Dacina Dan – Nostalgie (Poeme)
CURÂND
curând
va fi toamnă
peste alei de silabe
plânge-un castan
în locul ochiului
căzut
ce am tăcut
înveşmântez
în lut în brumă în cuvânt
am mâinile pline de greieri
iar clipa mea tainic adie
a frunze
curând
mă voi pierde în somn
dezbrăcată de gând
vreau doar să hibernez un timp
PORTRET
mi-am zdrenţuit gândul
în mărăcinişul sufletului tău
mi-am rupt curcubeul
în toamna privirii
mi-a-ngheţat mâna-ntinsă
către macii iubirii
am răguşit căutându-ţi duioşia
am obosit alergând după soare
aştept o ploaie de aur
şi ea este numai cenuşă
ca şi când
s-ar fi umilit cuvintele
într-un copac tăcut
fără ramuri
NOSTALGIE
nostalgic
privesc cum se duc
intenţii de zbor
către zile ce nu se cunosc între ele
am bluze
brodate cu frunze
dar
părul meu încă miroase
a fluturi
îţi strâng tăcerile
din vie
şi-n braţele mele
începe să plouă
ploaia-mi vorbeşte
cu sunete mate
despre iubiri
mereu amânate
URMEAZĂ-MĂ
eu
nu mai port în ochi
himere violete
şi nici
ierburi rănite de furtună
eu
nu-mi mai asortez pe deget
miros de mare
pescăruşi
şi nici oglinzi de curcubeu
eu
nu mai cred
că icar şi-a topit sentimentele
tăcerea e de grâu
gata de zbor
împart cu tine pâinea
dacă vrei
urmează-mă
———————
Dacina Dan
noiembrie 2016
Timişoara
