Cuvânt și iubire

„Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute care să lupte nu mai vor.

 Înfrânt nu eşti atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri, sunt renunţările la vis”.

(Radu Gyr)

Am pierdut o bătălie nu însă şi victoria finală. Să nu renunţăm la vis. Rezultatele numărării voturilor de la orele aprox. 23:00 arătau deja clar la „pobeda” lui Dodon. A fost ca un duş rece pentru mulţi dintre cei care au votat conştient. „Boborul” turmentat care l-a votat pe Dodon dormea adânc după o sticlă de votcă sau câţiva litri de vin băute. Nu că nu s-ar fi aşteptat la acest rezultat dar modul în care a procedat această gaşcă şi în ziua alegerilor a fost unul ieşit din comun. Întreaga campanie electorală dusă de Dodon şi echipa plahotniucistă a fost extrem de murdară, cu grave încălcări ale legislaţiei, financiare, a elementarului bun simţ. În toate dezbaterile electorale care în lumea civilizată se bazează pe concurs de programe, Dodon şi valeţii săi au mers pe calea: ce nu ar spune interlocutorul să răspundă „Şi tu eşti hoţ…”. În noaptea de după alegeri internauţii glumeau cu umor amar: „Mâine ne întâlnim la aeroportul internaţional”. Tineretul nu-şi mai vede viitorul aici acasă, în acest colţ de ţară capturat de mafioţi, hoţi, oligarhi.

În „noaptea lui Bartolomeu” clica aşa numiţilor socialişti jubila. Minoritatea găgăuză, care conform datelor CEC a votat în proporţie de 99,1% pentru Dodon (nici L.I. Brejnev pe timpuri nu acumula un aşa scor electoral!), duminică seara (când încă nu erau cunoscute rezultatele finale!) î-l felicitau pe preşedintele lor. Zeci de maşini şi tineri turmentaţi scandau pe străzile Comratului „Dodon nash prezident!” (Dodon e preşedintele nostru!). Desigur este doar al lor. Aşa numitul „preşedinte al tuturor” Dodon este preşedintele minorităţilor găgăuze şi bulgare (apr. 6%), care de peste 200 de ani sunt corcoliţi de ruşi. Este preşedintele minorităţii ruse (apr. 6%), care de peste 200 de ani (cu mici întreruperi) nu se coboară din posturile de conducere. A fost votat de o bună parte a ucrainenilor (apr. 9%) rusificaţi în pofida declaraţiilor tâmpite ale lui Dodon vis-a-vis de ţara lor etnică. A fost votat de o masă de etnici români (moldoveni) turmentată, debusolată, minţită. El nu-şi dă seama că este „boul” (aşa ne consideră velicoruşii şi adepţii lor) condus în continuare de minorităţile agresive. Când se va trezi din această mahmureală îşi va da seama pe cine a votat dar va fi târziu. Deci, Dodon nu este preşedintele nostru, nu este preşedintele majorităţii titulare în acest colţ de ţară, nu este preşedintele cu care va dialoga Ucraina „Ucraina va dialoga cu acel preşedinte, ce îi va respecta suveranitatea!” (Ambasadorul Ucrainei Ivan Hnatişin), deci este un aşa zis preşedinte.

Primii care l-au felicitat pe Dodon au fost cei doi Vladimiri (ce unitate în scopuri şi credinţă între drept credinciosul Vladimir şi ateul kgb-ist Vladimir Putin!): mitropolitul Vladimir al „întregii Moldove” (cărei Moldove întregi, poate şi a celei din partea dreaptă a Prutului?) şi ţarul Vladimir (al „întregii Rusii”). Ţarul Putin deja la chemat pe Dodon la Moscova pentru ai da firmanul şi primele instrucţiuni. „Respectăm alegerea poporului moldovean. Suntem impresionaţi” (D. Peskov). „Este un exerciţiu nou pentru Moldova să aibă Preşedinte de stânga şi guvernare de dreapta” declară preşedintele parlamentului A. Candu. Să te cruceşti nu alta: Candu, finul lui Plahotniuc, Plahotniuc sunt de dreapta???

