Cuvânt și iubire

După traducerea-restituire românească, Noua Cetate a lui Dumnezeu, Paris, Marcelle Lessage, 1929, urmează acum, în două volume: Adevăr și Revelație, Paris, Felix Alcan, 1934, alcătuind o trilogie monumentală împreună cu Dumnezeu și destinul omenirii, scrisă și publicată în românește. „Studiul nostru, pe care-l dăm sub vocabula pe care o utiliza sfântul Augustin, și sub invocarea sa, va fi ca o transpunere modernă a Cetății lui Dumnezeu.” O ediție in spe în zece volume a operei lui Dumitru Drăghicescu propusă de profesorul Virgil Constantinescu-Galiceni ar include: I Ontologia umană; II Din psihologia poporului român; III Problema Conștiinței. Realitatea spirituală; IV Idealul creator; V Marea Unie a românilor cu românii; VI Partide politice și clase sociale; VII Noua Cetate a lui Dumnezeu; VIII Adevăr și revelație, partea I; IX Adevăr și revelație, partea II; X Dumnezeu și destinul omenirii.

Din cărțile lui Dumitru Drăghicescu:

Le Problème du déterminisme social. Déterminisme biologique et déterminisme social, Editions de la ″Grande France″, Paris, 1903;

Du Rôle de l’individu dans le déterminisme social. Thèse prsentee a la Faculte des lettres de Paris, F.-R. de Rudeval, Paris, 1904;

Raporturile dintre drept şi sociologie, Tipografia Gutenberg, Bucureşti, 1904;

Le Problème de la conscience. Etude psycho-sociologique, Editions Felix Alcan, Paris, 1907;

Din psihologia poporului român, Librăria Leon Alcalay, Bucureşti, 1907; Reeditări: Editura Albatros, Bucureşti, 1996, 2003; Historia, Bucureşti, 2006;

L’Idéal créateur. Essai psycho-sociologique sur l’évolution sociale, Editions Felix Alcan, Paris, 1914; Traducere: Idealul creator. Eseu psiho-sociologic asupra evoluţiei sociale, trad. Virgiliu Constantinescu Galiceni, Editura Albatros, Bucureşti, 2006;

Le renouveau religieux et la guerre mondiale, Les Imprimeries „L’Independance”, Bucureşti, 1916;

La Bessarabie et le droit des peuples, esquisse historique, géographique, ethnographique et statistique, Editions Felix Alcan, Paris, 1918;

Les Problèmes nationaux de l’Autriche-Hongrie. Les Roumains (Transylvanie, Bucovine, Banat), Editions Bossard, Paris, 1918;

La Transylvanie: esquisse historique, géographique, ethnographique et statistique, Editions Felix Alcan, Paris, 1918; Reeditare: Editura Albatros, Bucureşti, 1997;

Partide politice şi clase sociale, Bucureşti, 1922;

La Réalité de l’esprit. Essais de sociologie subjective, Librairie Felix Alcan, Paris, 1928; Traducere: Realitatea spiritului: eseuri de sociologie subiectivă, trad. Luiza Dascălu, Editor Mihai Dascăl, Bucureşti, 2003;

La nouvelle Cité de Dieu, Marcelle Lesage, Paris, 1929;

Vérité et Révélation, 2 vol., Librairie Felix Alcan, Paris, 1934;

America y la Liga de las Naciones, Botas, Mexico, 1937;

Marea Unire a românilor cu românii: 1918. Banatul şi Transilvania; Bucovina şi Basarabia, Editura Albatros, Bucureşti, 2001.

Ca Maurice Blondel axându-și opera pe doctoratul Action, Dumitru Drăghicescu își aprofundează determinismul sociologic doctoral, de la indestructibila structură Din psihologia poporului român la trilogia profetică a sfârșitului de viață. Actualizând revelator nu numai De civitate Dei a sfântului Augustin – cf Organon de Aristotel, Novum Organum de Bacon, Tertium Organum de Uspensky -, dar purtând și ecouri poate subconștiente din Viața lumii de Miron Costin sau Memento mori de Eminescu.

Dintru început, America l-a receptat, prin George H. Mead, cu recenzie-studiu asupra: Du Role de l’ individual dans le Determinisme Social . D. Draghicesco . Paris , Felix Alcan , 1904 . Pp 367.Le Probleme du Determinisme Social , Determinisme Biologique et Determinisme Social . D. Draghicesco . Paris , Editions de la Grande France , 1903 . Pp 99 . „Concluzia întregii materii este că psihologia este decât pedagogie aplicată, declarația în termeni individuali ai operației prin care societatea își controlează membrii, și ia din timp măsurile necesare pe care le implică integrarea socială. Astfel, sociologie și psihologie devenin identificate, fiind decât aceeași știință privind spre același domeniu prin ferestre diferite.” (George H. Mead, Universitatea din Chicago .

