Cuvânt și iubire

George Anca

TOAMNĂ-IARNĂ

(21-7/24-12-2016) Vali a ales Ce vis ciudat și Rugăciune de Rodica. Am și visat că mă diplomam pe undeva. Mă rătăceam printr-un mall și pierdusem un pariu, și-aș fi deturnat trei sute. Un slovac. Bucătăresele, c-aș fi sustras ceva gen ceapă. L-au luat peste picior, cât să mă mute pe-un post mai mare numitorii. M-a și sunat Puși că l-a sunat Florin că l-am scris Dragomir pe Drăgoi.
Beligan din Galbeni. Toți pe Iuliu Baraș. Căpuși c-ar pătrunde talpa, Steinere. Aproape spulberat teatrul în fâțâiala mormântală. Orientalizare la loc. Zanga cară cufărul cu Fernando în el, îl reazemă de zidul cimitirului, să se odihnească. Auzindu-l, îl crede strigoi și lasă. Acela se zbate și se prăbușește în cimitir. Cufărul-Stendhal-Nuvele.
Gabi, Vali și Puși au citit din tine, cât să ți-o iei în cap. Ai dat autografe, mimai, de-am zis și eu: vorbește! Parla. Culesesem un vorbitor de pe plajă. Am făcut de baclava și m-ai adus cu taxiul. Nana sunase și în colocviu și în taxi. Ceartă cu Puși pe Adrian Maniu. Blestem și mai multe recitate.
Teologia înaltă, cu cuvinte sofisticate, înseamnă ateism și lipsă de credință (Teofil Pârâianu). Monahimul ortodox ca viață profetică, apostolică și martirică (Ierotei Vlahos). Cauza depresiei este orgoliul cel mare – smerenia și ascultarea ne vindecă de ea (Sava Aghioritul).
Neevidente indente. Former poet and writer (fb). Ștefan cu Arca – în loc de-o virgulă spânzurată. Poemia pușcăriei, călcat, comme il faut de un camion în liberare. Regina Ana a vizitat împreună cu M.S. Regele Mihai standul Bibliotecii Pedagogice Naționale, la Teatrul Național, cât să deschidă Arca. Sthendal: nu-i adusesem zestre decât o inimă nevredincioasă. Metoda practică de fericire: le beylisme.
Am dușmani, zic, și-i feresc. N-am harul tău să faianțez trăirile. Să-i fi complimentat replica la chinul negăsirii Dealului Negru. Mai și transcriu din chiar acest jurnal. Mă și blocai în lista urătorilor de aniversare. Pla, că nu e dulce lubenița. O fi tot de import. Nici legumele Noanei nu se mai fac. Înecați ne-om mai vizita pământul de la zăvoi.
Mâna și piciorul, mai mult mâna, piciorul s-a făcut poezii. De la stare la liber. Of, că nu savana de la șină. Caprele, curcile, gâsca. Erecția canină. Treaba lui și-a voastră. Hai cu piesa, bă. Dom’ne, nu autorul, alt personaj, neatingând-o, că 14 ani. Ea fu de altă părere-îndrăgostire. Cum vrei, cu bani mulți-pușcărie. Se întâmplă personajului. Ea numai din iubire-schizofrenie se sinucide.
Diseară, dans indian. Băusem un pahar cu vin, ba la o cutie Heineken. Autorul abstinent poate angaja un băutor și-i face sinucideri etc. Gulag=Political Correctness. UE=Uniunea Sovietică. Bukovski în Steinhardt cu Churchil.
De-o oră Mahuya cântă raag kalavati, la etajul 2. Carmen e calfa ei sangeet. Taică-său și mama au adus brațe de trandafiri. Și Partha e cu fiica. Un amic al lui Ștefan, invitat de el, predase zece ani filosofie dar – originea – ajunge pescar la Sfântul Gheorghe. Teatrul se umple fix, mai toți scufundându-se în cântul shakti-bhakti. Ce-l scosese din minți pe Ionuț Iuga, în Delhi, și nu rezistase ieșise din auditorium – Indira Gandhi plecase din protocol. Tot pe-atunci, Mitterand își trimisese miniștri la concertul lui Ravi Shankar și Ali Akbar Khan, că nu l-am văzut pe președinte.
