Constantin Enianu pe urmele lui Anteu
Iată că, după volumele Eliberarea de Anteu și Complexul lui Anteu, poetul, eseistul şi publicistul Constantin Enianu vine cu un nou volum, Anteu.
Ca să-l parafrazez pe Lucian Blaga, ,,istoria este mitologia oamenilor, aşa cum mitologia este istoria zeilor”.
În cazul poetului, putem vorbi de o poezie ,,anteunică” ce-l are în prim plan pe Anteu, unul dintre giganţi, a cărui mamă era Ghea (Pământul) şi de aceea nu putea fi înfrânt atâta vreme cât stătea cu picioarele pe pământ. Poetul, cultivă o poezie cerebrală, de meditație filozofică, care-şi trage harul de la contactul cu pământul cu realitatea vie, concretă.
Fiecare om este întotdeauna în mijlocul suprafeţei pământului şi sub zenitul propriei sale emisfere, şi deasupra centrului pământului. (Leonardo da Vinci )
Această trilogie legată de Anteu, ni-l descoperă pe autor, fascinat de mitologia greacă, simțindu-se uneori constrâns în mendrele antice… ,,chiar dacă Anteu e o dilemă / care mai constrânge / el are geniu… “(homo aestimans)
O poezie ermetică cu profunde note filozofice, o parcurgere de trepte în căutarea sinelui. În creația autorului, nu avem de-a face doar cu homo faber, cel care creează, construieşte, cu homo cogitans, cel care gândeşte, ci şi cu homo aestimans, cel care valorizează, cel care este în stare să aprecieze şi să promoveze valorile. Homo aestimans ,,vede simțirea / clară între corpuri / și ține cuvintele deschise/până la împlinirea /ursitei de Ulise”.
Poetul este prins de eluțiuni reflexive de spiritual locului… ,,spiritul locului cheamă luna…/ universul cântă cu el în mers /pe o coardă/la vioara cerului/… cel ce se depărtează de pământ / se ascute spre vârf/ devenind piramidă/ totul e cronică la curgerea/simțită de la râu până la tine/ care ești gând simultan/cu osul de voievod /și vocea de rapsod” (genius loci)
,,Eternitatea e clipa salvată din erori” – motto-ul autorului, dorind să descifreze spiritul lumii, ,,meșterul e tată de infinită coloană /adăpată ca albina din miere/sau lumina cu vrere/din profund domeniu/încununat de geniu”. (creștere în mers)
,,Nu mai avem niciun acces la spiritul Lumii, poate fiindcă nici nu îl căutăm; însă trupul omenesc nu este nici el diferit de structura universului.,, C. Brâncuși
Personaje mitologice inundă versul. Nu degeaba mitologia a fost considerată fiică a fizicii înfrumusețată de poezie.
Cochetează cu pseudo-haiku-uri destul de îndrăzneț. Tematica zborului, a iubirii, a creației, sunt prezente. Neîncrederi și temeri, tricatrene, uneori umorul strălucește.
Poeme precum, cântec anteic, anteica facere a lumii îl apropie din nou de Anteu ca într-un zbor . Pământul / apoi Anteu / după care Dumnezeu / fiind Cuvântul …”(anteica facere a lumii).
Poetul Constantin Enianu trăiește din plin clipa. Nu își irosește cuvintele și ne poartă într-o lume uneori uitată. Fiecare carte își are drumul său…în cazul de față, atinge pământul, aidoma autorului.
,,Dacă sunt o lebădă tăcută /adâncul firii se prelinge-n mine/ca umbra corpului sărind din lut/cu știrea voindu-se pe sine/…astfel sunt pătruns de-adâncul taciturn/prin zid opac la ziua învingând nocturn/și taina pietrei negre – zgura din Ereb –/căci mută este piatra fățiș de n-o întreb.” (vina tenebrei de pe piatră – gândind la L. Blaga)
________
Mariana Gurza
(Prefață la volumul de versuri ANTEU de Constantin Enianu, Editura Mușatinia, 2016)