Publicat în Psychological Bulletin 2, (1905): 399-405. Nota editorilor: „De peste un deceniu, am ortografiat greșit numele lui Draghicesco. Mulțumim lui Filipe Carreira de Silva pentru corectare.”)

Noua Cetate a lui Dumnezeu revelează – ca întraga trilogie – o construcție poliedrică – istorie, evoluție, profeție – de exhaustivitate epistemică afinitivă cu empatii și alergii la personaje arhetipale, artiști, gânditori, o epopee socio-filosofică, un cronograf socio-religios în jargon sorbonard, o hermeneutică sociologică a dumnezeirii în umanitate. În țesăura textuală rezonează sentințe de rădăcină biblică sincronizate cu frunzișul referințelor, pe o tulpină proprie. Înlănțuirea de idei, subânțeles teoretizată, frazarea și cuvintele se desprind din continua demonstrație-fluviu a unei teze ce pare a se dispensa de discurs.

Într-o terminologie deschisă, continuu recizelată, cumulativă, spiralând repetiția și insistența clarificativă, diferitele registre ideatic-stilistice se pot solda cu receptări integrate, dacă nu preferențiale, respingând sau admirând, retușând, inducând și cititorului o reactivitate pro sau contra. Neuitând patina de epocă interbelică, Paris-Geneva, în care chiar ne afăm întru imensă grație drăghicesciană, cu un limbaj conceptulal devenit între timp literatură, precum revoluta dulaitate păgânism-creștinism. Cu avantajul unei percuții paraconceptuale, pe formulări modelatoare, de gândire directă, de empatie diacronică dispecerată de teză, de ideal.

Următorul volum, Adevăr și revelație, este atrage prin ideea de Dumnezeu: „Ideea de Dumnezeu este cea mai înaltă expresie a sufletului uman; prelungind la infinit facultățile acestui suflet, se poate anticipa asupra termenului evoluției progresive în care este angajată umanitatea istorică, realizarea lui Dumnezeu în umanitate, sau pentru a spune mai bine la deificarea umanității, și venirea Cetății lui Dumnezeu; că sufletele bune își eclozează visele la umbra lui Bergson sau a lui Vivekananda, nu vedem niciun inconvenient.” H. Corbin: D. Draghicesco, Vérité et Révélation (Bibliothèque de philosophie contemporaine), Paris, Librairie Félix Alcan, 1934, 2 vol. in 8, XIV 1000p.

Sau: „Amploarea intereselor lui Draghicesco poate fi văzut în cărțile sale al căror subiect variază de la America și Liga Națiunilor la rolul individului în societate, de la mintea omenească la problemele monetare.

Suntem interesați aici, cu toate acestea, în special de lucrarea sa în două volume de mai mult de o mie de pagini în limba franceză intitulată Vérité et Révélaion ( Paris, 1934). Aceasta țintește să formuleze o „nouă religie și o nouă idee a lui Dumnezeu” pentru raționaliști , necredincioși deranjați, și chiar atei.” Întocmai cum creștinismul, susține Draghicesco, nu a fost un neo-iudaism, ci o nouă religie, astfel și noua, universala religie pentru timpul nostru nu poate fi un neo- creștinism. Deși autorul abordează mai multe probleme în această lucrare uriașă, ne vom concentra atenția asupra punctului său de vedere despre univers și a noii sale idei de Dumnezeu.” John H. Hershey: Dumnezeu , om și Dimitrie Draghicesco. In: Humanist (Buffalo, New York) (Published by The American Ethical Union) v.13 January 1,1953, pp.267-270.

Adecvarea traducțională a avut de a face, pe de o parte cu o operă veche de opt-nouă decenii, pe de alta, cu una nouă pentru noi, după o ignorare absolută, zguduitor de actuală și cu soluții-disoluții de viitor. Și este vorba de a o pune în circulație după „schimbările la față” (formula sa) anticipate de contemporanul lui Eminescu, Brâncuși, Arghezi. Faustianismul lui Drăghicescu este dublat tacit de modelări clasice românești.