Vasile Băncilă: omul se mulțumește cu răul, de teama mai răului – viața lui e hotărâtă de iluzia mai binelui și de obsesia mai răului – numai sfântul poate intra în intimitatea păcatului sau a omului păcătos – această nostalgie a stărilor sufletești pentru opusul lor complică viața la infinit, o dinamizează fără încetare și uneori o face deconcertantă și chiar ininteligibilă – și broasca, dacă e încălzită treptat în apă, ajunge de fierbe și nu simte – civilizația profită de ideile culturii pentru a-și clădi tehnica, iar cultura profită de confortul tehnic, de civilizație, pentru a se deda oniricului sau creației onirice – fructele viermănoase se coc înaintea celorlalte – oamenii buni sunt pășunea celor răi – înțelepciunea are totdeauna ceva estetic și o nuanță de egoism – idealizăm pe tineri și pe cei ce au murit – fiindcă cei dintâi n-au început încă să ne concureze, iar ceilalți au încetat să o mai facă.
Până aici Băncilă. Cine n-a admirat-o pe Cătălina? Cine-ar mai admira-o? Mă rup de noaptea raag. Ori traduc, ori eseez, plus, prin busuri, în carnete, colocvii și India. He who lived and died as the sinners. Transă ideatică-jurnal. Ăl cu rusa (să fac un Oneghin), care cu engleza, altul cu sanscrita. M-apuc de teatru. – De când te-aștept (Puși). Da, proza mai teatrală, Wallace. Bun subconștientul, penibilă ieșirea în conștiință. Geaba mă feresc să nu fiu lovit, nici de atât nu mai am parte.
Postul negru de ieri și etnologia subiectivă a Henrietei, ca și drămuțele în schiță, decavate păcănitor, mi-or fi priit în discuția cu Puși, de l-a sunat la aniversare și Coja, căruia i-a murit fratele doctor. Negru mă miroase prin gard și mă latră afabil. Tură pe jos și n-oi mai spune, înaintea tatălui, Gayatri, m-oi trezi din Haridwar. Nu țiui, dreapto, du-te clepsidro, ce mai procitind decât așteptăciuneatartoră? La roata de așteptare, crezusem că am uitat trandafirul alb, și-l aveam în mână. Peste ideologie și ziaristică, desenul falic al lui Nestor îl proiecta într-o ascunsă astfel libertate, nici lui însuși gramofonată.
Discursul lui Alecsandri în Senat, 10 octombrie 1879, asupra art. 7 din Constituție – „evreofob” – „această modernă judaiadă” – „a face din țeara întreagă o proprietate israelită” – Alianța israelită – De la 1842, când a început năvălirea evreiască – influența calomniei – de bonne guerre – servilitate deghizată sub denumirea de deferență – „de cât recunoascerea unei independințe pătată cu umilire, mai bine o nerecunoascere ce o scutește de stigmat”.
Udrescu, main story arghezian-secuiesc. O Indie angelică amatoristă. Mayer, să-l pun în recital ca pe Vorona. Mihaela de la operă, personaj critic. Opreanu să joace pe Albanescu? Puși s-a retras înainte de Mihai Viteazu și i-am răcnit singur mulți ani trăiască. Ce Ratlow? La Bellu, per Ignat, 98. Nichita: „Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă”, „56 de ani voi trăi , asemeni colosului din Rhodos”.
Kabir tradus în engleză de Tagore (London 1915). Primesc permisiunea publicării traducerii mele din cărțile președintelui Indiei. Ce să citesc eu? Fantezie despre Goya, de Artur Lundgvist (tr. Valeriu Munteanu, Eminescu 1982). „Ființe albe ca niște șoproane albe și dărăpănate merg împleticindu-se și încep să prezinte la un moment dat fisuri negre”. Nichita: „Evul Mediu s-a retras în chiliile / roșii și albe ale sângelui meu” (A patra elegie). Kabir: „Kabir spune: Învățăcelule, ce este Dumnezeu? / Este inspirația dinăuntrul respirației”. „Goya a văzut mai multe decât ar fi fost nevoie” (Lundgvist).
Hipnoza ne lipsește. Ce să te mai amesteci pierind? Goală strecurătoare păcatelor. Te lași de vânătoare – eu, de ce? Mneata, mai pisălog decât Galan. „Și slăvească-mi-te pușcăriile” (Ștefan Vlădoianu). „Zoilii golesc Blanduzia de banii lui Scaur” (Alecsandri). It’s ok with me between 8-11 October as booked for Delhi. Am ajuns eu anul trecut, după ani, acum, la un an, n-aș putea lipsi. Ce mi-e, ce-i sunt Indiei? „Și mere dulci culese la lună” (Glotto – Fântâna Blanduziei). Întorc un poem ca mersul în India. Zero point energy.