Să încercăm să analizăm niţel cauzele înfrângerii noastre (corect s-a exprimat dna Ala Mândâcanu din diaspora din Canada „Nu Maia Sandu a pierdut. Am pierdut noi toţi”. Conform tuturor analiştilor politici, jurnaliştilor, a fost cea mai murdară campanie electorală de la independenţă încoace, culminând cu fraude de tot soiul: financiare, morale, electorale etc. Încălcările legislaţiei au început cu mult înaintea declanşării oficiale a campaniei electorale şi a culminat în ziua alegerilor. Vă amintiţi cum mai mult de o jumătate de an în urmă Dodon în calitate de preşedinte îi „vizita pe cei săraci”, făcând donaţii grase (primite de la generosul stăpân!), diverşi oficiali ruşi ne „fericeau” cu vizitele lor în această gubernie a lor şi ne „luminau” că Dodon este cel mai bun preşedinte (cele două vizite ale vicepremierului rus D. Rogozin au avut doar acest scop).

A fost un vot influenţat masiv de către Rusia prin toate mijloacele disponibile – suportul financiar, logistic, informaţional masiv. A fost un vot geopolitic orice ar spune diverşi analişti politici. 99% de găgăuzi şi bulgari să-l  voteze pe Dodon, omul Kremlinului, să nu voteze un program antioligarhic, anticorupţie, antihoţie de parca miliardele furate nu au fost furate şi din buzunarele lor, vorbeşte despre totul.

De ce sa nu recunoastem, am pierdut, de asemenea, pentru că şi de această dată pe interior nu am fost uniti. Dacă în vară se reuşea unificarea centru-dreptei în jurul singurului candidat Maia Sandu, dacă puzderia de napoleonaşi nu se avântau cu pieptul dezgolit în faţa ambrazurii putinist-dodonist-plahotniuciste, rezultatele ar fi fost, la sigur, altele. Mesajele anti-Sandu aduse în primul tur de unii concurenţi electorali de pe centru-dreapta (Ghimpu, Leancă, Guţu), preluate şi multiplicate masiv de imperiul mediatic putinist-dodonist-plahotniucist, nu au mai putut fi anihilate în perioada scurta de doar două săptămâni, neavând la îndemână nici sursele de informare necesare.

Am pierdut în pofida organizării la nivelul cel mai înalt al excepţionalei diaspore care a făcut mari eforturi pentru a participa la vot, pentru a salva aceasta aşchie de popor, pentru aşi salva părinţii, rămaşi acasă, pe care tot ei îi hrănesc cu miliardele trimise acasă (guvernarea le dă doar o pensie mizeră de 700 lei!) dar nu le-a reusit.

A câştigat Chişinăul cu peste 53%, a câştigat centrul Basarabiei mult mai informat, dar în general pe Republică am pierdut. Am pierdut masiv în zonele unde adevărul nu a ajuns, unde prin intermediul imperiului mediatic al oligarhilor Plahotniuc şi Dodon, al zecilor de posturi ruseşti, a ajuns doar minciuna.

Am pierdut în pofida mobilizării la maxim a unei părţi de electorat (celei mai conştiente!), care a reuşit să aducă un scor totuşi onorabil (peste 48% cu un lider format în mai puţin de o lună, fără bani, fără promovare mediatică!).

