Ce mai este omul azi ?
Ce mai este omul azi ?
Ne-am ascuţit armele
Pregătiţi de ce va veni…
Mirosul de puşcă
Îl simt de la cei care îl produc…
Totul a deviat într-o şaradă,
Un joc al celor care se vor stăpâni…
Ce mai este omul azi?
O ţintă,
O sfidare,
Un încătuşat…
Te simţi liber?
Poţi oare zbura
În trecut, prezent şi viitor?
Ne războim cu Dumnezeu
Pentru că aşa vor alţii?
Unde am ajuns
Prin indiferenţa și toleranţa noastră
Sau prin voia “stăpânilor”?
Mă doare ce văd…
Cuvintele par cenuşii
Moartea nu mai este o pedeapsă
Doar o binecuvântare
Pentru cei care se frâng
Pentru visele lor
Spre mântuire.
Doar acolo sus,
Cineva are grijă
Să ne primească eroii
Cu lauri,
În Grădina Veşniciei…
Uimită privesc…
uimită privesc
cum lumea încet
coboară
fără tăgadă
în adâncuri.
Dorinţa de a capta
universul
dezlănţuit
de răutatea din noi.
Purtăm încă povara
neîmplinirilor
a iubirilor risipite
în troiene de aur
pentru a stăpâni
ceea ce nu vom avea niciodată…
Ruga o port în mine
Azi, sunt prinsă în tenebre
Doar ruga o port în mine
Neștiiută , între umbre
Te implor, iartă a mele vine…
Sunt doar o mlădiță
Din vița Ta Doamne
Întărește-mă-n credință
Înalță-mă prin Sfinte Taine
Doamne, nu te îndepărta de noi
Ai milă și iertare
Suntem înglodați în noroi
Prin orgolii și manipulare…
Mariana Gurza
Timișoara
