Elena Buică: O primăvară în miezul toamnei
LANSAREA VOLUMULUI „ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS”
DE VIRGINIA VINI POPESCU
Mi-ar fi plăcut să fiu prezentă la „botezul” acestei cărţi „Între porţi de univers” ale cărei „foi” le-am „răsfoit” pe toate părţile în timpul pregătirii ei. Dar porţile universului nu s-au deschis acum şi pentru mine ca să pot zbura până acolo şi ca atare, din departe ca spaţiu, din îndepărtata Canada şi din aproape ca participare de suflet, trimit un cald cuvânt de apreciere şi felicitare prietenei mele, fizicianei-poete, Virginia Vini Popescu. Acest cuvânt este şi mesagerul unei îmbrăţişari şi al unui cald zâmbet pentru domnia-sa, dar se adresează şi audientei, acelora care apreciază acest act de aleasă cultură prin prezenţa lor de astăzi la această lansare şi nu în ultimul rând, organizatorilor pe care îi apreciez pentru implicarea cu atâta osârdie în actul de cultură, inclusiv şi pentru mine la câteva lansări.
La apariţia acestui volum, chiar dacă am mai spus, îmi place să reamintesc şi de această data că: „Împlinirea unui vis de a-ţi vedea scrierile adunate între copertele unei cărţi, e unul dintre cele mai tulburătoare vise”. Aşa îi este dat omului, fiecare să viseze împlinirea măreţiei unui vis.
Împlinirea visului, de această data, prin acest debut editorial, aduce în câmpul literaturii române izbânda cu care poeta, remarcabila profesoară de fizică, Virginia Vini Popescu, numită cu drag şi aleasă preţuire „savantă noastră” a transpus idei de mare rigoare ştiinţifică într-o comunicare plină de vibraţie şi pe înţelesul tuturor, atat cat îi este igaduit naturii umane să desluşească. E fascinantă viziunea sa asupra macro si microcosmosului, ori cea asupra contemplării creaţiei universale, ori a elementelor care ţin de misterele universului. Am ales ca exemplu doar o poezie, „Particula lui Dumnezeu”: „Din greu, sub munte la Geneva,/ Materia se descifrează,/ Se naşte iar Adam şi Eva,/ Big-Bangul se încurajează.// Hadronii se ciocnesc forţat,/ Se rup în părţi şi părţi de parte,/ Apar şi unde neîncetat/ Şi-s depistate de departe.// Muncă greoaie şi cam tristă/ S-a luminat la vestea mare,/ Particula lui Dumnezeu există,/ Nimic nu este la întâmplare.// EL a făcut-o şi pe Higgs,/ Particula de mic calibru,/ Spre-a nu da Universul chix/ Şi pentru-a stă în echilibru”.
Dar creaţia poetei Virginia Vini Popescu are o largă paletă tematică, nu numai din îndrăgitul domeniu al fizicii. Găsim vibrante pagini de istorie în care retrăim sentimentul de mândrie a poporului nostru, poezii de dragoste de neam, de revoltă socială, probleme cu care se confruntă românii nevoiţi să muncească în străinătate. Vocea ei se ridica împotriva multor strâmbatăţi ale actualei noastre societăţi. Deşi „cartea este o tentative irezistibilă” rămâne totuşi „o voce conştientă strigând in pustiu” cum afirmă remarcabila scriitoare şi critic literar, Cezarina Adamescu.
Poeta redă viaţă şi strălucire marilor personalităţi ale ştiinţei, artei şi literaturii româneşti, o parte din ei căzuţi în nedreaptă uitare. Absorbită total de valorile morale ale poporului nostru, în poeziile sale, poeta Virginia Vini Popescu le pune în valoare uneori ca un fel de contrapondere a acestor vremuri remarcate prin goana după avuţii materiale, precum în poezia „Bogaţi”: „Bogaţi sunt munţii cu verdeaţă,/ Bogaţi, părinţii cu părinţi,/ Bogaţi, cei ce-au făcut în viaţă, / Din fiii ţării, fii mai mulţi.// Bogată-i casă cu icoane,/ Bogaţi sunt oamenii -ntelepti, /Bogată, lumea cu canoane,/Cu pruncii ei curaţi şi drepţi .// Bogat, bunicul ascultat,/ Bogată-i ţară cu pământ,/Bogat şi omul neîntinat,/ Cel împlinit prin legământ.// Bogat e omul omenos,/ Bogat, cel care e iubit,/ Bogat e sufletul frumos,/Ce va fi veşnic pomenit.”
Închei cuvântul meu de salut, de felicitări şi de urarari de mult success, tot cu o imagine aşa cum am mai spus-o şi în prefaţa acestui volum, o imagine edificatoare pentru fiziciana-poetă Virginia Vini Popescu: „Pe chipul sau frumos şi armonios, aşa cum se desprinde din toate fotografiile (acum şi în faţă dumneavoastră), se citesc rădăcinile acestor sentimente adânc înfipte în fiinţa sa. Se vede că există şi un suflet mare odrăslit în cununi de tradiţii străvechi, în dragoste de neam şi ţară. Chivotul sau sufletesc este un lăcaş în care păstrează curăţenia, căldura şi tămâia cu care sfinţeşte aerul pe care îl respiră.”
Teleormănenii se pot mândri cu un nou nume care se alătură literaturii izvodită din străbunul şi roditorul lor pământ şi sunt îndreptăţiţi să spere la apariţia altor volume semnate Virginia Vini Popescu.
——————–
Elena BUICĂ
Pickering, Toronto, Canada
noiembrie 2016
