Valeriu Dulgheru: Moș Gerilă a revenit în Basarabia
„Cade din ceruri ultima filă / Fiii românilor colinde spun.
Ce doriţi voi să vă dea Moş Gerilă: / Să ni-l aducă pe Moş Crăciun”.
(Versuri: A. Păunescu. Muzică: E. Doga)
Sunt chemări ale copiilor români basarabeni din minunatul cântec al celui mai mare compozitor român în viaţă Eugeniu Doga. Moş Crăciun parcă revenise acasă însă evenimentul de ieri arată că a fost doar un miraj. Moş Gerilă nu cedează atât de uşor bârlogul. Mă refer la investirea preşedintelui kremlinez, plagiator, rusofil, antinaţional, hoţ Igor Dodon. Ca o adevărată blasfemie adusă creştinismului a avut loc această investire a satanei cu steaua roşie încrustată pe frunte chiar în ajun de Crăciun. De la bun început Dodon a demonstrat că vrea investire o alta de cum a fost investirea celorlalţi patru preşedinţi Snegur, Lucinschi, Voronin şi Timofte. A dorit să fie în stradă în faţa „poporului care l-a ales”. Dar dacă e să analizăm câţi din acest „popor” l-au ales un calcul simplu arată că nu mai mult de 30%. Iar dacă e să luăm în calcul şi fraudele masive comise de alianţa Dodon-Plahotniuc în alegeri, inclusiv, dezorientarea electoratului prin minciuni procentul real este şi mai mic. Ei bine, în stilul metodelor mentorilor săi bolşevici el şi-a organizat acest circ popular de investire.
În faţa Palatului Republicii şi-a adus în mod organizat alegători de-ai săi tocmai de la Ocniţa, Rezina ş.a. locuri. Ca un „tată al naţiunii” a ieşit în faţa lor promiţându-le că va îndeplini tot ce le-a promis în campania electorală (dar noi ştim ce le-a promis: federalizarea Republicii, înlocuirea Istoriei Românilor cu surogatul de Istoria Moldovei (în acest scop el deja a pregătit împreună cu falşii istorici de palat un aşa numit manual de istorie în trei volume!), lichidarea unioniştilor şi a unionismului ca fenomen, readucerea limbii ruse ca limbă de stat ş.m.a.)). Iar gloata „măgulită” de această „onoare” îi pupau ciubotele moscăleşti.
După procedura formală de investire în palat Dodon a insistat să vină împreună cu tot alaiul său să depună flori la monumentul lui Ştefan cel Mare, fiind o blasfemie celui care cu spada în mână a apărat românismul şi creştinismul de invaziile din afară. Aici totul era pregătit din timp. Cu vreo două ore înainte întreaga zonă din jurul monumentului cu raza de sute de metri a fost declarată „zonă de securitate” (cu aceste cuvinte îi opreau poliţiştii pe trecători), fiind înconjurată de un cordon de oameni ai ordinii în uniforme şi în civil (de cine urmau să-l securizeze pe Dodon: de „poporul care l-a ales?”). Neavând deplină încredere în organele de ordine Dodon şi-a adus şi garda personală – persoane (la sigur plătite!) cu panglici roşii legate la mâna stângă şi ţipălăi care scandau mereu „Maldava”, „Dodon naş prezident (Dodon preşedintele nostru)”. Desigur este preşedintele lor, al celor apr. 20% de rusofoni (cu toate că unii rusofoni treji la minte nu l-au votat, însă l-au votat unii conaţionali moldoveni cu mintea înceţoşată de avalanşa de minciuni care au curs pe capul lui din cele vre-o 30 televiziuni ruso-dodono-plahotniuciste). Îl întreb pe unul dintre gardişti cu banderolă roşie (un bărbat de la ţară) dacă este „drujinik” (în perioada sovietică grupuri de „voluntari” (de fapt impuşi de organele de partid) cu banderole roşii numiţi „drujinici” patrulau locurile publice). El mi-a răspuns că „e la datorie”. E clar la care datorie. Pe un altul, care ţinea în mâini un steag roşu aprins cu o abia vizibilă „stemă a lui Ştefan cel Mare” (de fapt, aceleaşi steaguri roşii cu care a mărşăluit Dodon la toate manifestaţiile lor comunist-socialiste de la 2003 încoace!), îl întreb: „Ce steag e acesta, doar astăzi are loc investirea preşedintelui Republicii Moldova, steagul căreia este Tricolorul”. Nu a avut ce să-mi răspundă.