Dumitru Drăghicescu este un scriitor în schițe și arabescuri religios-științifice pe propria doctrină a conștiinței-imortalitate. Poate oare fi, retro, receptat de-a valma ca tens, arid, utopic, socialist, tautologic, idealist, sinucigaș, aristocrat, cosmopolit, moralist etc.? Am apelat și la eufonii-româno-franceze, ca de epocă, spre a da totuși impresia unei pledoarii tragice din viitor și iar din viitor.

Vor putea fi atrași pasionații de idei și istorie, fantaștii, pelerinii în timp, poate și regizorii de teatru și film. Filosofii și sociologii vor măsura pierderea irecuperabilă, cu ce consecință, a mesajului său vizionar. Dacă i se admite pledoarismul, lectura poate fi de catehism, singura religiozitate auctorială fiind aici Societatea Națiunilor. Dacă recepția intră în dificultate – tematic, stilistic, ideologic – folosul va fi și mai substanțial decât admirația pasivă a unei creații de evidentă grandoare.

PUȘI DINULESCU

Din nou despre livadă…

Aseară am revăzut la televizor Livada de vişini. Pierdusem la prima vizionare puţin din început. Şi acum recuperam.
Cam tenebros pentru gustul meu începutul! Eu n-aş fi făcut aşa ceva. Şi dacă eram în pielea Valeriei Seciu, nu i-aş fi lăsat. Fiindcă există un prag al decenţei, care nu trebuie trecut.
Decenţă ca-n faţa morţii sau în faţa sexului, decenţă şi-n faţa ravagiilor pe care le face timpul în carnea omului. Şi mai ales şi când e luminat trupul ăsta, ajuns unde-a ajuns, pentru a ni se explica unde-a ajuns…
Dar m-am ţinut tare şi-am trecut de începutul ăsta brutal, prea voit epatant, iertându-l până la urmă pe regizorul cel tânăr, incapabil, încă, poate, să conştientizeze grozăvia bătrâneţii şi a morţii…
Cu chiu, cu vai, am trecut. Noroc c-a fost scurt…
Şi-am intrat într-un prezent al piesei, cu o Valeria Seciu seducătoare, în ciuda senectuţii, frumoasă ca o sfântă şi esenţială ca un suflet.
În fine, o poveste, care, acum, la a doua vizionare, avea, parcă, şi mai mult relief, dirijarea măiastră a personajelor se organiza febril, într-un contact viu, neaşteptat cu fiinţa actorilor, care îşi trăiau condiţia şi situaţia momentană a personajului, când direct, implicativ, când cu o oarecare detaşare şi acest mozaic fiind mult mai expresiv decât o banală şi cuminte reproducere de stări şi semnificaţii.
Această aparentă, pentru un neavizat, ne-unitate de stil, este percepută astfel doar de spectatorul incapabil de a se adapta simultan cu eliberarea mesajului scenic. E ca atunci când nu poţi să ţii pasul cu exprimarea vorbită a unei limbi insuficient cunoscute, pe care nu o poţi decripta decât într-un text, care-ţi dă mult mai mult răgaz. Să prinzi din zbor e mult mai greu. Recomand, de aceea, pentru oamenii de bună credinţă, o revedere.
Această modalitate de lucru, a rigorii, combinate cu dispoziţia improvizatorică, să nu uităm că este apanajul marilor regizori, cu acea capacitate de a combina invenţia cu un adevăr natural.
Decorurile Danei Moraru, exuberante, dar pe alocuri cu tuşe de o delicateţă de filigram, costumele fabuloase ale Liei Manţoc pentru Valeria Seciu, dar şi celelalte costume (Silvia Porojnicu), imaginea (Cristian Stoian), pendulând cu personalitate între lumină şi mister, ca şi ceilalţi profesionişti din echipă, l-au anturat pe Alexandru Lustig în acest spectacol de înaltă excepţie. Iar Demeter Andras Istvan, directorul teatrului din TVR, a fost cel fără de care nimic n-ar fi fost posibil.
Mă-ntorc la problema cu Valeria Seciu. Ce-ar fi fost acest spectacol fără ea, fără acest abur de vis şi sfinţenie, care poate că este numai al ei? Ce-ar fi fost, totuşi, dacă Ranevskaia ar fi fost dintr-o generaţie mai tânără? Şi avem destule actriţe excepţionale, o Carmen Tănase, o Maia Morgenstern, o Adriana Şchuiopu, o Rodica Negrea, o Adriana Trandafir, o Maria Teslaru, o Dana Dogaru, o Manuela Ciucur… şi enumerarea nu se opreşte aici, la ce doar mi-a venit pe loc în minte…
Ar fi fost, desigur, bine, dar Cehov cred că n-ar fi fost de acord , dacă s-ar fi putut să fie întrebat…
La începutul anului 1904, anul premierei absolute a piesei, din păcate şi anul, care avea să fie ultimul din viaţa acestui legendar dramaturg, la solicitarea Verei Komisarjevskaia, o mare actriţă a timpului, Anton Pavlovici îi răspundea că rolul central al acestei pieseîl îl are o femeie bătrână, absorbită numai de trecut şi pe care prezentul n-o interesează.
Cum rămâne atunci cu spectacolul lui Dodin, în care rolul Ranevskăiei e jucat de o femeie care arată cam de 30 de ani şi care mai face şi sex cu Lopahin?
Nu e asta un sacrilegiu?
Batjocorit la el acasă, Cehov se regăseşte splendid, adevărat, cel puţin acum , în spectacolul ăsta, deşi există şi-n teatrul românesc Dodini d-ăştia cu ghiotura, care profită de pe urma unui nume, în care s-au băgat cu de-a sila, ca nişte ţigani oploşiţi într-o casă fără stăpân…

