Vasilica Grigoraş – Albastră înviorare
Sub mâna streaşină
ochii de smarald
trişti-visători
aruncă
printre ferestre zăbrelite
o privire supusă
şi răbdătoare
în oglinda sinelui,
simbolul viu al luminii
dezintegrate-n
pliurile obrazului
schimonosit de durere.
Lumina rotundă
a felinarului
din cireşii înfloriţi,
fulger pe creştetul
orizontului,
albastră înviorare,
răsuflarea apusului,
o pietricică sidefată
dând culoare
lacului încă limpede al vieţii.
Vasilica Grigoraş
28 noiembrie 2016
Sursa https://gradinaculecturi.wordpress.com/2016/11/30/vasilica-grigoras-albastra-inviorare/