Deja este cunoscut faptul că am pierdut din cauza fraudelor masive. Se vede că aceşti urmaşi ai bolşevicilor se conduc de principiul lui Stalin: „Nu contează cum se votează contează cine numără voturile!”. În alegerile parlamentare din 4 aprilie 2009 bolşevicul capitalist V. Voronin şi clica lui au fraudat masiv alegerile, care ulterior au dus la alegeri anticipate. La 13 noiembrie 2016 socialistul capitalist Dodon şi democratul Plahotniuc, de asemenea, au fraudat masiv alegerile prin: inversarea rezultatelor votării în peste 12 circumscripţii (pentru a stabili toate fraudele de acest fel e strict necesar să fie verificate procesele verbale);  încălcarea dreptului la vot în diasporă (la Londra, Paris, Italia); aducerea organizată (fără plată!) a peste 20.000 de alegători de peste Nistru („ajutor frăţesc” de la „preşedintele Şevciuc” pentru „preşedintele Dodon”) la secţiile de votare din partea dreaptă (ca prin minune buletinele la aceste secţii de votare nu s-au terminat precum la Londra, Paris, în Italia!), unde conform bravilor noştri membri CEC nu a fost încălcată legea care prevede nu mai mult de 3000 de buletine la o secţie de votare; votarea cu peste 99% pentru un singur candidat (nici pe timpurile sovietice nu erau atinse astfel de rezultate”). Vom fi priviţi ca nişte boi mânaţi din urmă dacă toate aceste fărădelegi nu vor fi sancţionate.

Şi bravii noştri tineri au demonstrat că nu vor să fie priviţi ca nişte boi ascultători (precum sunt priviţi unii dintre părinţii lor!) şi au ieşit ieri la protest. Aceşti tineri trebuie susţinuţi. „Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele braţe slute care să lupte nu mai vor”. Să demonstrăm că vrem să luptăm cu oligarhia, hoţia, corupţia. Primii au fost cei din Diasporă care-i susţin. „După ce ne-au furat banii trimişi acasă, ne-au furat şi dreptul la vot!…Să ne solidarizăm cu tinerii de la Chişinău. Să cerem invalidarea alegerilor de către Curtea Constituţională” declară diaspora care cheamă la un miting de protest pe 15 noiembrie. Să fim cu toţii alături de tineri care în pofida faptului că în repetate rânduri au fost trădaţi (mă refer în primul rând la visele tinerilor de la 7 aprilie 2009, călcate în picioare pe parcursul acestor 7 ani în primul rând de Filat, în care s-a investit multe speranţe şi care trebuia să devină un erou naţional prin integrarea reală a acestui colţ de ţară în Uniunea Europeană, preferând însă puşcăria, dar şi in Ghimpu, care prin actiunile sale negândite a compromis serios idealul Reunirii) s-au ridicat în picioare din genunchi. Să cerem invalidarea rezultatelor scrutinului fraudat şi repetarea lor.

Sa încercăm sa vedem şi partea bună în această înfrângere. Este foarte clar că Dodon nu va reuşi să-şi realizeze programul electoral extrem de nerealist. În aceasta perioadă Guvernarea oligarhică (acum în componenţă deplină cum a dorit Plahotniuc) va trebui să rezolve foarte multe probleme: şi problema miliardelor furate; şi grava criză economică; şi relaţiile grav deteriorate cu vecinii s.m.a., pe care însă nu le va putea rezolva. Aceasta va eroda masiv electoratul sau, îi va trezi pe unii creduli, să nu mă exprim mai dur, care l-au votat şi de această dată. Este clar că acum Dodon şi Plahotniuc vor forma un puternic centru de stânga din diverse partide şi aşchiile lor. În acest context este strict necesară reformatarea centru-dreptei şi pregătirea către alegerile parlamentare. Acesta va fi un maraton pe distanţă lungă şi va trebui să rezistăm. Având un atare lider recunoscut cum este dna Maia Sandu, consolidându-ne în jurul ei (să-i lăsăm pe napoleonaşii care nu mai pot realiza nimic de unii singuri!), avem şanse reale în viitoarele alegeri parlamentare. Rolul nostru în această perioadă va fi să ne organizăm pentru lupta viitoare, să ripostăm organizat împotriva oricăror atentate din partea lui Dodon asupra sfintei-sfintelor – Limba Română şi Istoria Românilor la care, din lipsa de spaţiu de manevrare, la sigur va atenta acest Pavlik Morozov.

Să nu ne lăsăm învinşi. „Adevăratele înfrângeri, sunt renunţările la vis”.

————————

Valeriu DULGHERU

Chişinău, 15 noiembrie 2016