Puşi Dinulescu

MEGYN KELLY

Megyn Kelly had been booked on Live With Kelly long before election night, and despite having stayed up into the middle of the night co-anchoring Fox News’ coverage, she showed up, hand in hand with Ripa, on Wednesday morning. Megyn — I’ll call her by her first name to avoid the Kelly/Kelly confusion — was there to plug her new book, Settle for More, but first she had to address the obvious.

“You’ll never have a result this shocking,” Megyn said about the election results, and she proceeded with a string of phrases we’re going to be hearing from many TV news personalities in the coming days. Phrases like, “There really was a ‘hidden Trump vote’… It wasn’t at all what we had been told [by the polls] … It all winds up being OK.”

Megyn’s essential message to her viewers regarding Trump: “Keep an open mind; see what he does.” Ripa added that she hoped “we can get back to treating each other with a little kindness and generosity.” Megyn was silent, looking politely dubious.

Ripa held up the cover of the New York Daily News, which showed the White House beneath the headline “House of Horrors,” with the American flag hung upside down, the signal for distress. The studio audience laughed at the grim image. The only alternative was to cry, I suppose, and studio audiences aren’t encouraged to do that. Pretty soon they were off on typical Live With Kelly banter, chatting about raising kids and makeup they can’t do without (Megyn: “foundation and eyeliner and concealer and bronzer…”).

Flipping channels, I saw an ad for tonight’s Kelly File. It was promoting an interview with “President Donald Trump, breaking down his big win and first steps as commander in chief … on The Kelly File!” This is the new normal: We’ll be getting our information from a president-elect who likes to do what they call in the TV-news biz a “quick hit” on one cable news channel he finds most sympathetic to him. And next week, Megyn Kelly hits the promotional trail in earnest — she’ll be appearing with her guru

Ripa held up the cover of the New York Daily News, which showed the White House beneath the headline “House of Horrors,” with the American flag hung upside down, the signal for distress. The studio audience laughed at the grim image. The only alternative was to cry, I suppose, and studio audiences aren’t encouraged to do that. Pretty soon they were off on typical Live With Kelly Flipping channels, I saw an ad for tonight’s Kelly File. It was promoting an interview with “President Donald Trump, breaking down his big win and first steps as commander in chief … on The Kelly File!” This is the new normal: We’ll be getting our information from a president-elect who likes to do what they call in the TV-news biz a “quick hit” on one cable news channel he finds most sympathetic to him. And next week, Megyn Kelly hits the promotional trail in earnest — she’ll be appearing with her guru banter, chatting about raising kids and makeup they can’t do without (Megyn: “foundation and eyeliner and concealer and bronzer…”).

DIMITRIE GRAMA

In ciuda ambitiei mass-mediei mondiale (pentru ca in acest caz nu este vorba doar de mass-media unui stat) de al descredita total pe Donald Trump in timpul campaniei acestuia pentru presidentia SUA, pina la urma acest “monstru” dizgratios, este ales ca Presedinte al SUA!

Cum este posibil? Ce catastrofa! exclama presa, care doar ieri dupa masa, sustinea ca Hillary Clinton are 80% sanse sa castige!

Sondajele de opinii au dat in bara!

Presa a dat in bara si toti se intreaba uimiti si ingroziti: “Cum este posibil asa ceva?!”

