albă, zgâindu-se şi el la zăpadă, că tot e negru (i-a mai şi văzut pe fraţi de-ai lui la tv.) De-atâta frig, mă bucur şi la isterii. Să tot fie minus zece pe lumina dinaintea nopţii. Zăpada asta mai spălăceşte întunericul. Morbiditate cvasinaţionalistă (şi de ce nu-şi dorea sieşi străinătate?). Citeam de nu-mi aminteam cititul, strigaşi-nicaşi, nume deodată familist (noicăreală, Nicasius, noicolatru, noician, noicist, noicoman, noicofil, nicasic). Ai venit, între acestea, văitându-te de cap, ardeai, n-ai terminat omleta, dârdâiai după două pere îngheţate, ai băut ceai, ne-am dus în camera ta, am pus aeroterma-n priză, ţi-am citit discursurile lui Farfuridi şi Caţavencu, ştii definiţiile speciilor, uită-te pe fişă, ai citit un pic din text, la franceză, şi condiţionalul. Eram trist, antrenându-vă pe „mon page, mon beau page”.

            După cei 100 de ani. Domnul George Anca (domn pt. că între timp şi-a pierdut reputaţia  de director al BIPB, nu de alta, dar biblioteca a fost desfiinţată) acum tocmai a vândut la licitaţie ultimul film cu macaroane, care s-a vândut, spre marea bucurie a Excelenţei Sale, cu 1 000 000 009 dollars. Cumpărătorul a fost Donald McReagan, unul dintre sutele de copii pe care Ronald tatăl i-a făcut cu o târfă de primă clasă, în acest interval de 100 de ani. Primul preţ la care s-a vândut a fost 50 – 50 lei, iar cumpărătorul a fost un italian venit în România, şi pentru că i se făcuse dor de macaroanele de acasă… Din păcate însă, credem că macaronarul va avea mai mult succes la vânzare în următorii 200 de ani.

            Peste 200 de ani. În acest interval, domnul G. Anca a reuşit să-l înduplece pe Giovanno Buonarota (macaronarul) să-i dea filmul înapoi, cu condiţia ca G. Anca să-i facă nişte macaroane identice, însă cu sos de tomate. Acum dânsul (Excelenţa Sa, d-nul G. Anca) a vândut ultimul său film cu 770007799840 dollars. Dar ce se aude? Poliţia! Toţi fug speriaţi. Bătrânul servitor se uită supărat la cei ce vin cu trăsura aerodinamică. I-au stricat toată bucuria. Dar nu! Banii erau falşi. Poliţia propune acum scriitorului să-i dea bani adevăraţi în schimbul celor falşi. Plus vreo 7 ani de zdup. / Peste 7 ani. Cu altă ocazie.

            Macaroanele respective au existat. A treia zi, am terminat resturile, punând şi sare şi zahăr peste ele, uit în ce ordine. Om mai vedea, om mai înghiţi numai otravă, lumină pe datorie. Mi-a arătat ciornele în creion (i-aş da zece). Prozodia chitului. Molift rimat cu nu-mă-uita nemţească. Aş scrie că nu mai ninge. Transcenderea muzicii, somaţia haosului, pe terminate ardeii, norocul de ceapă. Cine n-ar refuza învierea după viaţa asta? Vaguri congelate, inepţii de drag, târziul duminicii din foame-n somn, n-am nimic de scris, nu pot copia, mi-e dor, mie nu mi-o fi. Tema, la noi în casă, ce se strică nu se mai repară, pernele scaunelor roase de câine, la fel şi noi, poveşti de degradare, temniţa noastră. Slabă speranţă şi pe ziua de azi în ţara românească, poate mâine, câinele negru, telefonul alb, lipitura învierii dinaintea învierii.

            Mă terorizezi să-ţi terorizez răutatea. Nici ucidere, nici sinucidere, nu renunţare, nu neputinţă, nu refuz, nu perplexitate, nu, nu, nu, toate la un loc, moartea ta, întoarce-te vieţii, altei, fragede. Valea Kangra abia însângerată de dragoste. Jumătate lichid, jumătate nimeni, adică tot eu. Războiul de ţesut, cascada, tantra chiriaşei, izvorul nimicului, creste în judecătoria de cenuşă. Implori în dialect fonetica întoarcerii la răscruce, diminuează-te taliei înmuiate la vorbă, încă puţină sanscrită în gând, grija lor ca a voastră. Asanas over, sunase telefonul, ai tăi ştiu că-mi place să vorbesc, leagă-te de mine şi-ţi dau telefon. Mai ştii tropicalitatea, te-am luat la goană pe uşă afară, ce studenţi, ştii de ce-mi aducea cărţi şi-mi căuta compania, află că umblă după slujbă pentru maică-sa. Spre Sicilia, cu soldaţii, fumul Etnei până-n Humuleşti, ochi în ochi, aproape cuplu. Copita adâncă, vagă magie de întâmplări neînţelese în ţara vâlvelor.

            De când am renunţat la limbă, fără de voie, comunicăm cu frig şi morţi nepomăniţi pomenirii. Nu sufăr a nu şti cine sunt, ci că nu sunt a şti. Nu e vorba de mine, de tine, de toţi ai nimănui, materialitatea persoanei către persoană. Nu se mai află niciun joc de supravieţuire. Dramatizează hronicul, Nicobar-Andaman-Lancrăm, de-ai accepta puţină Indie, vâlvele orante. Dramatizare imposibilă, preferinţe matematice, afumat replicantul lui Poincaree de prin România, Racoviţă. Consoanele, şi gata cătuşa, pe burta cifrei, totalitatea nimicului. Dinozaurii şi poeţii dispar la schimbarea climei. Călătorule, nu te duce la Sparta.

            Aveţi ce mânca, de ce pui întrebări indiscrete, te iubesc, şi eu, o să ne găseşti spirite, darmatism – a sta de vorbă despre orice, la paişpe ani e nervoasă, dacă nu-i iese o linie, face scandal de tragedie, aseară mi-a recunoscut că ce-o fi apucat-o, conversaţie tibetană, orez himalaic, o iubesc, sună, n-aud, ca la tine, ba da, creaţia, am întrebat, pâine, tichete, vitrina albastră, tratează băieţii cu indiferenţă, telepatie, în privire nerăbdare de a pleca, m-am gândit apoi la nepoţica lor leucemică, focuri de stins, se pronunţase, la obiect, mi s-a părut, instituţionalizăm împrumutul, ştiu toţi ce e cu noi, nu s-apucă ei să-mi ceară pe transport, observase că sunt strâmtoraţi şi ei, cât să le crezi, te-ajungi bogat primind de la săraci, asta tot o teorie, şi ăsta că să mă uit la bulgari să văd pe Moş Crăciun, lasă, domnule, mi se face rău, doar nu le mai avem pe astea, uită-te, dă cadouri, tocmai, să-ţi fi cerut vechimea, aseară când ai sunat n-am auzit, Nana era cu Mări, eu ascultam la radio, stăm acasă, jucăm şah să uităm de foame, a luat note bune, sunt mulţumit, acum e la reuniune, se relaxează meritat, nu stai de vorbă, ăştia trag cu miliardele la dispoziţia colegienilor lor, merci, fără de niciunele, m-aş culca, mi-e-frig-mi-e-câine, iar ei mai şi râd, nu se-mping în umeri, secretizate existenţe.

            Spaţiu-cuvânt-muţenie. Surioară cu pojar. Mamă! Tată! Bere este, sodă nu-i, şi zlotu’ l-am chiert. Fulgerătura mută a vâlvelor, ceasul cântă două melodii vieneze. Mamă, ştii c-a murit Rafira? Lulu Popii, Lulu, Lulu Popii! În împărăţia nisipului – bolţi, woodoo, catacombe. Popă cu ochii de clacă. Iarăşi cu toţii pe grămada de nisip. Sub arini, cu gâştele, fonfilor, tonţilor, botează cinsprezece gâşte, ia-le de unde nu-s, apelul nominal, tata – haid’ cu mine, la călăstură, gloabă (trifoi şi varză pe Valea Pierdută), pentru gloaba ce-ai plătit, încaltea de-ai fi murdărit cum se cuvine pajiştea vitelor, da’ ce, numai vitele să aibă iarbă mare, gâştele nu?

            Mama – nu care cumva să ieşi din casă, de ce, a trecut prin sat un câine de aiurea, turbat, mare cât un viţel. A muşcat, sub arini, câţiva copii. Acu’ e-n satu’ de jos. Un ţăran răpune hiara, o aduce pe umăr în sat – la Budapesta pentru lecuire.Ei, proştii, eu unu’ nu plec în dricu’ verii, de m-aşteaptă tot lucrul câmpului. O babă spală rana lui Vasile, am văzut căţei în rana ochiului, zău lui Dumnezău de n-am văzut ca nişte căţei mici în rană. Ţăranul îşi bagă vârful gol al piciorului în gura câinelui. Hai, muşcă, mă! Nimeni nu-l opreşte, i se umplu degetele şi talpa de sânge – vechi – o zgârietură, şi el să plece la Budapesta.

