Cuvânt și iubire

De mic copil, mai bine zis, de când mă ştiu, sărbătoarea naţională a României a fost 10 Mai. Eram mândru, căci de 10 Mai îmi serbam ziua de naştere. Au trecut anii şi tăvălugul comunist a rescris istoria şi ne-am pomenit cu 23 August, având la bază o motivaţie ”originală”. Am trecut şi peste această etapă şi după ”revoluţia” din ’89, în loc să ne întoarcem la Decembrie 1947, am renegat trecutul, ne-am apucat să construim o nouă republică, să facem o nouă constituţie, să alegem o nouă sărbătoare naţională! Aşa am ajuns la 1 Decembrie, gândind la Marea Unire din 1918, ziua aleasă având o conotaţie specială în viaţa poporului român. Alba Iulia a ajuns, pentru o zi, capitala României, locul desfăşurării marii sărbători. Ziua era însă sărbătorită nu numai la Alba Iulia, cum era şi firesc, ci pe întreg teritoriul Ţării. Dar anii nu stau pe loc şi, odată cu trecerea lor, ceva s-a schimbat fără ca această schimbare să pară că ne afectează. În multe capitale de judeţ, interesul pentru organizarea festivităţilor a scăzut alarmant, iar Alba Iulia a devenit un fel de câmp de bătaie electorală aducând nori peste lumina acestei zile. Pe ziua de 1 Decembrie 1999, după orele prânzului, ascultam relatările reporterilor postului Radio România Actualităţi, fără a mă concentra asupra lor. Când am auzit pomenit numele oraşului Ploieşti, am ciulit urechile. Reporterul, cu o voce dezamăgită, ca să nu spun consternată, descria atmosfera de totală nepăsare care domnea în acest oraş care, în 1977, cu mult fast, sărbătorise 400 de ani de la ”descălecarea” lui Mihai Viteazul pe acele meleaguri şi dezvelise în prezenţa Preşedintelui Senatului şi a Primului Ministru, ecvestra lui Mihai Viteazul, opera sculptorului Nicolae Kruch. Reporterul era dezamăgit de lipsa de respect din partea autorităţilor locale, care au tolerat absenţa drapelului României pe faţadele unor instituţii de stat aparţinând Ministerului de Interne, Ministerului Apărării, Băncii Naţionale, etc., scoţând, prin contrast, în evidenţă, atitudinea unor instituţii private. Ascultam şi nu-mi venea să cred! Persoana care coordona aceste transmisii, încerca să atenueze cele relatate, dar fără succes în faţa convingerii cu care erau transmise ştirile despre sărbătorirea lui 1 Decembrie la Ploieşti. Am rămas blocat nemaiputându-mă concentra asupra celorlalte relatări. Totuşi, când a fost pomenit oraşul Alba Iulia, am tresărit plin de speranţă. Eram convins că în preajma întâlnirii de la Helsinki, vom fi destul de lucizi pentru a nu ne da în spectacol. Nu a fost să fie aşa! Reporterul se străduia să prezinte în culori cât mai vii atmosfera de sărbătoare ce se instala în capitala Unirii. Şi a ”reuşit”! A ales un moment într-adevăr sărbătoresc, dar nu şi patriotic. Sărbătoritul era Nicolae Furdui Iancu. Lumea înarmată cu steaguri tricolore în jurul, de alt fel, foarte apreciatului nostru cântăreţ, pentru autografe. Nimic neobişnuit, numai că vedeta ovaţionată împărţea autografe pe steagurile tricolore!? Da, da! Ca la meciuri, numai că pe post de tricouri, şepci sau mingi, era tricolorul românesc! M-a trecut un fior rece şi am oprit maşinal transmisia. Intrigat, am urmărit seara transmisiunile diferitelor posturi de televiziune şi am înghiţit amarul, cum se spune, pân’ la fund. Huiduieli în faţa stindardului Ţării, huiduieli în faţa jurământului de credinţă al tinerilor ostaşi, huiduieli la trecerea preşedintelui Ţării! Se pare că s-a transmis şi la TVR-Internaţional, sau cum i s-o fi spunând, deoarece, după două zile, am primit un telefon din străinătate, dintr-o ţară recunoscută unanim civilizată, şi, la înmtrebarea ”ce se întâmplă la voi?!”, în loc să răspund, am dat din umeri a neputinţă. Ziarele au vuit, s-au adus acuzaţii opoziţiei, s-a contraatacat. Cum însă absurdul atinsese piscuri de neimaginat, trebuia să se caţere şi cineva în vârf, la vedere. Când am văzut cine se cocoţase, n-am putut să mă declar surprins. Era atotştiutorul lui Iliescu, palavragiul, cum am auzit că i se spune, exponentul cel mai reprezentativ al vechiului sistem, nimeni altul decât d-l Paşcu. Găselniţa lui fără de replică suna cam aşa: totul a fost o diversiune organizată de exponenţii aflaţi la putere! Ce mai, ca pe vremea lui Iosif Visarionovici…

11 Dec.’99
Bucureşti

Sursa: https://borisdaviddarisbasarab.wordpress.com/

Boris David ~ Daris Basarab