Cu Ilinca Sf. Ilie, gustări în nume unui prieten. Gata dasein-ul nicasian. Urs a fost Topârceanu – Mihaela Cristescu din Sydney, cu el pe sofa. Silvia Cinca se lansează și ea colocviul viitor, americănește. I-am dat seara lui Speteanu, pe Dealul Spirii, și Doinei Ghițescu baritonând australianca. Gabi Tănase a citit Aletheia de Zeana, iar Vali Pena din Coșbuc. T.G. Mayer, din sine. Puși absent. Nu Dănilă, nu Abăluță, Nu Croitor. Nici Wienfried.
Doamna Grandet întâlnește pe Leuwen. Lucien: „jertfesc orice succesului”. Goeldenitz Alda-Zaira: „Sănătate și voie bună de peste mări și țări. Cu aceeași căldură de foc din lemnele copacului comun vă strâng în brațe”. Din secția mea, Pujol are un dicționar sanscrit-catalan, Carmela Mastrangelo, ca Ina și Piovani, Milena Bratoeva, profesoară de literatură orientală – ne mai întoarcem și la gargară. Îl întreb pe Val, mergi cu mine în India? – nu. La sunetul interfonului, a sărit de pe tricicletă în brațele mamă-sii. Victor, duminică la maraton. India egal nesomn prin Doha mâine noapte.
Înapoi din India, tot cu Catara. Ploaie acasă, taxi 75 de lei. Fata, că am început să semăn cu taică-meu de zgârcit – din ce, fie-meo? – cum a fost ? – cel mai în vedetă – păi, ca totdeauna. Să-i fi zis atunci: fiți zgârciți cu manuscrisele mele, după. Platei: sunt ca și angajat la Vydia – ascet sau vedetă seminarială de viitor. Ne năvedim de iarnă. Fieromosca dejulietând-o pe Ginevra (d’Azeglio). Mă deșală sanscrita oniric. Nandkishore: bucuros, Dr. Sahib. Graiano: „Cine nu putrezește se întâlnește” (tr. Teodor Mazilu).
Ambasadorul a întârziat 20 de minute. A făcut o demonstrație sanscrit-diplomatică. Cinca și redactoarea ei se așezaseră pe sofa – le-am ușuit, l-am invitat pe Rajesh. L-am condus. Silvia se reașezase, povestindu-și cărțile, America, Europa Liberă. Un fiu al ei: sanscrita e nemuritoare prin sunet. Puși cu Crăcita, de-a plâns în final, distrând lumea cu bastoanele pe sus. Niculae Urs cu Înecatul lui Cehov. Coloșenco și Pena din Crișan și Udrescu, Opreanu din Tenesse Wlliams, Gabi din ea.
În 1989, generalii sovietici Bociaev și Mihailov se aflau în sediul Ministerului Apărării Naționale (Corvin Lupu). Țară ori haldă? William Radice: „Gitanjali Reborn”. Hai la Stolniceni pe spovadă. „Scrotum”. „I just want to tell my wife, the word is sternum”. În urmă Stolnicenii, Troianu, Râmicu, Măciuca. Din cuib, toți pe Johannis, Moțoace. Octofori în Ovidiu, Dramă în cinci acturi și în versuri, dedicată M.S. Elisaveta, Regina României. This account is locked because of security concerns. Studenții lui Florin Zamfirescu joacă din Idiotul de Dostoievski în sala Octavian Cotescu.
Pantamassa. Coincidentia Sanscritorum. E. Y. Hartshhorne jr: Verite et revelation. Book Reviews – „Verite et revelation” By D. Draghicesco, Paris: Librarie Felix Alcan. 1934, Pp. XIV + 491. This work is the second volume of a trilogy entitled „La nouvelle cite de Dieu”, the whole constituting an apology for a particular world view and (stop). – American Journal of Sociology 40. no5 (Mar. 1935): 671-672. De fapt, singură, Adevăr și revelație are două volume, de peste o mie de pagini.
Vedem și ziua de azi prin alesături, pușcăriași zdraveni, atât de diverși că-ți vine să verși. O zi-două, iar ca Veda, mă și văd. Pronii spirale. Teveroare jale vremii, l-am stins să nu mă stingă. Adevăr și revelație de Berdiaev – publicată la peste 20 de ani de la Adevăr și revelație de D. Draghicesco – se traduce și publică la Timișoara, în 1994, îmbrățișată de un Pleșu. Deocamdată, Drăghicescu să zică merci lui Simion și Boia pentru persiflări, în necunoștință de opera măciucanului. Interzicerea sociologiei în comunism a dat și o sociologie a interdicției în cazul sociologului filosof.