            Încercarea cerului, mergea cerul cu tine, şi cu mine mergea, atunci de ce nu crapă-n două. Scuipatul cucului, Lulu’s gone away, dramatizare de jucat în holul liceului, unde aţi avut reuniunea aseară, Mări a stins lumina, n-aţi dansat, proastelor, tot ea s-a dat colindătoare în autobuz, şi numai pe drum aţi cântat Beatles, ăştia mergeau în troleu (dacă n-a vrut Nana?) Bătaie la uşă, salut, iar v-aţi căptuşit. S-a terminat torpila. Cine ştie câte pagini aş fi scris azi, ca duminica trecută, dar Lulu & Blaga. De pus în engleză (de jucat cu studenţii, la Londra).

            Herr Lehrer Roth. Românii tăceau. Reprtenţii, în primele două bănci. Ajunge erster (cinci creiţari, în loc de doi). Fraţii Blaga – Liciniu, Longin, Lucian. Au ieşit din mama ca dintr-o şcoală. Orele de silenţiu. Barbă de argint, minte de aur. Urmutter, substanţa activă. Farmecul bastard al urbei Sebeş-Alba. Sunetul de orgă. Bildung is Freiheit, cultura e libertate. Un pumn de ţărână străvezie (cf. statuia lui Ladea).

            Bistra, uliţi pline de guşaţi olari. Era cam transparent, că şi brotăceii (d-aia nu mor). Masa Jidovului este Masa Uriaşului. La picioarele cailor. Mama a avut şi ea cânva 17 ani. Ochiul de mare, ca şi cum marea ar avea ochi în vârful muntelui. Hans Wolf, mâncător de valahi. Blajinul deocheat de spaţiu şi timp. P. 77: Trecând adineauri pe lângă mormântul lui Andrei Mureşanu auzisem ca un zăvor de coşciug ce se deschidea, şi-un clinchet de candele aprinse de cineva în mers nevăzut. Spectrul îl urmărea încă. Otrăvirea câinelui Nero. Pasiune pentru doi swami. Din neamintire în amintire, cultul părinţilor morţii ocolul jocului sorţii. Hai, la vară, la Ipoteşti şi la Lancrăm, lasă tabăra internaţională, rămâne mama cu animalele, le scriem în fiecare zi, ne-om simţi, ai vedea şi mănăstiri. Opul s-ar chema Blaga, nu Lulu, ori Blu-Blu. Pentru drama Blaga: apoi, domnule, s-aduc şi bâta? Ad-o, omule, ad-o, în ziua judecăţii. Bufniţa, cf. Brâncuşi – şoimul. Paşaport pentru Bucureşti. Daussen. Delegat al cuvântului.

mama se mişcase peste pământ

pământul se mişcă peste mama

de-aş mai mişca în mama

la orice mişcare născându-mă

peste pământ sub pământ uşa

mai frumoasă moartă mai frumoasă moartea

păsăruica scrisului Brâncuşi

cenuşiu culcată pe-o parte

în fundul cutiei cu ochii deschişi

spre ogor zvârlind-o căzu pe ciment

 

            Mama vine cu 24, rapidul. Liviu ne chemase în Baia de Criş, Lancrăm e pe la vreo 120 km. Transcrierea subiectelor, dramatizarea hronicului (citeşte-l, măcar) – ai preferat Zamolxe. Voiam să te familiarizez cu existenţa revistelor (o vrei pe cea de şah). Ne trecu ultima zi de singurătate a noastră fără mama. Nu ştim telefonul de la salvare, nu bate-n masă că se-mplineşte (refabricarea). M-a zgâriat, ca pe tine, bouganvillea. Pasiunea pentru Beatles. Stingere către stingere. Citiţi de ciocli pe bacşişuri. Prima oară când nu mi-m scos paltonul (şi morţilor le e frig). Întârzieri de trenuri, mai ales internaţionale (copiii nu mai au voie-n gări, la aruncat dulciuri – dacă nu primeau, aruncau ei cu pietre – îi fotografiază şi fac propagandă). Nu guturai sărutai.

            Şi pe dv. v-a chemat la miliţie, doamnă (i-a venit inima la loc, arsese bancurile: era pentru altceva, să scrie, de mână şi de tipar, toţi oamenii spre identificare de „prostii”, deci manuscrise). Cioc-cioc, un băiat din Gorj, în delegaţie şi de voie. Inventarea unui porţelan mai ceva decât Meissen îi adusese concedierea lui şi a nevestei, patru luni detenţie (nu plecase din casa maică-sii obligate s-o evacueze. Unul s-a spânzurat, altul a făcut şi el ceva, casă-n cetate cu zid de 80 cm, singuri în curte, dar bărbatul se îmbată zilnic şi o bate. Spicheriţa sârboaică: „dragi telespectatori” (români). Îl acuzase, totuşi, că a violat o femeie de serviciu.

            Câinele, revăzându-te, după săptămâni, îţi dă ocoluri cât mai largi, ca unei turme, se complică dulceaţa conversaţiei cu fel de cataclisme de cameră, de tren, de încuscrire, de congres antropologic, de cristal băut din cristal (vodcă românească), de maşini zdrobite de treiler (nu aţi auzit, n-am avut vorbă de sanscriţii fii şi discipoli, merci, everybody’s one). Fac poezii, şalangere, înţepăcios cocolos, cât a mâncat păsărica din gura mea, nu s-a mai pişat unde l-am spălat, apă caldă ori rece nesex ne petrece, bătaie de nu se coace, pornişi bitâlşii, la revedere, apa asta, că după drum,  mâine sunt director, în Munţii Făgăraş, nu mănânci dulce, nu te-ngraşi, aia nimic, nici noi, nici robinete, închidă-se la schiuri din perete.

            În Polizu, pachet paralelipipedic mai mare ca sicriul Sfintei Filofteia. Pe masa Pituţei, cuţitul Ginei. Maşină nemţească, cu caractere româneşti, trimiseră la Chişinău cu text românesc. De la minister, infracţiunea a fost comisă, ordinul a fost semnat, începând cu 1 ianuarie director la Pedagogică. N-avusesem leu şi m-am trezit în Cişmigiu, am mers pe jos tot Elisabeta, Dr. Lister, suit treptele spre centură, încă vreun ceas de aşteptat (aveam un tichet de autobuz, l-am folosit la tramvai, până la orăşel, şi am străbătut noul Brâncoveanu. Vă văd că zdrobiţi  a timpului ţeastă, mâine aş putea respira, cândva cuartet, acum trio, bată-te să te bată, renunţa la ghiduşii, da’ şi realitatea a renunţat la ăla, uomini di rispetto, ce-a făcut Eminescu cu Timpul, l-a scris singur aproape.

            L-au lăsat să plece din spital, pentru a-i face loc altuia din Măgura. S-aduci medicamentele. Lasă fata să doarmă. Ai fi vrut să fi fost mai mare, ţi-am spus că mai bine copil, şi s-o face viaţa mai bună. Tu şi Mări discutaţi melodramele din vecini, neiubirea de radicali, telefon Ionuţ, paralel Celan, reproş Mongolia, curiozitate Popescu, finished the wine, cu Nana, teoria slujbelor, a preşedinţilor americani, tataia dormea. Greierii de mi-au plăcut, ascultă-i singură. Substanţa se înveseleşte în antisubstanţă.

            Pedagogia orientală, gură la guru, garou în gară, aparte de templu aparat. I frig mi, I laibăr, freegdom. Înţeles-ai Zagreb în pofida Londrei. Geta ziarista are cancer urcat la ganglioni. Ţaţa Anica Stejar, masonul Devotto.  Apărai apă, rai. La coadă la ouă, carnetul de muncă mi-a căzut în noroi. Terente în apă, respirând prin trestie. Elvira nu răspunde, da, Grete-Stelică. Ce-am mai tuşit săptămâna asta. Aibă-te setea din care nu poţi ieşi. Faţa retrasă sub palma dreaptă, când îţi fac dragoste de nescris. Rumegă-mă rugă. Noi, căutătorii de pâine. Căţeii frumoşi te scăpau de şobolani. Duci haiduci.

 

*

 

Zbor dublu

 

N-aş putea săruta un bărbat care fumează.

Toţi marii artişti au fumat, Eminescu, Brâncuşi.

Aveţi ceva comun.

Am avut şi malarie, în India, altă asemănare cu Eminescu.

Mă cheamă Berta.

Sunteţi de-a noastră. Semănaţi cu Alice Taylor. La viitorul răspuns vă scriu un vers de mine.

Întotdeauna îmi spun oamenii că semăn cu cineva. Înseamnă că însumez trăsături de la mai multe persoane sau, mai bine-zis, am o faţă comună.

Semănaţi şi cu dumneavoastră, pe undeva, unde să vă recunoaşteţi secret. Atât de albă pasăre că nu m-a mai umbrit.

Crai.

N-am bani, n-am timp, n-am partea. Tovissi se traduce?

După masă, dar nu este sigur, pentru că are lecţii de sinteză înainte de examen la ASE.

Îmi place sportul învârtirii paginii în degetele muzicii dv. Traducere. Jyoti-lumină. Staţi în faţă cu un ascet râzăreţ şi după-amiaza există. Plus că piesa asta o vom rupe.

