Aurelia Satcău: Întâlnirea de la miezul nopții (poeme)

10 Dec 2016 by admin, Comments Off on Aurelia Satcău: Întâlnirea de la miezul nopții (poeme)

 

 

I’LL MEET YOU AT MIDNIGHT

 

La mijloc de noapte,

Cînd stele şi şoapte

Se întrepătrund,

Cînd vise şi patimi se nasc,

Rând pe rând,

În sânge şi-n gând…

Port amprenta ta cu mine – invizibilă

Ca o manta de sori pătaţi de norii iubirii….

 

Şi în fireasca şoaptă a-ntâlnirii,

Din noaptea secretă,

Am să desfac în mine

Totul,

Sub marea aşteptare a clipei!

 

I’ll meet you at midnight !

 

 

TEMPO

 

Mâine

Am să mă gândesc la ieri

 

Pe pielea scorojită a zidului

Am să scriu

Numele tău

Din ecou în ecou

Şi am să-l strig.

 

Mi-e frig,

Mi-ai spus

 

Ţine-mă strâns

Cu fiecare por.

 

E Astăzi, am răspuns.

 

Mi-e dor

De Mâine şi de Ieri.



CINE PE MINE, MĂ…

 

Cine mă ocoleşte,…

Cine mă goneşte…

Cine mă ignoră…

Şi compară….

Cine mă teme…..

 

Cine se întreabă (despre mine, prea mult)….

Cine mă coboară (în plictiseală, vis şi în obliviune)…

Cine după mine se ţine şi nu mă ajunge!!!

 

Cine mă minte!

Mă ademeneşte…

Mă separă…

Mă… fără de cuvinte.

 

Acolo unde nimic nu este….

Şi nu e nici măcar într-o poveste…

 

Cine e invitat în adâncurile mele şi se rătăceşte….

Cine suspină fals suspin (şi o face bine, credibil)….

 

Cine se satură de mine

După ce a început să mănânce din mine……

 

Cine are sete şi nu mă bea…

Deşi vede izvorul cum susură…

Şi aerul şi marea, oceanul, cum freamătă toate…

 

Cine e singur şi nu vede…

(Dar poate)

Linia mea, culoarul – în paralel

În stînga  lui

Sau chiar în dreapta (de ce nu ?)…

 

Cine coboară negru în adâncurile mele…

Şi nu rămâne acolo ca Persefona

Îndrăgostită de temutul Hades,

Mireasa lui, dar sieşi încă scumpă…

 

Cine vede şi aude…

Dar îi e caldul un frig

Şi vara o iarnă  – grea, frigidă…

 

Acela va pleca din inima mea cîntătoare

Acela va pleca din inima mea cîntătoare

Pleca-va acela din inima mea cîntătoare

 

La fereastră, eu însămi

Voi arunca în înalt

Cîntecul lui

Fals.

 

 

CLAUSTROFOBIE

 

…şi ai plecat

Plângînd,

Cu urme lungi

Pe nisipul fierbinte…

Am făcut căuş palmele

Şi le-am cules

Una câte una…

 

Luna

A fulgerat scurt

Pe cerul roşu

De-nserare.

O Lună şi un Soare,

Pe aceeaşi cărare

Şerpuind

În noapte.

 

Ecoul tău ma-ntrebat:

„Există, oare, Moarte?”

„Moartea e-n-toate”, am răspuns,

„În cele ce sunt

Şi-n cele ce mâine

Vor râde la soare”

 

Pe cărare, noaptea (moartea)

Se insinua

Cameleonic

In negură şi fum…

Pe drum,

Doar cântecul de iele.

 

Am înţeles că trebuie

Să-nchid

Uşa cortului meu,

Să o ferec cu stele.

ANTIODA GOLANULUI

 

…şi i s-a spus Poetul

 

– un fugaci –

cu vârcolaci

şi dracii negri

ce-i ţineau cununa

 

cât săptămâna

îl dospiră

clipele,

cu lungi bătăi

aripile

de Hermes Trismegistul

şi de Pan

de Senex

şi de Puer

tot de-un clan

cu fălcile lăţite

de-un şirag

de pearly-white

din veşnicul arţag

 

Poetul tolănit pe catifea

Şi apărat de muşte,

Drept, sub stea,

şedea cărtărescean

şi picotea

în afânarul de mărgean

al opului opulescean

în van hulit

căci garantată

era biserica lui toată

şi gintea lui

de gură tare

ce-n logoreică psaltare

a asmuţit un veac întreg

de la Niceea pân’ acum

în chiar acest Eon nebun

al dumnezeului – robot

– de el ne doare chiar în cot –

dar în tăcere şi-ntr-ascuns!

căci altfel râsul e de plâns

şi-a curge sânge mult şi greu

asupra robului-ateu

de-ar îndrăzni, măcar în glumă,

să disipeze vechea spumă,

goimică claviatură

pentru arpegii fără soţ

ascunse-n piepturi mari

de Hoţ şi Fur şi Zmeu

şi Răzvrătit

pe veci înbotniţat smintit

şi făr-de-lege oropsit

făr-de- sentinţă prăduit

de legiuri şi santinele

cu dinţi de ură şi măsele

din piatră dură şi de-un os

ce nu va fi cântând duios

nicicînd

şi nicăieri.

 

Pe Poetaşul  maiestuos

cu flinta-n braţu-i musculos

el, mesagerul arţăgos,

sus pe Golan

privind în jos

l-am confundat cu zeul Pan

nimfo-maniacul  dolofan

cel cărui i s-a spus

Poetul

– un fugaci –

el pictor fals

al miilor de draci

smoliţi

şi din fantasmă rară

ce lumea ţine-n vis de-ocară

pierdutu-l-am prin veac şi sară.

—————————————— 

Aurelia  SATCĂU 

Melbourne, Australia

decembrie 2016

—————————————–

Aurelia SATCĂU, scriitor, poet, eseist, artist plastic. Născută la Bucureşti, în 1961. Părăseşte România în 1990, şi, după o aventură peripatetică în Olanda şi Noua Zeelandă se stabileşte în Australia, la Melbourne în 1997, împreună cu familia. Absolventă de Filologie (Româna-Engleză), de studii post-graduale în Teorie de Film, Narativ şi Literatură Cros-Culturală (Universitatea din Auckland), în teorii ale practicii educaţionale şi chiar un PhD în Studii Culturale (neterminat) la universitatea Monash din Melbourne, îşi desăvârşeşte studiile cu o Diplomă Profesională în Consiliere Generală în 2008. Profesor de engleză la nivel pre-universitar şi Consilier (Counsellor) lucrează pentru un timp la un radio comunitar în limba română – 3 ZZZ din Melbourne. Activitatea vastă o evidenţiază ca academic în cadrul cercetării doctorale, autor de studii de cercetare şi eseistică pe teme pornind de la sănătate (Psihoneuroimunologie, rolul emoţiilor şi a factorilor de stress, etc.), şi până la Arhetip şi Sinele Jungian, teorie de film, filozofia în Estul Europei,  sau multiculturalismul în teoria şi practica de Consiliere.  Publicaţiile autoarei se afla  în diverse reviste diasporice româneşti, în revista academica Colloquy, în revista de specialitate Counselling Australia, şi altele. Cartea sa „O cultură în flăcări: despre schismă, ludic şi Balcani” (vol 1, 2006), precum şi alte eseuri şi participări la simpozioane şi conferinţe, rotunjesc o participare pe registru larg. Proiectele pe masa curentă de lucru sunt varii şi vaste. (George ROCA, Rexlibris Media Group)

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii