Cuvânt și iubire

Au trecut trei săptămâni de la alegerile prezidenţiale, perioadă în care raţiunea ia locul emoţiilor. Este clar că dna Maia Sandu trebuia să câştige dacă nu ar fi avut loc marile fraude electorale comise de Dodon şi camarila sa (o recunoaştere indirectă a acestor fraude este şi „tărăgănarea” investirii noului preşedinte. Organele de drept aservite puterii, care în totalitate l-a susţinut pe Dodon, sunt între ciocan şi nicovală: să prezinte fraudele ca unele minore şi să valideze alegerile sau să le prezinte aşa cum au fost (majore, multiple, sub diferite forme care au influenţat decisiv votul) şi să anunţe repetarea alegerilor. Doar verificarea proceselor verbale ale secţiilor de votare (un lucru nu prea complicat sub aspect tehnic dar de ce nu se face?) ar putea înclina balanţa în favoarea Dnei Maia Sandu. Dacă au fost recunoscute drept erori cele trei cazuri de inversare a rezultatelor votării în favoarea lui Dodon (erorile de regulă au un caracter aleatoriu, interesant însă aceste erori sunt doar în favoarea lui Dodon!) din cele peste zece depistate (dar câte ar mai fi încă nedepistate?), dacă a fost recunoscută aducerea (organizată) la urnele de vot a peste 17000 (în realitate numărul lor fiind mai mare!) de transnistreni (de menţionat că buletinele în aceste secţii nu s-au terminat cum s-a întâmplat în diasporă, întrecând de mai multe ori numărul de 3000 de buletine într-o secţie condiţie prescrisă de lege), dacă toată lumea a fost martoră a încălcării drepturilor la vot a celor peste un milion de basarabeni din diasporă, dacă până şi găgăuzii au recunoscut implicarea impardonabilă în alegerile lor a bisericii (a satanelor în sutane – vorba poietului!), dacă oricine cu o elementară logică înţelege că este imposibil în condiţiile de astăzi să obţii un scor de peste 99% din voturi (cum a fost organizat în Găgăuzia!) ca doar peste o săptămână la alegerile lor, la care întotdeauna activismul găgăuzilor era mai mare, să iasă cu vreo 15000 de votanţi mai puţin (unde s-au evaporat cei apr. 15000 de găgăuzi? Dar poate nici nu au existat? Cu atât mai mult că presa locală consideră drept un eşec total rezultatul PSRM al lui Dodon care a luat sub 10% (2 locuri din 21) din fotoliile de deputaţi, comparativ cu peste 99% susţinere declarată la cele prezidenţiale!!!), atunci este clară recunoaşterea indirectă a fraudelor care au influenţat hotărâtor rezultatul.

În aceste alegeri Dodon a procedat ca în bancul: „Un părinte îşi ţinea predica în biserică de pe amvon. La un moment dat un mirean ia strigat de jos „Părinte da fiica dumneata este curva!”. Neputându-i răspunde părintele şi-a continuat predica. Când şi-a terminat predica      s-a coborât jos de pe amvon şi ia răspuns mireanului „Fiule dar eu nu am fiică!”. „Du-te şi le spune mirenilor”” răspunse acesta in timp ce mirenii se împrăștiaseră. După alegeri ce mai contează demonstrarea adevărului când minciuna şi-a făcut treaba. Chemările lui Dodon la pace şi linişte sunt fariseice. Tocmai el şi camarila sa pe parcursul ultimilor ani a tot chemat la revoluţii, lichidarea unei pături însemnate (apr. 40%) de unionişti ş.m.a. Chiar şi acum ne ameninţă că comando-ul său de peste 100 de mii (majoritatea probabil din Transnistria fiindcă ultimele sale manifestaţii numărau de regulă câteva sute de simpatizanţi!) aşteaptă comanda sa.

Toate acestea au avut loc, au fost, au influenţat indiscutabil scorul. Dar mai există un factor care nu poate fi neglijat (dacă nu am adopta poziţia struţului) fiindcă în viitor ne aşteaptă alte runde de alegeri la care ar putea să se repete. Faptul că alogenii în masă au votat geopolitic nu ne mai miră. Dar conform recensământului din 2004 (rezultatele celui din 2014 nici până astăzi nu au fost anunţate, probabil conţin un element care deranjează autorităţile: poate numărul prea mare de basarabeni care s-au declarat români sau că vorbesc limba română?) românii (împreună cu cei care s-au declarat moldoveni) reprezintă peste 80%. Înseamnă că o mare parte din votanţii lui Dodon au fost moldoveni. Şi asta în pofida faptului că Dodon s-a declarat clar slugă a Kremlinului, a polticii sale păgubitoare (sub toate aspectele) pentru regiune. Cu regret nu toţi solicitanţii cetăţeniei române simt româneşte. Drept dovadă sunt recentele alegeri prezindenţiale. Din cei peste 100000 de cetăţeni români basarabeni aflaţi în România la vot au venit puţin peste 10000. Şi asta în situaţia când statul român a pus la dispoziţie gratis transport, când secţiile de votare nu se aflau la mii de kilometri una de alta ca în diasporă. Aici mi-aduc aminte de o binecunoscută expresie: „Sunt moldovean, vorbesc moldoveneşte, daţimi cetăţenie română”. Atât de adânc a intrat în unii acest moldovenism primitiv deşănţat.

De ce moş Ion este atât de credul? De ce a pierdut totalmente capacitatea de a distinge grâul de neghină, minciuna şi semiadevărul de adevăr? Dar tocmai aceste abilităţi iau permis să supravieţuiască tuturor valurilor de migratori din est. Culmea, însă în pofida oricărei elementare logici, credulul nostru basarabean a crezut minciunilor turnate cu găleată de televiziunile ruso-dodono-plahotniuciste: despre aducerea a 30000 de sirieni atunci când România, membră UE, cu o populaţie de 7-8 ori mai mare, cu un nivel de trai mult mai înalt a primit până acum doar 167 de imigranţi sirieni; despre satanismul Maiei Sandu şi „creştinismul” satanei cu stea în frunte Dodon; despre implicarea în furtul miliardului a Maiei Sandu cu proprietăţi la nivelul majorităţii populaţiei şi „neimplicarea” milionarului (toată viaţa fiind funcţionar de stat!), hoţului (lucru recunoscut de el însuşi prin întoarcerea unei sume de 72000 de lei însuşiţi pe nedrept!) Dodon.

Este vorba despre aşa numitul sindrom Stockholm, când jetfa ajunge la o stare când începe să-şi venereze călăul. În acest sens se vorbeşte că Stalin ar fi fost întrebat de un străin cum ia reuşit că atâtea milioane de oameni au fost ucişi, închişi, deportaţi, iar poporul îl iubeşte. Drept răspuns a cerut să-i fie adus un cucoş, pe care l-a penit de viu de mai toate penele. Dându-i drumul, cucoşul în loc să fugă a început să se gudure la picioarele lui. Este şi cazul acestei aşchii de popor care, în mare parte, lichidată prin închisorile nkvdiste şi gulaguri, prin foamete organizată, deportată, deznaţionalizată, continuă să se gudure la picioarele urmaşilor lui Stalin.

Nici măcar cu burta nu s-a votat. Cât a investit Rusia în Republica Moldova pe parcursul acestei perioade de aşa numită independenţă? Nici un proiect. Dimpotrivă prin embargourile la fructe, legume, vinuri a generat producătorilor pierderi de sute de milioane de euro, gazul vândut Republicii Moldova s-a scumpit de peste 10 ori. Atunci când Uniunea Europeană, SUA şi România au acordat diverse ajutoare realizate în drumuri, grădiniţe de copii, şcoli, diverse centre de menire socială în valoare de peste 5 mlrd Euro, doar România – peste 1 mlrd Euro. Conform datelor statistice fiecare a doua grădiniţă din Republica Moldova a fost reparată pe banii contribuabililor români. Iar populaţia acestor sate, care beneficiază de aceste bunuri, nu au votat candidatura proeuropeană Maia Snadu ci, în mare parte, candidatura Kremlinului, pe Dodon. Ca să nu fie doar fraze goale m-am documentat puţin. Am făcut o scurtă analiză cum a fost repartizat ajutorul financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane euro acordat de România Republicii Moldova în a. 2010, în cele 1169 de obiecte de menire socială (reparare, renovare grădiniţe, şcoli, dotare echipament, mobilă ş.a.) din localităţile Republicii şi cum au votat la alegerile prezidenţiale. De ex. localităţi din r-nul Cahul: s. Alexandru Ioan Cuza (acordat ajutor nerambursabil de 1,25 mln lei, votează Dodon apr. 50%); s. Crihana Veche (550 mii lei – 54,2%); s. Baurci Moldoveni (380 mii lei – 56%); s. Roşu (980 mii lei – peste 50%). R-nul Cimişlia: s. Batîr (1 mln lei – peste 55%); s. Mihailovca (1 mln lei – 63%); s. Porumbrei (1,66 mln lei – 62%). R-nul Causeni: s. Tocuz (2,7 mln lei – 49%); s. Grădiniţa (100 mii lei – 97%); s. Chircăeşti (600 mii lei – 52%); s. Baccealia (300 mii lei – 62%). R-nul Călăraşi: s. Hîrjauca (620 mii – 82%). R-nul Cantemir: s. Baimaclia (500 mii lei – 53%); s.Plopi (400 mii lei – 74%). R-nul Donduşeni: s. Ţaul (2,7 mln lei – 72%); s. Corbu (1,3 mln lei – 66%. R-nul Drochia: s. Mîndîc (900 mii lei – 69%); s. Moara de Piatră (506 mii lei – 66%); s. Nicoreni (peste 1 mln lei – 70%); s. Popeştii de Sus (720 mii lei – 55%); s. Ţarigrad (1,5 mln lei – 52%); s. Chetrosu (1,23 mln lei – 51%); s. Obreja Veche (1,4 mln lei – 82%); s. Taxobeni (600 mii lei – 66%); s. Călineşti (1,5 mln lei – 59%); s. Băhrîneşti (1,5 mln lei – 75%); s. Putineşti (1,5 mln lei – 72%); s. Cerniţa (1 mln lei – 55%). R-nul Ungheni, în sate situate pe malul Prutului!: s.  Măcăreşti (300 mii lei – 55,4%); s. Costuleni (290 mii lei – 54,5%); s. Valea Mare (420 mii lei – 72,5%); com. Sculeni (600 mii lei – 67,4%), iar în s. Pîrliţa (1,17 mln lei – 66%). R-nul Soroca: s. Badiceni (751 mii lei – 55,2%); s. Vădeni (611 mii lei – 72%); s. Vasilcău (711 mii lei – 73%); s. Stoicani (366 mii lei – 62%); s.Hristici (380 mii lei – 75,4%); s. Racovăţ (2 mln lei – 55,4%); s. Vîsoca (1,2 mln lei – 68,3%). Mă opresc aici. Ce a fost în capul credulilor (să nu mă exprim mai dur!) noştri moldoveni care folosindu-se de aceste frumoase obiective sociale realizate în satele lor pe banii contribuabilului român a votat antiromâneşte? Cu ce s-au gândit locuitorii satelor de pe malul Prutului din raioanele Ungheni, Cahul, cei mai mari beneficiari ai deschiderii spre România, pentru care a fost deschis regimul de liber schimb la frontieră (în perioada guvernării comuniste (iar Dodon e venit tot de acolo) ei nu-şi puteau vinde producţia peste Prut unde preţurile erau de câteva ori mai mari), acum se introduce sistemul de o singură vamă, când l-au votat pe Dodon care a promis că va denunţa Acordul de Asociere, va închide hotarele cu România şi Ucraina. Adânc întristat de rezultatele votării pâmântenilor săi din raionul Ungheni ilustrul patriot Vasile Şoimaru a refuzat să mai dea curs invitaţiilor la întâlniri cu ei.

Mai este o faţetă proastă care ne caracterizează – lichelismul. Implantat de sute de ani de turcii otomani, de grecii fanarioţi, de ruşii ţarişti şi sovietici a luat acum proporţii înspăimântătoare. „…Experimentul ruşilor privind obţinerea unor mutanţi a reuşit de minune pe teritoriul basarabean” scrie cunoscutul jurnalist Iulius Popa. În recentele alegeri licheaua nr. 1 Dodon a fost susţinută de o gaşcă de lichele gen Iu. Roşca, Borşevici, Ceban, Batrâncea, dar şi de falşi istorici gen Stati, Nazaria, Stepaniuc ş.a. Bunicii acestor lichele, alte lichele la rândul lor, i-au întâlnit cu flori pe ocupanţii sovietici la 1940, au participat la formarea listelor şi deportarea în masă a celor mai buni gospodari, au participat în genocidul prin înfometare în cumpliţii ani 1946-1947, au promovat cumplita deznaţionalizare în anii 60-70 ai secolului trecut. Din păcate „mama lichelelor este veşnic însărcinată în Basarabia”.

Însă oricare ar fi rădăcinile decăderii morale a unora de lângă noi, fenomenul există şi trebuie combătut prin orice mijloace. Să ajungem cu mesajele noastre de combatere a minciunilor dodoniste până la inimile şi raţiunea prea credulilor noştri părinţi, fraţi şi surori de la ţară. Să ne pregătim din timp de următoarele alegeri parlamentare, de care deja se pregăteşte gaşca dodonist-plahotniucistă prin formarea polului de stânga. Acest Dodon este mult mai periculos chiar decât Voronin, care la timpul său (în a. 2003) a rezistat presiunii lui Putin,  respingând planul Kozak de federalizare a Republicii. Astăzi acest kremlinez Dondon nu are nicio frână în dorinţele sale animalice de a sluji stăpânul din Kremlin.

Valeriu Dulgheru