Aveţi frică de menţinerea doculmentelor? Nu avem nimic rău în această piesă. Dar m-am întrebat, să rupem, să ardem, sau să aruncăm la coş de gunoi această discuţie istorică astfel: prin scris. (Sublinierea ei. Schimbul, mai ales din parte-i, era însoţit de gesturi frământate, cu jenă faţă de partenerul din stânga. Îmi vine-n minte, Ruth to me: I didn’t know Romanians are so flamboyant and romantic).

Înseamnă ceva Tovassi?

E o localitate, Teiuş.

            Plenara se terminase, crailâc pedagogic. La Popeşti, cu familia Văcaru. A sorbit şi ea adineaurea. Ana Aslan îngropată azi la Bellu. Oricum, la înmormântarea mea voi lua parte. Sunt aşa de indispusă, mă culc, m-am pilit, fac o baie, a venit apa caldă. Sigur mi-ai văzut titlul, subiectul, întoarcerea doliului în sublim. Margaret Mead în Delhi. Let it be heard beyond anyone else. Poster-ul meu cu tine vie nu l-ai mai văzut. Ceară. Ce Tismană? Voi, armenii, aţi prins ceva din români mai mult ca Hohenzollernii. Citi-vei apostolul. Pe doamna ar fi interesat-o redescoperirea sinelui, un fel de speranţă peste materie. Te-ai declarat pilită şi te-ai culcat, dormi cam palidă-patimă. I love you. Cum ai înţeles totalitatea mărturisirilor, cum m-aş destăinui în carne şi oase incinerabile. Păcatul cărnii, ultimul pe listă, nu se găseşte carne. Ai putea spăla şi tu vasele. Pişi colacul, spală-ţi-l. Piesa către uciderea de sine. Ăştia suntem, vă faceţi că nu înţelegeţi, da-mi continuai pe scrise agonia singularităţii.

            Ai ieşit cu câinele fără altă discuţie. O să iasă scandal că termini sticla. Mourir c’est partir beaucoup. Pe tehnica traductibilităţii inspiră-te. Nu mai ies din persoana-mi interzisă fără a se ţipa darmite şi şoptind. Nu mai amuţi trei zile, autoritate anihilării în cursul serii. Nu mi-ai adus foarfeca mată. Se obviase vocea, parcă nu mai ai cuvinte. Găsim alte palme. De-ai mai dat palme după oglinda din Aurangabad. Amok filipinez. De-aici amvon de-un liric rai proscris alibiului. Suprarealizezi nimicul cu un coperiş pictat. Adică muzici la Tismana, cocoană fii serioasă, vom recunoaşte şi trenurile şi benzina, mizăm pe calibre simbolice, încetineşte, mai încet cu îndemnuri, românii sunt atei, ce păcat, aveai aerul completării, suntem pe aici, poate nici în altă parte, crăpând-o tocmai sama prea de tot a altei părţi. Acultă-mă, nu există ieşire, ce tot intri. Mănâncă-ne, bună Africă, întru puritate. Namaste. Vânătoarea n-ar opri-o vântul. Îmi voi lua halatul. Stai, mă, blând. Îţi plăcea că o cheamă Floarea şi că e contabilă. Te doare surd Cristi bătându-se cu Cristi şi ţigănci. A bătrână se plângea prin sânge că i-a spart cercelul. Ce-am eu cu o babă de o sută de ani? S-au copt totuşi cireşele şi le-ai adus pe-o dorinţă, n-o spune, că nu se împlineşte, Zagreb. Aseară, toată lumea sănătoasă şi cei de acasă, bă, nu vă mai bateţi, că doarme taică-meu. A fost, nu mai e, va mai fi, n-a fost, mă temeam, nu de-al doilea cod genetic.

            Incipituri exhibituri cinci sute publicitatea în cartea abstractelor plicul golit de program teoantropoezie feminină brăilită de-o fi şi-o fi şi n-o fi relaxează-te topica jos tot nu ţi-a mai rămas nimic ştiri cu litere mici ai văzut că m-am făcut cu zece ani mai tânăr o vrea să joace 66 eu de-un an  aş fi în India feţele pe măşti în muşuroi gâdilă norii de ploi opera îţi sparse casa mierlei numai să întinzi mâna ca omul prim pe văi calde şi te vei perpetua într-o frază transcrisă vrăjirea umbrelor deochi în pedagogie la vâlcea altădată o lungeam fără nicio fişă terapeutică umbra s-a cimentat spânzurătoare gât de gât începeai cu verbul cum te apucase treci la fişe formele seducătorului de odinioară nici mare nici munte de hârtie ideea morţii de foame în ziua lefii periferie răstoacă peisaj spaghetti trei siluete culcate în şir indian ne despărţisem într-un teatru mai mult în construcţie lumea repeta roluri pe repede văzui un glob de sticlă colorată îl luai careva bagă în seamă distracţia cu o reclamă pentru alt lucru trebuie să mă întorc pe româneşte o echipă în aceeaşi limbă un cuplu o actriţă pârâie radioul nu vin nici la tutun ni s-a mai întâmplat pe acelaşi motiv intimidarea cu foame datorii nevroză sinucidere în loc de mai mult nimic şi totuşi cortical valabil înecuri generale sistemul pustiirii

            bătrânul n-aveţi o ţigară i-am dat e mai rău ca după război bucătăria foamei la o parte din viaţa mea te rog nu mai insista mi-e aşa de frig am uitat să-i dau chibrite lu’ Gabi Dublin culinar post-fomist pezmet cu sos de mărar şi usturoi fără friptură ca italienii am rupt un trandafir şi m-am înţepat am scos din dorcan şi roşioarele băiatul ăsta e enervant de-a binelea dacă mă superi paralizez şi n-o supără cu cât e mai ucigătoare cearta relaxa-ne-vom chist hidratic de la păr de câine John pe geanta de la piept Katin invitaţie catolică scoate plicul şi măcar subliniază Oxford-Harvard aer-praf Julio Cortazar m-a luat de mână şi m-a tras spre ea compulsion-punishment bilete de Râmnic blânzi de sinucidere piangere când ridere

            du-te şi nu te mai întoarce de ce vrei şi tu să mă superi n-am o fire aşa marxistă am crezut că Michael Jackson e altă femeie Khayam în Belgia verişoarei s-a dus cu degetul umflat la doctor şi s-a întors cu palincă şi două pachete de ţigări să ştii tată că eu la propriu nu ştiu pe ce lume trăiesc vila Govora anunţarea subiectelor intratabile nu vrea nimeni nimic se mai mănâncă între ei la o băută să nimeresc blocul lui Ionel de-o fi acasă metanie pe clise paraclise scrise pe cărămidă coridă tu pleci înainte pe acelaşi peron de altădată loitering with intent n-am hoinărit fără rost cum după miezul nopţii şi ţi-o pusei în bagaj Muriel tot aşa şi cartea asta spre cartea ta iluminată ce-a mai plouat rudenii logofătul mormintele masca niciun spasm plouă cu ce mă încalţ nu mai ştiu unde sunt Carpaţii sub acoperişul gării lecţiile nu le fac la telefon da’ să-ntrebi şi-mi trânteşti uşa bucătăriei în nas eu sunt republican nu regalist n-ai transcrie cu pridvorul sub balaur văruit vremea vieţii dumitale din anand din sat din cit

            grâna culcată macii vârtej mormântul gol de Brâncoveanu cine stă în cumpănă de n-o îndoaie adică nu vorbesc cu dumneata ori ai murit ori am murit ori amândoi ori nimeni afară de afară nici înăuntru nu dai de datumul mundei vino-ţi în verdea piratizare fără bani de când te îmbătasei mai pari şi suflet aiurea instinct onoarea caracaliană de unde atâta familiaritate către copac şi pasăre călătoare aşa-ţi va fi şi ţie spre sfârşit viaţa berea ţi se sfârşise un coniac 37 numără stejarii şi visează-te text dacă scriu piesa patru într-o vilă încuiaţi sigilaţi dacă o scriu mă scad replica monofiziţi în salonul maicilor tendinţă monologică privighetorile lui Blaga grauri la grâu