Ei bine, dar unde erau cei care nu acceptau acest circ? Mă aşteptam să fie măcar câteva mii însă erau doar vreo sută care-şi exprimau cum puteau indignarea. Unul dintre ei mi-a spus cu amărăciune: „Să fi fost Roşca nu mai avea loc acest circ”. La care i-am parat că Roşca ne-a trădat şi vândut cu tot cu măruntaie. „Da aşa e” a recunoscut omuleanul. Regretul acestui omulean de rând s-ar descifra cam aşa: „Unde sunt patrioţii noştri? De ce l-am lăsat singur pe Marele Ştefan în faţa acestei gloate satanice roşii?”. Îmi pun şi eu întrebarea: într-adevăr unde am fost noi, cei mulţi, cei pentru care Dodon nu este preşedintele nostru? Cu o aşa atitudine vom pierde totalmente acest colţ de ţară. O astfel de „ripostă” (mai corect lipsa ei cu desăvârșire!) îl încurajează pe Dodon la „fapte mari”. Să ne aşteptăm la aceste fapte mari chiar în viitorul apropiat. Acesta nu va fi „o raţă mută” cum l-au etichetat tot soiul de lachei gen Iu. Roşca pe deja ex-preşedintele N. Timofte, care nu a fost cel mai bun, dar cel care a fost adus în locul lui ne va arăta unde „racii iernează” (în Siberia – n.n.).
Ei bine, o picătură de dohot în smântâna lui Dodon totuşi ia amărât puţin euforia prezidenţială. În primul rând şi natura parcă a fost împotriva lui Dodon (de fapt este explicabil acest lucru, luând în considerare satanismul lui Dodon!). Din cauza ceţii cursa charter, cu care trebuia să sosească la ceremonie vicepremierul rus Rogozin (de fapt curatorul alegerii lui Dodon), nu a putut ateriza. Regretul lui Dodon a fost atât de mare încât probabil până pe la miezul nopţii s-a tot uitat pe fereastră să vadă dacă ceaţa nu s-a ridicat. A fost totuşi o lovitură a sorţii. Omul, care a făcut cel mai mult pentru a-l face preşedinte, a lipsit de la încoronare. E ca şi cum a lipsit miruirea ţarului, atât de jinduită de fanariotul kremlinez Dodon.
Totuşi a avut loc şi un anumit soi de protest împotriva investirii lui Dodon. Din cele cinci fracţiuni parlamentare doar două au fost prezente la ceremonie – socialiştii şi democraţii (încă o dată se demonstrează justeţea lozincii de pe bil bordurile comune ale lui Lupu şi Dodon împânzită prin întreaga ţară (a lor) „Împreună suntem mai puternici”, încă un argument al alianţei strategice Dodon-Plahotniuc). Fracţiunile liberalilor, liberal democraţilor şi comuniştilor au refuzat să participe la acest circ, motivând că preşedintele Dodon a fost ales „nelegitim”, fiecare venind cu motivul său. M-aş opri la protestul lui M. Ghimpu din parlament (aţi sesizat probabil reacţia talimbului socialist Batrincea: „Voi care sunteti mai puţin de 2% mai tăceţi”). Este unul absolut corect însă prea întârziat. Dacă el (şi mulţi alţii ca el, care au fost mai mult în postura de observatori!) luau o altă atitudine fermă în privinţa susţinerii candidatului unic antiDodonist-antiplahotniucist (nu conta persoana trebuia susţinută cu orice preţ candidatura unică) dna Maia Sandu ar fi câştigat cu o diferenţă, care nu le-ar fi permis clanului „Dodon-Plahotniuc” să falsifice rezultatele. Săraca minte a moldoveanului de pe urmă. În acest sens îmi amintesc un banc: „O bătrânică venită la oraş aleargă cu desagii pe spate să prindă un troleu la staţie. Şoferul o vede prin retrovizor şi îşi pune întrebarea: va reuşi sau nu va reuşi? În momentul când bătrânica urma să apuce bară şi să păşească în troleu şoferul a închis uşa rezumând „cu tristeţe!”. N-a reuşit!”. Dar şi liberal-democraţii mai mult au declarat susţinerea dnei Maiei Sandu. Pentru a va convinge vizitaţi situl CEC cu rezultatele alegerilor în ultimul tur (de ex. localităţi cu primari PLDM care l-a votat pe Dodon: Crihana Veche cu 54.2%; Larga Nouă – 57.27%; Roşu – 50.53%; Tartaul de Salcie – 49% din jud. Cahul ş.a.). Dar şi s. Alexandru Ioan Cuza (baştina dnei Ana Guţu) cu primar BEPPEM l-a votat pe Dodon cu 49.5%. În postura şoferului troleului s-au aflat mai mulţi de pe centru-dreapta. Dacă nu eu atunic nimeni:
E cam târziu însă nu e pierdut totul. Sper ca acţiunile provocatoare ale kremlinezului Dodon (dar ele vor fi multe fiindcă aşa îi cer stăpânii!) să-i trezească pe înfoieţii în pene liderasşi de partiduţe de pe dreapta-centru-dreapta, să-i aducă la realitate, să-şi înţeleagă misiunea şi să se pună pe lucru: să purceadă la unificarea tuturor forţelor antidodoniste, antiplahotniuciste, prounioniste, proeuropene.
Deocamdată în revelionul din acest an vom fi salutaţi de moş Gerilă Dodon, care ne va promite tuturor prosperitate, bunăstare, în special unuioniştilor, în Siberia!
În stilul lui Iulius Popa Va salut: „Dragi tovarăşi!!!”.
Valeriu Dulgheru