Omonimia Berdiaev, theomarxistă, parcă rezumă,tacit, și originalul lui Drăghicescu. Sforărie ca la partid. Sărmanii ochi miopi ai lui Papini-Eliade. Libertate-har (Augustin), predestinare (Calvin). Propagandă marxistă-sovietică-dostoievskistă. Bordaș cu yoga între magic și mistic. „O nație căreia i se dărâmă altarele” (Codreanu). ”Le fous m’attirent” (Maupassant / Le Horla). „Mult spirit și profunzime atât în alegerea selectă cât și în tălmăciri. De unde le tot scoți?” (Dimitrie Grama).
Vreo 50, mai mult tineri. Gemenele (pe Vali am crezut-o Angela), cu zece înălțimi colegiene. Zeana, Cinca, Cezar, Scurtu cu câte un fiu/fiică sau nepot. Indianiști – Liviu, Carmen, Vlad -, dar și Speteanu, Răvescu, mulți necunoscuți, indieni. Partha-și caligrafiase paragrafe din cea mai lungă constituție a lumii (big country, big constitution), pe care le traduceam și cu ajutorul avocatului și al sălii. Cocktail-ul a dezamăgit-o pe Pla, nu și pe ceilalți (?) Am discutat cu Bordaș, întors de la Athos – mi-a dat două volume cu scrisori ale evreilor români către Eliade (fără antisemitism). Mâine și poimâine, stăm cu Val acasă – aia ambasadă, ăla ambasador.
Da, nepoate, citirăm Eminescu – băiet cu bucium la stea. Țăranul e pe câmp, 10 elefanți și tot atâția boys on bed, Frere Jacques și Clementine. N-ai dormit de plăcințele și napolitane – prea multă energizare și surescitare – geaba Apollodor și Gulliver de Gellu. Începusem cu Domn-Domn, când construiai un avion lego. Film cu mamuți, veveriță, o ghindă malefică (adusesem eu una benignă). Puzzles cât cuprinserăm, zar, tobă cu dans și ciuleandră. Cutii muzicale. Pute englezec – cucu. Om shanti, yoga, sarwanga. La zar, ne-a bătut mamaia. Așa ne trebuie, că ai tăi se cam lasă să-i bați. Te-ai mirat de pierdere. „Nimeni nu e înțeles de nimeni” (Flaubert).
Pla în extaz, eu căzut spre colocviu. Când colo, seara o făcu Sergiu Coiu, pe poezie și muzică a la americani. Lume în delir. Puși și-a dus câțiva la Nicorești. Mme Scurtu ne-a dat câte-o diplomă de la primar, mie și lui Cioiu (de nedormit, poate, îi zisesem Ciociu, care aici îl scrisei Țoiu, da’ corectai – numele mi-era familiar, măcar cât mi-l pisase Pasi). Singur like: Irina Velcescu. Tanya Irimia Scarlat (n-o cunosc): „George Anca eternul trubadur”. Așa, și eu lui Ion Aurel Pop: „vedea-v-aș președinte”.
Canastă cabernet la Popești, chips, pizza, prăjitură. Astă-seară la noi, bere, floricele, canastă. În vis, întâlnire cu amici, câte unul câte toți – aparenți, pe respect filmat. Pe blog, Orientopoetica, greeted by Dimi. Sărbători fără adresă. Am dat titlul Blesteme de neam culegerii de pe blog. România a fost chemată în lanț; o revoluție albă, fără sânge. Cu (ne)amenzile pe câte-am rupt eu din parc, se mai ridica o pârnaie. Rar beție dublă a cuvintelor transcrise la telefon. Am postat și poza întunecoasă a lui Rajesh. PopArt îmi cere 6 nume indiene: Neerupama Shivaramaya, Mamata Krishna, Veena Gupta, Yogindra Wadwa, Charanjid Singh, Shyam Vyas.
Piesa „engleză” de la sala Pictură, TNB. Sala plină, public dependent. Puși a scris o tabletă pe fb, de-a ieșit din senin tărăboi între el și mine.
GA Fu tare.
PD Ba fusi tu cam vulgar. Sa-ti fie rusine.