            înmulţirea prin decret împărţirea prin raţie ridicarea la putere prin pile extragerea rădăcinii pătrate prin revoluţia agrară ce reconstruieşte Gorbaciov Oltea îl auzise în America dacă n-ai acvariu eşti homosexual clopotul de ceramică obogeană Clopotniţa lui Druţă de-aia transcriai surâsurile feţelor copiilor morţi la tv filmele întunericului renască-i întrerupere de rupere în somn mă urmăreau radiaţii străbune crimă de fulger feleşag nestatornic visele urâte se aseamănă între ele căzut în prăpastie helgie Moscova 1971 Chişinău 1984 Bucureşti 1988  NSD National school of drama Puiu cu bicicleta Irinei premiul întâi pe ţară ICRAL Giuleşti pentru instalaţiile de demolare plenara sindicală contra elită zborşită câte trei ceaiuri după telefon şi două îngheţate  picat Miki la Landauer de ce sunt oamenii aşa de răi se întreba Popescu

            schimbă-te la faţă mogâldeaţă ba nu te schimba în aba prinde-n sprinten pinten părinte-n arminden să vază Soveja sau Jove nove move nu tove Dacia din Brăila te înfiinţasei cu Jiri doar până-n Cişmigiu departe-i vacanţa încă o stare gravităţi indescriptibil oroarei plimbă-ţi impenetrabilităţii penetrabilitatea dracul te scapă din mână în labele covurluie ce-ai cu orbul geograf al atlasului neamţ înşelându-te părerii destul de sărate vine ziua ta şi abia plătite datorii instruise Romulus copiii pe Calea Victoriei telefonase Ştefăniţă şi la plecare se înfiinţase Burtea îmi umflase două sute ca pe apă devreme mă duc să ciupesc datoria şi vine cu mine măcar recitasem în latină pe auzite recenzia lui Bârzea în franceză sotto-voce şi scrisoarea lui Rudan în engleză aşa Ştefăniţă cântându-şi Milcovul ultradespărţitor trebuie să plece şi n-are unde râpa l-ar primi îşi duşmăneşte mai ales protectorii aleşi tot de el primul şi ultimul s-ar ocupa de construcţii prea sus o dar dimineaţa o începusem cu arhivarul din Suceava îi spusesem la opt şi jumătate iar el că punctualitatea e apanajul regilor pendula atât arăta peste vreun ceas găsise manuscrisul Istoriei şcolilor din Bucovina de Tofan i-l vom trimite i-am zis prin poştă cu confirmare de primire şi tot tacâmul

            de ce ziceţi că e un pustnic zice Jiri e un filosof ba nu chiar un gânditor jucat în picioare o mină aproape veselă o mie de metri ai doctorului ăsta calcă în picioare comentarii tu-mi ţii conferinţe şi eu trebuie să mă schimb ca o euforie vederea voastră copii şi bătrâni tot voiam să-l întreb dacă e adevărat că are copii chiar aşa cum că nimeni nu se primea nici el perplexitate de douăzeci de ani şi vin uitat cum îmi va fi somnul de-am aflat ţigări câinele îşi inventează gesturi de primire şi lumina sune-ne vom depăşi-o încă un sezon ca viii cum s-o fi oprit la opt mii de pagini plus opt sute de caiete transcrierea frunzelor căzute pe 12 ha fie-le copiilor cântecul eu şi aplaudacisem ăştia căzuseră-n şansă laudă meglenă pe mine m-ar fi poreclit delfinul a consolare noroiului de-l înotăm împreună aş mai fierbe ceai

            probabil voi citi Cuclin şi lui Lechea o avocată îi spusese că i-ar face bine clopotniţa n-o găsea lirism apropietor nenorocirii de a trăi cu sila cu a mai stricată femeie speranţa trăim toţi ieri brună azi albă tot ce-şi dorise lux de flux estetice relaţii printre canalii anecdotică pe lângă suflet ia uite tată ce am aici o corcitură de mops du-l că ştiu ce mai latră bătrânul stăpân tandreţii ştii ce-mi place că Felix nu se supără c-a băut din apa lui da’ se supără că-l iubeşti nu se supără că şi el îl iubeşte dădusei bani fetei mai mici de cumpărase ţigări şi câte-un leu copiilor şi mai mici ai monedei găsite

            praznic de obraznic Liviu citeşte şi Tribuna  aluzie să-l semnez Nansi la Târnăveni Nana cu câinele afară papagalul cu mine şi eu cu tine stop Greta Garbo pe doi bulgar cockteil vin roşu albanez şi vodcă primele vorbe din singurătate lui Stolnici cadavrul colonelului Eminescu în altă biserică de-am petrecut cu prieteni din Beckett lucrează puţin pentru poimâine tovarăşe ne uneşte un mormânt lărgimu-l înghiţindu-ne simbolizeze-ne vreun semn de promisiune nu mai râd nu mai pot ofta fosta soprană corul patriarhiei călătoreşte în preotese ereditatea numai până la sfârşit pe urmă păr zbârlit oprire de minut nu către limpezirea vizitiului

            s-a dus sentimentalismul de la mine la doctori delfinul omul legii pentru poreclele astea meritase deci să trăiesc ţi-am zis ce notă-mi dai ca papers gg păi zece că ţi-au dat toţi zece şi eu să-ţi dau nouă din Ashvagosha în engleză pentru mexican aparent dr. Miricioiu ca să vadă chiar să nu fi făcut legătura negaţiei Ghibu un piteştean şi el văzuse cartea lui Milarepa sosiseră cărţile de vizită şi copiii cu sandvişuri răcoritoare prăjituri şi o cafea comunicatorului de-am uitat din publicaţiile indiene poate mai bine poate deseară la Balada cartonul nominal al Deliei înapoiat al lui Cezar scos din şiret pentru Jiri doctori copiii de doctori ai filologilor ce Hurjui că nu se vede aşa ceva ieşeam de la postere din holul teatrului doamna de platină felicitări elevii n-au voie frumoasele culori ale creierului de patru ori senescent

            iar estetica bătrâneţii Vulcănescu dor inspiraţia Indiei îl scosese din naţionalism eşti acasă dezastrul prescris înflori-va suntem invitaţii unii altora parastatici puţin s-a pomenit madame Aslan voi face matematică mai uşoară aşteptarea Platagelei Euthanasius o sinucidere terminându-se de înviere apoi o altă sinucidere mă urmase(i) litera italiană drum la Milano treaba lor peţitori o fi întârziat Argentina dar şi redegina redegia gândisei apoi contraminaret două zile emanaţia policromă a Indiei noastre înţeleptul obsedant îl accentuasem atâtea radiologii de creier cancere tiroidiene armata-prostata-fumata fumează mai mult chirurgii plugul geriatric rariţa gerontologică cei fără rând în vreo pauză citească-se reciproc dor de bătrâneţea maeştrilor bieţii bătrâni până să-i cercetaţi crăpară

            Nana you’re kindly invited to dinner at Mary & Gabi Father (the Man of Law) am coborât în Cişmigiu din Balada de la etajul 21 privisem spre Dorobanţi Eminescu Unesco la Chişinău only procuroarea e pentru curaj în loc de ochi răi ploieşteanul o luase la dans i-am spus şi eu doctoriţei a început să se îngrozească de mişcările cascadei din Delhi i-am şi părăsit a doua zi la palatul Kretzulescu i-am dat cartea lui Văideanu nu i-a scos Ghişe nimic a vorbit Păun apoi Văideanu apoi Burloi Cerghit iar Păun Negreţ şi eu am întrebat care e morala ce e între diviziunea culturală şi educaţie că Eminescu s-ar serba la Chişinău şi la Chişinău zice Bărboi nu Chiţoran că a fost o neînţelegere dar şi comisia noastră Unesco întârziase cu propunerea pentru ce am organizat în India Academia Internaţională Mihai Eminescu am amintit modelul singurătăţii şi pierderea ritmurilor spre senescenţă Anghel la Vâlcea n-auzise nici de Noica măcar vine Platagica astă-seară probabil vom juca şi canastă şi vom bea Nana mătură de zor a spălat aragazul a luat discuri de la biblioteca de muzică descoperită azi peste două zile e ziua ta remarcase bibliotecara

*

 Arghezi ori viața

A dispărut sicriul cu trupul fără deget al sfântului Nicodim, isishast, tălmaci de cuvinte, bărbat literat, orator şi cu viaţa sfântă, conducător ce strălucea ca un luceafăr de dimineaţă de virtuţile duhovniceşti, rugătorul domniei mele, zugrăvit în Cozia (Nucet pe Olt).

Literatura mea e plină de tine. Irina că tu, alcool, nu, că nu eram robust ca Nichita sau Mazilescu, să duci, Lovinescu, d-le Dinulescu, părinţii mi-au dat un trup excepţional şi eu mi-am bătut joc de el. Jurnalul 87-88, întâmplat politehnic. Să-l asculţi nu poţi. Ce emite sunt falsuri.

Roessler, Roller. Les vieux bandes. Ficţiunea transcrierii selective, în colaj, cu amestecul reversibil al anilor, sintagmelor. Muma cu fata conversează, Victor se uită la fabricarea de ţignale, eu nu am ce face. Ce literatură să mă mai aştepte, când de-o viaţă m-am împotmolit în dicteu?

Caietele mele ermetizează aparent suprarealist realităţi represive ale supravieţuirii ghetto. Acum, c-a pus absurdul ochii pe noi. G din triunghi înseamnă Geometrie şi nu God. Nu uita că ruşii nu vorbeşte în dodii. Mai mulţi ucişi decât numărul recensământului. Parandărăt.

Calvin recognized the power of music. Hymns of his own composition, e.g. Old Hundreth. Winston Churchill, Daphne du Maurier, Wilhelm von Humboldt, Henry IV, Lavrence Olivier, Paul Ricoeur, F. D. Roosevelt. Les guenon de Hus. Profitocraţi.

Liana trăieşte la Calvin, în Elveţia, de-l pomeneşte pe Voltaire, are o moarte a lui Fellini, a fost bărbat în altă viaţă în Australia, de unde vin, scoate morţi din Gange, revine după 20 de ani din Durenmatt între isihaştii andrucoviceni pe care-i frecventase trei ani.

