Carmen Marin: Poveste cu îngeri
Demult, tare demult, Dumnezeu a trimis un înger pe pământ.
Avea de îndeplinit o misiune clară:
să păzească un suflet să nu piară!
Cum greul abia acum începe,
el și-a ales un tânăr cu sufletul cam rece.
Tânărul spunea vorbe de ocară
gândind că, nu din asta o să piară!
Făcea și fapte mult mai grave,
uitând că va veni o noapte.
Dar nu o noapte înstelată,
ci o durere nemăsurată.
Se făcu că intr-un vis,
ingerul i-a vorbit,
Așa cum nu mai el știa,
Duios si cald, si liniștit,
Mangandu-i inima sa.
Ce poate, iubirea, n-o știa.
Cei doi au devenit, apoi,
Două râuri cu șuvoi,
Să curgă neîncetat
Spre inima celor îndurerați si-n însingurati.
Sursa: https://melidonium.ro/2016/12/17/carmen-marin-poveste-cu-ingeri/