GA Respected Pusi, nu m-am referit la tine ci la spectacol (l-am vazut) – artistii au carat in carca o melodrama fara drama. Astfel promovata la premiera: „Memoria apei” (The Memory of Water), de Shelagh Stephenson este povestea a trei surori care se întâlnesc pentru a-și înmormânta mama. O poveste de familie, dar nu una senină, spune regizorul Erwin Şimşensohn. Realismul piesei se contopește foarte bine cu o atmosferă suprarealistă creată în anumite secvențe din spectacol. Punerea în scenă este, în cele din urmă, una realistă, ușor de înțeles și captivantă, mai spune Erwin Şimşensohn. Erwin Şimşensohn spune în interviul acordat Europa FM că a fost atras de profunzimea textului și de profunzimea relațiilor dintre oameni.” De altfel, cum reiese din palmaresul regizorului, a fost vorba de un spectacol, nu de teatru:
Spectacole regizate la TNB
“Memoria apei” de Shelagh Stephenson, 2016
Regie de teatru
Aniversarea” de Jeroen van den Berg, Teatrul “Mihai Eminescu”, Botoșani, 2016
“Trilogia belgrădeană” de Biljana Srbljanovic, Teatrul Dramatic “Fani Tardini”, Galați, 2015
“Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian, Teatrul “Maria Filotti”, Brăila, 2015
“Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, Teatrul Național Târgu-Mureș, 2015
“În vizită la domnul Green” de Jeff Baron, Teatrul Evreiesc de Stat, 2014
“Yentl” de Isaac Bahevis Singer, Teatrul Evreiesc de Stat, 2013
“Născut vinovat” de Ari Roth, Teatrul Luni de la Green Hours, 2003
PD George Anca! Ai cam încurcat borcanele! Te referi la textul meu postat mai jos. Aşa că nu mai bea atâta! Şi nu mai plagia după internet! Plagiază şi tu după surse, care-s mai greu de abordat! Şi mai ales nu mai bea atâta! E păcat pentru tine şi pentrb familia ta! Cu toată dragostea!
Micul Prinț, animat. Rărite lego, zboruri, ba învrtirea globului pe isterie Brazilia (samba si, trabjo no), ca mai înainte Visage, altfel, ca Eelizaa-Vaaleriuu, la octogenarul celuilalt bunic. Expoziție de pictură seara, apreciată și de Na, în amintirea alei ei, de pe Probyn Road. Lui îi citisem din cărticelele ei indiene. Învățat cu volume ilustrate, a lăsat lego-ul și a venit să-l vadă pe Trompone. Nix. Veverița, da, în altă plachetă. Brosqueto, apăsam broaștele pe coadă să sară în cutie ori pe afară-zbârcă. Hai și cu mașinile. Din când în când rolul pentru serbare, cam proletcultos. Băieții îmi raseră „What is in your mind”.
Actorul listase teme și turnee prin orașe și orășele, de le luam pe rând și urmam peisaje ca din jurnal (unde sării peste recenzii de ponoase spre literar de nimic ale unor femei; uneia îi întâmpinam elegia la insistența curentului săpător). În revista Lumina (Novi Sad), pe noiembrie-decembrie, poetul Ioan Baba, redactor șef, a inclus versiuni ale mele din Amrita Pritam (Oedip), Mahendra Dave (N-am ajuns la ușă), Nilima Das (Dodiei), Vinod Seth (Ranița soldaților / dedicată Academiei Internaționale Mihai Eminescu). Sunt tătar, Noico, și tot Teleormanul tău, a arde Moara lui Călifar.
După serbarea grădiniței din Alpinești pe scena Țăndărică, aseară în sala Atelier a UNATC, am văzut producția Master II Arta Actorului muzicalul Mizerabilii, după Victor Hugo. Muzica: Claude Michel Schonberg, libret: Alain Boubil și Jean-Mark Natel. Artiștii-cântăreți au surmontat gripa și vocile le-au răspuns, dedicând opera revoluției franceze comemorării lui 1989, anume celor 12 copii sub cinci ani uciși atunci la noi. Duet cutremur 24601/Jean Valjan (Mihai Mitrea) – Javert (Andrei Radu). Fantine și Eponine (bravo Cristina Juncu) renviind operatic. Thenardier, actorial magnetic (OK, Iulian Burciu). Un spectacol identitar revolut. Masteranzii fac toți banii: intrarea liberă. Lângă Intrarea Baritonului.

GEORGE ANCA