Medicul voia o piesă Paula şi Teodor, o dragoste, te-ai fi asteptat, să se ataşeze, în special de Mazilu, nicio legătură, ar fi fost o treabă, delicată, pentru el nu e deosebire mare între Cehov şi Baranga, nu construcţie, nu scriitură, bancuri răsuflate. Trebuie scrisă piesa, la urma urmei.

Caietelor nu le-oi da de fund viaţa asta. La cules de coada şoricelului. Rat, şobolan de raft, Anna, roasă de el, amorul lor arhetipal. Poezii-morfină, gutui-colind în geam. Diferenţa între xenofobia clasică şi reacţia diversă faţă de imigranţi.

Septembrie. Cine mişcă nu mai mişcă. Maniere, remaniere. Lustrat, spânzurat de lustră. Naţie de subsol cu probleme la colivie. Iei o armă şi faci un gest de disperare cu oameni inteligenţi, nu cu toate gutuile. Ultimul la coadă să tremure din noadă. Fură şi praful de pe ficus.

Mi-a rămas caietul albastru deschis la paginile scrise de Mări, tot îi văd caligrafia dreaptă, înaltă, ce-o fi vrând să spună peste anecdota aspiratorului cu furtun al doctorului? Să ne gândim la ea? A murit de ziua ei şi a intrării în Uniunea Europeană, la spitalul Sfântul Ioan. Mi-am tot făcut de lucru, de depresie, a nu trece, a nu transcrie  – n-o fi de acord, îmi cere copyright? Să fi fost doctorul de vreo vină la finişul ei, inevitabil? Tot îşi făcuse rost de băutură şi la reanimare. Plata-i refuzase ţigara de pe urmă, tot sperând că s-o ridica. În anecdotă, doctorul îi explica fetei că părul pubian îi crescuse natural, şi nu e blestemată, uite şi lui, vai, el e şi mai blestemat, i-a crescut şi furtunul aspiratorului. Nimfomană şi beţivă, fără tată, tot doctor. Să dau de pomană un aspirator? I-ai dat tu ceaşca Anei, de nu-i plăcuse Nanei, ele se cam ciondăneau, de se acceptaseră crescute, a noastră înţelegând-o în păcat pe a credincioasei. Ce flori să-i duc Ilincăi la concert?

Snobilime blestemată, pizdă de poliţistă futută de un hoţ. Izlaz, spumă galbenă pe Olt-Dunăre, fum galben, ai băgat degetul în Dunăre, nor de grauri, bancuri de peşti, cormorani lanţ, egrete, pescăruşi, spuma asta oribilă, chimică, scoici verzi, Turnu minuscul, v-aţi mai ajuns la Seaca.

Literatura mea, cenuşă presărată pe cărare o viaţă a o restrăbate transcriptiv, într-o reconstituire ficţională, retuş ignorării. Opusuri. Claviatura pianului pe trecerea de pietoni. Arabesca. Tempo rubato. Vocea nu îşi ajunge sieşi. Wohltemperirtes Clavier.

Mare parte din rău vine la noi din gene. Intelectuali cu fruntea-n colbu’ Spânului. Pune mai bine menta la treabă. Adevăr grăieşti chiar dacă vorbele tale nu sunt copiate de la Kant. Îmi place să citesc adevărul şi realitatea, ale noastre, nu cele patriciene şi vânturiene.

Răpitorii cu prădătorii. Scurmaci. Mancurt perfect. Fii mai precaut când latri în public. Curăţăm ţeava la puşcă şi pregătim cartuşele. Prea multă ură avem în sânge. Justiţia nu este altceva decât un cadavru în cătuşe. Cătuşe rimează cu căpuşe. Noi suntem nişte cadavre care aşteaptă cătuşele.

Comandă textuală, video, bio. Mergi după instincte. Tombe la neige îmi spune cum văd viaţa. Să fim fericiţi orice s-ar întâmpla. M-au ajutat Tită, Vasile, Vinod. Profi, Dragu, Bocu, Ixaru. Speciale, Rodica, Nana, Veta. Îmi petrec timpul cu Plata, Nana, Victor, Pasi, Puşi.

Artemis, barba non facit philosophum. Îţi cade părul din nas în cafea. Haşiş strecurat în oala de ciorbă. Când s-a-mpărţit norocu’ fost-am eu dus la lucru. Tu 7, eu 12, un glonte în cap sau în inimă. Îmi sare smalţul pe kilul de lămâi. We Don’t Need No Education.

S-a umflat orzul în voi. V-aţi frecat rânza în gol. Repede vă mai ascundeţi în spatele amărâţilor. Adânci mai sunt rădăcinile comunismului în România, mai rău ca la Chişinău. S-a pierdut strada. Lunetistul ne are în ţintă. Prinde din afară învăţăturile dinăuntru, prin ziduri.

Octombrie. Text neepic, voluntarist. Nu mă interesase Nobel-ul via Vinod. Nu mai scrie. N-a răspuns nici prin poştă. Gutuia are calităţi antidepresive. Profesoarele de engleză ies din puşcărie să restaureze nobilimea. Instinctoterapie. Pierdere de avion. Cuvânt înstrăinat. Aproape cehovian.

