George Anca: Posthind (1) – Scrisul în sine (poeme)
*
respect uniforma militară
nu şi pe cei ce o poartă
cumperi de la ţigănci
acolo şi seducţia
Ţepeş vrea pe Comenius
Puşi că să nu mă emoţionez
de vâlceni
tu mândră de fractali
eu că am avut viaţă frumoasă
*
ţărani intimidaţi de critici
literari la ceainărie
concomitenţa turbării
mai negri şi porumbeii
ce adăpost stejarii
vizibilitate de incompatibilitate
nu veniţi după mine
că nici eu nu ştiu unde mă duc
*
renunţare la profanitate ou apter
arunc nisipul negrilor cormorani
ca monseniorul aş psalmodia
pune-ţi mâna pe scris de nici nu mai ziceţi
nu ştie nimeni e frumos discuţii ustură
a flata peste tinereţe o comuniune
om coagula congratularea
n-ai fi şi tot te-aş cunoaşte
cine ce mai aduce de acasă din tinereţe
toţi plecaţi în apropiere muzicalizare sufletului
*
rămân anunţului corectitudine
gutuia soarelui lumină
dantura ultimilor meteoriţi
calendă miasma ce
te fugărise din dosul
şoldului stâng
nu clor camfor
*
nu era ţigan că e alb
cuţitul în mână i l-am pus toţi
ucigaşii n-au culoare
criminalul îţi râde în faţă
şi mai scoate şi un certificate
că are probleme psihice
*
pe soarele de după ceaţă
cine-nchide cu doi gioni
ia şi masa şi borcanul
vă detraumatizaţi splina
tocmai m-a şters pe creştet
ce pasăre numai zbor
în inconştienţe nocturne
*
o să mor retorizând completări de efecte
voie numai a călca pe morminte
plâns prestator perorând credinţe de seară
mai bine de tine pe schele
acum lăsat grădinii
îmi voi sonda înscrisurile
plumbul zugrăvindu-mă
sud austral relansând imperiul
*
cu muzicieni pe vers
Ramayana sinuciderii
cu orbul Zahei înainte
poetul râu îţi aminteşte
viaţa de fluviu marea
visându-se om delfin avataric
ai ritului auz total pe ison
răpirii în nerecunoaştere
personaje te caută în persoană
luminozitate eufomană
*
eraţi voi în gol negoi
din femei să mă răsfoi
ora unu către doi
ce să însemne poezia pe viaţă
dacă nu un sfat supravieţuitor
transă spartă în auricol
a ţine seama de fluier
şi când nu-i mai auzim sunetul
şi când nu mai suflăm
*
cine începea judecata
arătura reavănă mai
mărunţită prin trecere
alibiul poeziei în
faţa represiunii şi
a morţii sororale
muzicalitate sintactică
transferate penaje oceanului
zăvoi de sălcii grâu mustăcios
ca-n avatarul trifoiului
numai nebunia iubeşte
afinităţile podesc întomnări
de stil lupasciene
fiară semantică poetul
Alcandoriei ideal albastre
molia din fundul ghemului
şi cui i te-ai mai retrocedat
n-am vorbit servire
n-am servit vorbire
dodii şi iambire
*
întoarse colonii
putreziciune fertilă
ori paşti ori îţi cauţi ghinda
muzicalitatea e a scriiturii
inspiraţia frigului ceaţă
zilele gările
pozitivitate până la dărâmare
*
din flux şi la zi
pe strada evidenţiaţilor
ai dreptul să vrei-vrii
aură pe pământ
cap de cal flămând
corecţie de ziduri zugrăvite
taci ca-n filmul celălalt
teatrem dinulescian
*
îmi cerusei carapacea
rariţa grătăruită
de-o paranoia crăpată
modelelor haplea gândac
refuzându-şi compania
ce vă ţistuiţi clopoţei
n-ai scoate ochii leului
de pluş cum nu te-ar
hipnotiza beculeţele
oarece comando în scris
blajine bulevardisme
de nu şi ţigăneşti
erai curioasă de societate
dumnezeirea morţilor
peste vieţile rămaşilor
linişte în paşi de îngheţ
zburate florile de piatră
la greul sărbătorilor
Alexis Carell mi-e prieten
de când în Waikiki
călire sans aleluion
(2010)
——————————
George ANCA: (născut la 12 aprilie 1944, în Bercioiu, judeţul Vâlcea). Profesor universitar, poet, eseist, scriitor, etnolog, traducător, indianist. Studii şi titluri academice: Doctor în filologie (Univ. Bucureşti, 1975). Director general al Bibliotecii Pedagogice Naţionale „I.C. Petrescu”; Visiting Lecturer University of Delhi (1977-1984; 2002-2003) Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Preşedinte (fondator) al Asociaţiei Culturale Româno-Indiene şi al Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu”. Vicepreşedinte al Societăţii de Etnologie din România; membru al „Romanian Group for Pugwash”. (George ROCA, Rexlibris Media Group)