Nu a fost bine din partea lui să facă această faptă de a lua viaţa unui băiat.  Asasinul de la Arghezi. Vrem să nu mai moară tineri ca Andrei. N-am vrut să-l omor, doar să-l sperii. Şi de eşti creştin, e greu să găseşti un grăunte de milă. Dumnezeu a avut nevoie de un înger. Un ţigan e bun ca berea, rece şi pe masă. Un ţigan din Dăbuleşti a murit înecat după ce se aruncase în râu să salveze un copil de român. Când mi-a spus să vină cu părinţii, mi-am dat seama că e ceva rău. Bătaia e una, cuţităreala e altceva. Statul asigură infractorilor condiţii mai bune decât oamenilor cinstiţi. De ce să nu-l spânzuri şi să scapi lumea de o fiară turbată? Am mai multe vieţi decâr o pisică. Îmbrăcat în geacă plină de sânge pe Facebook. Ei, asta e, l-am omorât. Iau zece ani pentru un prost. Andrei a fost înjunghiat de două ori în inimă. Sigur nu a fost cu intenţie. Nu trebuia să scoată cuţitul, dar Andrei a sărit primul la bătaie. Când a încercat să se sinucidă, trebuia să îi reuşească, dumnezeu să mă ierte că spun asta, dar mai bine să se ducă draq el decât un băiat nevinovat precum Andrei. Suntem golani, ori nu mai suntem. Din cauza la protv, că ei au difuzat cu ciorcălanu ăla analfabet  şi l-au mai adus la televiziuni jegu ăsta infect de ţigan borât, la ulei pentru maşini cu voi, la tocat, ciorilor borâte jegoase şi mai ales ţăranu ăsta cocălar, să vezi ce omor îşi ia fracsu în şcoală. Vai de pielea lui ce îl aşteaptă (don Alex). Are note bune, însă trebuie să îl mutăm  la altă şcoală pentru a nu fi oaia neagră a liceului (dir. Lucian Săndoi). Andrei, ucis, 17. Teona, sora lui, 18. Romel, ucigaş, 19. Corect e să se aplice legea Talionului. Criminalul nu mai era copil ca să aibă idoli. L-ai promovat atâta pe pârnăistul ăsta de târgu ocna (viz. Mihai Morar). Trebuie să nu ai educaţie. Pedeapsa cu moartea e mult prea puţin. Să steie în mama lui la puşcărie sau la retarzi. Nici şcoala, societatea, ori educaţia de acasă. Oare unde este mult căutatul rol educativ al televiziunilor? Filme fără crime nu mai există, toate paraşutele şi-au făcut culcuş, nu se ştie cu ajutorul cui, în tv, sau se ştie? Ne-aţi distrus tinerii în 20 de ani. Vânduţilor, măcar nu mai faceţi pe lupii moralişti (M. Badea, M. Morar, Capatos etc.). Şcoala, bat-o vina, mai promovaţi-l mult pe perversul din Târgu-Ocna să mai înveţe tinerii ceva, să aibă un ideal/model demn de urmat. Criminalul de 19 ani, un copil fără cap. Subspecii. Voi îi faceţi vedete. Nulitatea asta absolută am văzut-o cu o zi înainte de crimă invitat la tâmpitul ăla de Capatos şi la boul ăla handicapat de Mihai Morar. Cine, un coate goale, un criminal din care se inspiră alţii. Aşa fac ziariştii lor agresivi, bârfitori, calomniatori, răi, prost crescuţi. Văd că te-ai prins de faza cu violenţa, în SUA pentru fapta asta ar fi primit condamnarea la moarte. Dacă-l eliberează justiţia, atunci să-l omoare rudele, prietenii, colegii, vecinii etc. Celui decedat, fiecare să-i aplice câte una-n cap, ce-o să le facă justiţia celor 50, 100, 1000 de oameni? Ela: se poate întâmpla oricui să omoare, accidental, nu oricine e capabil să înfigă de două ori un cuţit în inima unui copil, se vede că tu eşti capabil, oricare dintre noi putem fi omorâţi oricând de unul ca tine sau ca danezu. Nu a făcut nimic din greşeală, a scos cuţitul şi a lovit în inimă. Nu a făcut nimic împotriva propriei voinţe. A dorit să ucidă, atunci să moară. Poate dorea să urmeze cursurile unei facultăţi. Un nemernic i-a curmat viaţa doar pentru a demonstra cât de tare este el. Un laş şi un nenorocit. Tâmpitul ăla trebuie pus pe scaunul electric. Sper să-l vedem pe scaun. Criminalul trebuie împuşcat de două ori în cap. Şi, preventiv, a treia oară. Tina: totul plecă din sânul familiei. Vorbiţi-le copiilor deschis, educaţi-i, cizelaţi-i. Întrebaţi-i ce au pe suflet, furia sufletului dărâmă orice zid şi striveşte orice inimă anonimă. Este un animal idiot şi el şi frate-so şi părinţii lui, poate să scape şi să mai omoare şi alte persoane, este un animal cretin şi prost, nu a fost educat şi aşa a ajuns. Moartea: nu aveţi imaginaţie. Dacă eram tatăl victimei, l-aş aştepta până iese din puşcărie, îl anesteziez cu ceva tare, îi leg mâinile să nu piardă sânge şi i le tai cu toporul, le arunc în canal şi chem salvarea, să scape cu viaţă. Să mai omoare dacă poate. Evită întotdeauna orice conflict. Te face unu’ prost, te înjură de mamă, eventual chiar îţi dă vreo două-trei scatoalce. Pleacă-ţi capul, dă-i dreptate şi părăseşte zona. Dacă dimpotrivă se umflă mămăliga-n tine şi sari la bătaie, sau să iei apărarea altora, fii pregătit pentru orice. Curajul şi muşchii te pot băga în pământ foarte rapid. Şi ţineţi minte, capul plecat, sabia nu-l taie. Mai lăsaţi tupeul de borfaşi că ajungeţi la Reînvierea 2. Moarte pentru moarte, eu în locul tatălui celui decedat aş trăi doar ca să-l omor pe criminal. Oltenii îşi spală păcatele dacă îl omoară pe individ, oricare ar fi erou, nu-l ratezi pe acest ucigaş, justiţia poate să-l scape, voi nu trebuie. Au ajuns cocălarii să facă ce fac, un sfat pentru tatăl victimei, prietene, un mare cuţit în inimă merită animalul ăsta, aşa trebuie să faci, să îi scoţi inima şi să i-o arăţi cât mai este în viaţă. Unu-i pământ, iar el e bine merci. Înjunghiat din întâmplare. Rebutul ăla social devenit criminal e un rahat cinic. E halucinant ce se petrece pe străzi, e halucinant ce se petrece cu mizeria asta numită presă în România. De două ori în inimă, întâmplător. Un cocălar cu tupeu de golan. Acest criminal cu acte în regulă trebuia să se fi născut acum 500 de ani. Regretă fapta, conflictul a fost unul sponatan. Nu are antecedente penale. S-a gândit la o anumită corecţie. Pe drumul de la gară la şcoală şi nu în faţa unităţii de învăţământ. Cei doi elevi de clasa a XI-a veneau la şcoală, alături de mai mulţi colegi, ei fiind atacaţi de un alt grup. Unul dintre tinerii aflaţi în acest grup a scos un cuţit şi a început să lovească la întâmplare, unul dintre elevi fiind lovit în inimă (Săndoi). Acesta a fost dus de colegii săi până în faţa liceului, unde mai mulţi medici au încercat să-l resusciteze, însă fără succes. Elevul ucis avea foarte bune rezultate la învăţătură, iar în urmă cu câteva zile fusese implicat într-un proiect cu Penitenciarul de Maximă Siguranţă de la Craiova. Celălalt elev a fost înjunghiat în spate, plagă tăiată hemitorace stâng posteriori. Romel, exmatriculat din motive de indisciplină. La asemenea structură legislativă trebuie să ne luăm fiecare un tanc. Andrei venea de la cursuri, împreună cu un coleg, Cristian. Părinţii cu sora băiatului, cântăreaţa de folk Teona. O zi în penitenciar. Mintea conduce pumnul, nu invers. Locul al doilea în lume, din 37 de ţări, după Ungaria, în ce priveşte violenţa în unităţile şcolare. A nenorocit statisticile. Va arde în iad alături de cei ce l-au îndrumat astfel în viaţă. Cer pedeapsa capitală. Astfel de indivizi nu trebuie să primească pâine şi apă. Ci să dea sânge prin ochi şi prin toţi porii pielii lor. L-aş da pe mâinile pricepute ale familiei victimei. Dumnezeu să-l odihnească pe băiatul ucis. Daţi legea moarte pentru moarte. Duceţi-vă acasă, că ai voştri vă primesc şi aşa cum sunteţi. 50% din orice şcoală din Italia sunt drogaţi. Sunt ţări cu şcoli mai agresive de 1000 de ori decât la noi, cum e SUA. Stăm bine la educaţie faţă de alte state. La profesională e ful de ţigani. Şi mai ereau capuri delea deale mafiei. Te miri că mulţi au râs de moartea mamei tale. Ce s-a întâmplat aici e chiar în afara şcolii. Ce bun e criminalul, du-te să-ţi înfigă un cuţit în inimă. Ne sunt omorâţi copiii pe străzi ziua în amiaza mare. Oltenii sunt nişte îngâmfaţi şi aroganţi cum rar se vede. Al draq criminal ce figură de macho porno are. Despre puştiul ucis de către bestia aia este într-adevăr o mare tragedie mai ales pentru părinţi şi sora lui. De nu îmi e draq frică să mai ies prin oraş nu ştiu când vine vreun nebun mintal şi pac. Când vine vorba de morală, nu mai există diferenţă semnificativă între olteni şi ţigani. Nu infractorii sunt vinovaţi. Oraşul Craiova ar trebui închis prin încercuire de către forţele armate, cândva la ora 12 noaptea, după care, poliţia, jandarmeria şi forţe antitero să intre în casele interlopilor ştiuţi şi luaţi pe sus şi băgaţi în puşcărie. Numai aşa se mai poate face ceva cu acest oraş care a devenit mai rău de suportat decât Palermo sau Sicilia în Italia.

O tumoare ne apasă pe hipotalamus. Vocale aleatorii, Iahwe, sunt ceea ce sunt, sunt ceea ce este. Damigeana când e plină şi femeia când e goală. Nedelciu era la suprafaţă, Iaru în beci. Lovitura de stat o dă şeful statului, Carol, Antonescu, Mihai.

Ştefan cel Mare, ţar în 1473. Veşnică sărăcie, castitate, ascultare iezuită. Căutam date (fraze) despre şcolile neoprotestante în România, credincioşii şi copiii lor. Amestecaţi, îngânduraţi printre ortodocşi. Îngreunat de mere şi serendipitate. Barba creşte în josul minţii albite primar, cu zăpada metastazei însorite de afară, ninsori pe gazoane încălzite din templele mingii. Cât pierd actorii prin filme de propagandă, cât admiratorii şi chiar finanţatorii, căpiţă de valsuri şi alte adaosuri. Rompian.  Cristes Maesse. Aldrovanda, otrăţelul de baltă, carnivor, păduri de nisip, stejar îngenuncheat, 400 ani, ochiul boului, 10 cm, 13 g, deltă. Blind date, Theo, Stanley. Ocean matematic, amurguri pe coline revizitate. Cei cu şcolaritate redusă, moldovenii şi femeile regretă execuţia cuplului dictatorial. Că românca este primitivă. Die: regretăm momentul zborului, regretăm că ne-am dorit să fim liberi, ne-am trezit aşa de zgribuliţi, fără ţară şi fără viitor şi cu aripile frânte la doar 21 de ani. Ne-am născut în România unde cântă nebunia. Daţi-mi şi mie o batistă. Father jumps. Triste colinde, că ştie ce-l aşteaptă, dacic, hindus. Să doarmă pe sub vreun pod şi să îşi treacă viaţa în revistă. Vin de bogdaproste vielor piroste, copiii, Jeni, te iubim, Gabi, totul sub cer, Qin. Cine spune cum Maria l-ar fi înşelat pe Iosif cu soldatul Pandera iar apoi i-a spus că a rămas borţoasă cu mădularul marelui maimuţoi numit duhul sfânt? Evu nu s-a dus în Australia ca Todică, ne-am neam.  Nu poţi fi orice fel de victimă. Vor moşteni glia. Panthera was the patronymic of Joseph. Yeshu ben Pandera. Stilul devine puricarea notărilor personale concrete din stuful primit de voie de nevoie în promiscuitatea anturajului vag social, mai mult ghetto, lagăr, tot nu ne-am schimbat mediul în remediu. Liturghia dinţilor la şomajul universitar pe sub pensie abia mă livrează ştirbirii spre proteze totale, pe cioturi nescoase de bărbosul de pe Plevnei (poeţi din Plevna veniră la Brăila, cum aţi venit, brăileni, la Bucureşti). Mai şi artrita lui Eugen, că biata Gabi e de azil, dacă, precum a doua zi de Crăciun, în Taggart, se euthanasiau între ei, când le venea rândul să injecteze cocaină de se găsea pe stradă. Christos bea, masonii beau. Picardul Jean Calvin. Monica Lovinescu vorbind despre Linda Belinda. Fane, câte onomastici. Bogdan George Anca este campion la taekwondo.

*

 Mirarea reîncarnării

Inscripţia se văruise şi numai care ştiam scrisul mai descifram îngânat mesajul de ieri. Fascism aestheticizes politics, while communism politicizes art (Walter Benjamin). Îi place să povestească în germană. Viaţa e făcută să te bucuri de ea. Ne urmăresc aceşti elveţieni.

Am Odobleja original, cu semnătura lui. Inima albă de supărare. Curajul a slăbit. Anahoretie, inacţiune. Se merge pe secvenţe. Măcel ideologic. Ne-a târât la comunişti. Cenzura Marelui Anonim. Limbajul ăsta polemic nu se potriveşte în filosofie, e din politică. Stalin ne-a salvat.

Sinteză a experienţelor şi luptei revoluţionare, a muncii de construcţie socialistă în România, a mişcării revoluţionare mondiale, tablou al direcţiilor activităţii partidului în epoca viitoare, calea comunismului, transformarea pe baze noi a omenirii, forţă ideeologică internaţională.

Neclaritate în privinţa metodelor şi a celor mai bune sisteme de perfecţionare. Pedagogia adulţilor nu e bine studiată. Nelegarea perfecţionării de nomenclator. Promovarea în muncă în funcţie de perfecţionare. Învăţământul nostru este confuz în materie de perfecţionarea cadrelor.

Nu facem o clară distincţie între cheltuielile pentru ştiinţă şi cheltuielile din învăţământ. Planul de cercetare este cel mai fragmentat mozaic din câte se pot imagina, teme pe dimensiuni individuale, nu colective, institute de buzunar, mictoscopice. Ori importăm ştiinţă, ori o producem.

Daicoviciu: cursuri postgrădiniţă. 130.000 persoane la reciclare. Liceu pedagogic în Dorohoi. Start la intersecţie. Vineri. Ora 18 conf. la Zalomit. Descărcarea adreselor la cabinet. Anunţurile teleconferinţei. Manole, manuale. Scrisoare lui I.D. Ştefănescu. Sâmbătă. Smărăndache. Semnarea adresei. Andriţoiu. Luni. Grupa sangvină. Mi, 23 II. Papadima, Taloş. Comentariu M.Eliade, D. Botta. Proiect de ordin al presei. Telegramă Cioară. Ciulei, Joja, Bogza, I.D. Ştefănescu, Şora. Lu, 6 III. Gardă patriotică. Temelii, Manole. Ma. Bilete, tragere. Repaginare Aurul cenuşiu. Curriculum – expediţie. Editură (L. Călin). Fotografie (Orizonturi). Foarfecă (Petruţa). Ora 9, Ion Dodu. Martie, consfăt.cu insp. jud, comisia de cercetare ştiinţifică, Colegiu (Legea înv. – încă 7 puncte). 7 aprilie, Consiliul învăţământului superior. Restanţe, Civilizaţia privirii şi a lecturii (Tomis), Magnetofon, Interviu „România liberă”, Cartea românească, România literară,  Relaţii externe – „declaraţie” (Buruiană, la întoarcere). Dacă sunt bani de primit (de la Scânteia) – t. Marinescu. Tartler, bursă. Plic Aurel Iordache – T.şcolii. Tăieturi – Vizita. Ştire (cenaclu). Şora: Conştiinţa de reţea, nu prin desfiinţarea unităţilor, ci prin consolidarea fiecăreia. D. Sandu: 10 lei (mi-a împrumutat). Prospect (Juncu). Kitsch=nimic (prost gust). Asigurarea dialogului cercetare-producţie. Plan tematic (matriţă). Donaţie din Cuba. 6-8 martie, specialişti din RSR, RPU, RPP – Pregătirea în mai multe etape a chimiştilor. 21-28 martie, vizita unei deleg. a Univ. Karl Marx din Budapesta. 18-15 mai, deleg. rectori est-germani. Colegiul este anunţat. Reprezentanţi ai ministerului desemnaţi să vorbească la colegiu. Revue internationale de pedagogie. Cuclin. Proiectul de Lege privind învăţământul. 1968, modificate 3 articole (înv. sup., dublă subord., cadre asociate). Reluarea bunei tradiţii a rapoartelor anuale şcolare. Aici, la această masă, şi latiniştii şi matematicienii au votat investiţii. Chemarea sect. 7. Generalizarea învăţământului de 10 ani. De amintit tov. Sârzea de „declaraţie”. Cristofor Simionescu – şc. deschisă, principiul muncii, al educaţiei, multiplul de 4 ptr. şc. rom. (4.8.12.16). Mircea Maliţa – moment legislativ, soliditatea diplomei, învăţământul postliceal=şcoală superioară, elevul merge în producţie şi ucenicul merge la şcoală (progres enorm pentru calificarea mâinii de lucru în ţ.n.), desfiinţarea catedrelor (înv. univ.). Miguel Campo, rectorul Universităţii din Santiago, Chile, interviu, Athene Pallace. De vorbit cu Joltea. Interviu Becker, OECD. Neiger, serie ’46. Iuga (ex. de stat, serie ’64). Colocviul de joi – înv. de 12 ani (Văideanu). Th. Burghele. Comunicarea aprobării. Bandă de pe vit 4. pe vit. 9. Rectorul Loghin – London. Miercuri, ora 17, aula BCU – curs d-na Zoe. Elaborarea, în minister, a titlurilor mari ale acţiunilor (ex: Şcoala românească întâmpină 1 Mai cu 10.000 ateliere şcolare). Anunţarea donaţiei. Noutăţi pentru buletin (Enăchescu, Tripşa, Poghirc). Datorii, T. Enăchescu 11 lei, C. Crişan 25, T. Petrescu 15 (+150=165), Olăreanu 10. Societatea Româno-Germană din Freiburg organizează între 21-23 mai la Univ. din Iaşi (simpozionul) „Cultura română şi cultura europeană în sec. 19 (Zamfir). Conf. de presă: vacanţa. Futuribili. Studenţi repartizaţi pe principalele ministere sau organe centrale în cadrul dublei subordonări: industria construcţiilor de maşini – 12.600, industrie  chimică – 2900, industria metalurgică – 1010, industrie forestieră şi materiale de construcţii – 1680, industrie uşoară – 1390, construcţii industriale – 7400, mine, petrol şi geologie – 1570, energie electrică – 2550, transporturi şi telecomunicaţii – 2800, agricultură, industrie alimentară şi ape – 8750, sănătate – 10530, finanţe: 5140, educaţie fizică şi sport – 2350, cultură şi educaţie socialistă – 1530. Organizarea Universităţii Galaţi. 26 mai Colegiu. „Discuţie” (min.). Între 19-26 mai va avea loc la Iaşi cel de-al 10-lea Colocviu al Societăţii internaţionale Eminescu de pe lângă Universitatea din Freiburg. Liceo Scientifico „Leonardo da Vinci” din Firenze studiază carta ONU şi drepturile omului; la solicitarea unei şcoli asociate, acesta va stabili legături pentru cunoaşterea culturii italiene şi franceze. Ştire cu vizita şi primirea lui Jean Fourastie. Înfiinţarea caselor de economii şcolare. Perfectarea itinerariilor interjudeţene pentru 170.000 elevi care le vor parcurge în vacanţa de vară. Propagandist: vizita în Africa. Copiii din oraşele mari cu meditatori plătiţi. Colaborarea factorilor educaţionali în vederea sporirii eficacit. munci polit. ed. Seminarul Forum. Citate: Muncă (Gh. Lazăr, S. Haret, P. Poenaru). Mehedinţi, „Şcoala muncii”. Apă la crini, nisip la canar, cutie la ficus. Numesc escroc pe cine nu escrochează cu mine. Diaconu, astă-seară, şah. Cenaclu-seminar (Matei Călinescu, Virgil Cândea, N. Balotă). 63 volume de la ambasada Franţei. Expo ’72 Practică şi creativitate în învăţământ. Mutarea benzii pe role mici (44). Bechi Dedja, adjunctul ministrului învăţământului din R. P. Albania. De dat buletinul la maşină. Răspunsul la interviu, de bătut. Contemporanul – Dolgu, Ulici. Întrebările pentru Bechi. Dictare. Bacalaureat. Poema generală. Ulici, V. Udrescu. Traducerea ştirilor UNESCO. Dosar „Modele”. Congresul mondial de studii ovidiene, 25-31 august, Constanţa. 2-8 septembrie, a III-a conferinţă mondială de cercetare a viitorului. Congres de estetică. Mama lui M. Botez. Corectura stenogramei. Centrul UNESCO  + sosire Maheu. Eres: lui M.N. Rusu. Ukyo-e. Noroc, serefinize, ziveli, uspeh, prosit! Laborator de texte oficiale semnate cu calitatea. Cu ocazia primei zăpezi. Mostrele de la arte plastice. Kalinderu. Ziatas. Pricop. Înapoierea revistei Era socialistă la bibliotecă. Press-book. De rezolvat: 52 sau 72 t. Sandu? Geltz 4 bujii Fiat 850. Suciu: bloc F5 sau F25? Şora: una sută lei. Nomenclatorul prof. din înv. prof. şi ucenicie redus de la 234 la 112. Lista Colegiu (acreditaţi). Comandament (ora 15). Salutări lui Şora. „Ore 12”, Roma, 300.000 exemplare. Convocare (Codul muncii). T. G. Maiorescu – bursă (t. Costea). Tutungiu, Crânguleanu, Ungheanu. Vultur 10 lei. Dosar Dos Passos (sistemele umane). Traducere (Palamas). Nonstandard Analysis. Corzi pentru vioară „Pirastro”, „Tomastic”.  Bibl. Vaticanului: „Doctrina substanţei” de Camil Petrescu. Cărţile de vizită. Cărţile de la bibliotecă. Radu Bogdan. Carnetul de partid. Ciachir. Cotizaţie PCR. Bilete sindicat (banii). Conferinţa miniştrilor UNESCO. Moisil. Înfiinţarea laboratorului de teoria sistemelor. Laura Mutulescu, absolventă de limbă greacă. V. Teodorescu, „Moartea anticilor”. Detaşare Bujeniţă. Tarabega (mutarea ordinului). Stoianidis. Serapide. Ivaşcu? Nemoianu. Paşaport. Operaţii de plecare. „Instructaj”. FIAB President. N-am nevoie de premiul Nobel ca să-mi procur un sicriu. Filarmonică, Ion Voicu. Destinul civilizaţiei – Marcuse, Mc Luhan, Cotarbinski, Cvisiani, Supek, Toynbee, Monod, M. Mead, Teilhard de Chardin, Fourastie, Galtung, Russel. Asigurarea forţei de muncă. Planul de muncă al ministerului. Programul personal de lucru. Legea electorală (elem. princ.). Valea Florilor. Momentul de a da publicit. Fidelitatea inform. în presă. Bombă. Ţap ispăşitor. Fantezie (agresivitate). Birex 5 februarie 75 – informare, constituirea unei singure şcoli pe comună – planul de producţie al televiziunii şcolare din învăţământul de cultură generală şi liceal – planul de producţie pe 1975 în învăţământul superior – planuri unitare de cercetare în domeniul matematicii, biologiei şi pedagogiei – manifestări ştiinţifice interne – înfiinţarea centrului de învăţământ, cercetare şi proiectare pentru maşini, utilaj şi tehnologie în domeniul prelucrărilor la cald, la întrep. de tractoare Braşov. L. Negoiţă. Manualele instruiesc, dar cât educă (ST). Ilie 5 lei, Dobrică 15 lei. Sinteza în domeniul frecvenţelor. Potrivit legii, nu există discriminări. Naţiunea, formă de comunitate umană. Eminescu apres Eminescu. Presa iordaniană. Delegaţie din Venezuela (rector Casanova, Andes). Eminescu şi poeţii (Z. D.-Buşulenga), Eminescu în primul deceniu după Eminescu (D. Păcurariu), Arghezi interpret al artei poetice a lui Eminescu (Gh. Bulgăr), Eminescu poet modern (E. Todoran), Eminescu metamorfiza timpului (C. Ciopraga), Ce este eminescianismul (G. Munteanu), Eminescu în interpretarea lui G. Călinescu (P. Marcea), Eminescu şi limba română literară (I. Diaconescu). Proiect HCM, ocol silvic didactic. Sinteze şi studiul structural al diluofosfaţilor, fosfoditiolaţilor şi ditiofosfinaţilor de organe. Intersecţia seturilor turbulente izoterice şi neizoterice. Proiectul lingvistic de analiză contrastivă a limbilor engleză şi română. Biometrie umană Pensylvania-Bucureşti. PNM: nu, claselor de recuperare. Studiu privind politica de reţea şcolară. M. Petrişor. Grădiniţe după decret. Prezentarea la post. Îmbunătăţirea cabinetelor de ştiinţe sociale. Încadrarea maistrului instructor. Rolul conducător al partidului, rolul statului, democraţia socialistă, munca politico-educativă a partidului

(1972 – 1975 / 2010)

iubisem mai mult decât superstiţia ţărilor cartilagiile fricii de lună toată viaţa o lăsare a fi ucis acteonizare australocult leech lipitoare lichea sole talpă mole cârtiţă tu zici nanism el nazism tu strein al apolin plin la pelin întâmplarea perfuzie miniatură minotaur

ne domesticim candoarea pe discuţii plombaginoase stafia statuii pentru contra sinuzitei pe râsul sintagmelor lasă şi sărbătorilor răsuflul suflului mâine altă cenuşă o să aştern pe nefiinţă peniţa păsării zburată chin bolnavii mi se împuţinează de înviere îndoită ceaţa pe humă

trecută cu uitarea supărarea compasiunea păsuită păcat pagina griului nici băi calde plecatului noaptea nu m-aş întoarce nici simetrie creierii crenel pe câtă impresionare sub răpire  la sunet de răceală necăutându-te morţii cum ne sărutarăm în ultimă viaţă

vor mai creşte copacii inaccesibili inaccesibilitatea ne-o coperi ne mai şi dezmormântăm cenuşă sub umbrela crematorului rug înlemnit a neaprindere care ne-om ocupa de necrolog cu Adivaraţii de când plecase Anta nu mai avea viaţă pe când racul miluit întreirea sinucisei

înflorisei nu murisei referinţe împrăştiate vei merge în China ca Milescu împăraţii te vor mai scoate din închisoare şi pentru alte încarnări nebudhiste din Brâncoveanu ce fiii lui alţi fii o tăcere pe nor anii morţilor eşti viu să trăieşti ce mai vremuri pe-ale tale au o săptămână de frontremur

nu acoperi răutatea binefăcătorilor ia în seamă îndoielile femeilor păstrează ceea ce primişi din suferinţă iubeşte neapărat ceea ce nu mai trece exorcizează fără primejdie potrivnicul împacă-te cu visul decapitat lasă vinovăţiile să se înmulţească primeşte altarul cu dăruire

încalţă-te în spălarea sufletelor prăjeşte-te în ispăşirea sinelui găseşte-te pe lângă statu’palmă te vei apropia depărtându-te îţi vei apropria cavaleria nisipului cinci mareşali doi miniştri păzeşte-ţi viaţa cu amintiri cum te-ai călugări ori şi Loyola

ce nevoie mai de cine nu mai are nevoie de tine neînchis nici schimbare de roluri nici pâs ziceam gata scrisoarea încă o staţie două sfântă oprire întunecându-ne calea a potcap cu verzi păduri în cunună ce şi diadema Diotima

murmură strugure clopot scorbură crestomaţii somaţii pocnet în poştalion trage-l Pavele în pavilion cu statuia lui Ion  păsări storm se uită la noi fotografiez partitura târâindu-se în persoana noastră moştenire vârfului claustrare inelului tunet nepoţii crescându-vă

soarele topise răceala morţii ce să ne fi spus după triumf a câta bucurie netranscrisă statul acasă încovrigat candelă ulei şi apă în sânge deasupra pierderii cu superstiţia târgului fresco fulgerată a nu se usca aşa şi viaţa noastră rărime de păr turlă fără ferestre

pe grosul mâl Corintul cu Medeea în Colţ Colhida te las fără ochi sinucidere pe lângă nai plutirea genomului pe aura extatică soldaţii neuro gene involutive Shivji asasinat în locul meu destui morţi înainte-mi chemare prietenească rar o femeie cutremur ca şi cum n-a existat păcatul

sălaşuri în frigul fricii sânge tras din ruguri nu ne mai vedem distruşi de noi înşine cu ochii la comandiri strigoii celor ce vor fi fost doborâţi de plăcere convivi canibalii nevăzutului bune chiparoase cantalup vier alte consacrări poate pe la patru în cerc de-al doilea finister

să-i zicem balada lui Edgar nemainăscut în Boston nopţire puja Ganesh botez clară antilatinitate cisma carisma crimei pe logos  îndulcindu-ne sângele toamna ochi de frumuseţe străbătători sărăciei  la paritate cu Mrs. Eddy şi cu dada nici supărare nici parale pita guru Pitagora

pe frunze de cerb rupt cerber o oră mai târziu zero se opriseră opăriseră impresii de conjuraţie cum o să dai de-azvârlita cu sfârşitul nemaiscribnic nici pisică ba o fată îmi ţin respiraţia şi pentru Africa mă aflu aproape de Glasgow n-am capsat fotografia şoarece ţi-ar mai trebui

ye highland ye low land corbii pe sub coribanţi cavalerii numai lanţ cine este proprietarul oaselor rasializarea corpului raţionalizarea sclaviei rasa galbenă termen european conceptul de rasă introdus în China via Japonia copiii străzii mai cercetaţi ca oricând înainte

ne satură umilinţa de viaţă peste kantianismul doamnei Alice când s-or mai scutura şi frunzele nihil repetitio flori de tusea teiului Vlaşca valahă m-a născut mama în Vâlcea  Râmnic de tipar mai vorbim picior diabetic pe rufa ţărişoară n-ai povesti oglinzi odăjdii (2001-2-3 / 1 ianuarie 2011)