Exista insa o explicatie foarte simpla: Mass-media nu are contact cu masele largi si habar nu are ce nevoi si ce aspiratii are muncitorul si intelectualul de rand. Ce nelinisti bantuie masa cenusie a clasei de jos si de mijloc.

Sondajele de opinii s-au bazat pe ceeace crede intelectualul din New-York sau Los-Angeles, s-au bazat pe cei care au ajutor social (de multe ori) de lene si care nu vor sa fie siliti sa munceasca si pe ceeace crede un tineret entuziast, dar prost educat, prost informat si “globalizat”

Aceasta categorie de alegatori, cea care propavaduia sfarsitul lumii daca D Trump va iesi invingator, a fost tot timpul plimbata prin fata camerelor de TV sau a fost citata la radio si gazete de o mass medie incompetenta si partinica. Nu numai in SUA s-a intamplat acest lucru, ci si in UE , Canada si Scandinavia. Probabil ca si mass-media din Romania, campioana a democratiei, si-a dat cu parerea si probabil ca a favorizat-o indiscriminatoriu pe Hillary Clinton.

A fost, asa, o solidaritate si o unitate mass-mediala internationala! Bazata nu pe sentimentalism demagogic, ci pe analize obiective impartiale. Caci nu este oare adevarat, deja inainte de a vedea de ce este un om in stare, sa-ti dai categoric opinia despre actiunile viitoare si despre efectul pe care aceste actiuni le va avea asupra omenirii?

Nu este oare la locul potrivit, sa descrii razboaie atomice si sfarsitul lumii bazat pe interviul cu o tinara cretina cu cosuri pe frunte care se balbaie ca nu stie ce se va face daca Donald Trump va iesi Presedinte!??

Si, in fond, de unde stie mass-media internationala, cum va fi Donald Trump ca Presedinte al SUA? Pe ce-si bazeaza mass-media siguranta in “preziceri”?

Imi aduc aminte ca inainte ca SUA si NATO sa atace Irakul ca sa-l “detroneze” pe Sadam Husein, mass-media libera, democrata, internationala, l-au descris pe Sadam H. ca fiind unul din cei mai periculosi ucigasi ai omenirii, care pe linga ca este un dictator odios, are la dispozitie un arsenal urias de arme chimice si biologice si sta pregatit sa le foloseasca, doar asa ca sa se afle in treaba.

Presa internationala ne sperie si noi ne bucuram atunci cand invazia este un lucru implinit si cu toate ca nu se gasesc arme chimice si biologice, totusi e bine ca monstrul Sadam este casapit si cu el inca cateva sute de mii sau poate un milion de oameni.

Urmeaza apoi Libia si mai nou Siria. In numele democratiei, asa cum o vrea puterea de la noi de aici din Vest, asa cum o vrea mass-media noastra! Milioane de oameni pusi pe drumuri, fara casa, scoala sau viitor si mass-media noastra da vina acum pe ISIS, da vina pe aia pe care SUA si NATO si mass-media i-a creat.

Imi aduc aminte, traind-o la fata locului in Gibraltar care este parte din UK, isteria creata de mass-media mondiala in legatura cu Brexitul. “Foamete mondiala”, “distrugerea comertului”, “razboi mondial”, in general “sfarsitul civilizatiei” umane, ca sa amintesc doar cateva din “prezicerile” mass-mediei, daca cumva UK va indrazni sa voteze pentru Brexit. Totul bazat pe declaratiile unor studenti istoric, social-politic si economic virgini si a unor alti inconstienti cu pretentii!

Dar nimic din catastrofele prevazute nu s-au adeverit reale cu ocazia Brexitului. Sunt sigur ca la fel va fi si cu viziunile intunecate cu privire la Donald Trump. Cine stie, posibilitatea ca D Trump sa devina un excelent conducator de stat este el putin la fel de reala ca si aceea ca el sa fie un Presedinte slab. Nu stim, doar viitorul ne va lumina atunci cand va deveni actualitate.

In retrospectiv, imi este lesne sa declar ca predictiile mass-medeiei au fost complet aiurea, fara nici o valoare. Zero!

Deci mass-media ori este total incompetenta, ori total corupta, ori amandoua aceste atribute. Intr-un sistem logic si obiectiv de gandire nu pot sa-i acord mass-mediei nicio credibilitate.

Utopic ma gandesc ca si roamnul ar putea invata ceva de la americanul de rand, care de data asta a sfidat indoctrinarea mass-mediala si a votat cu inima si cugetul lui de om simplu. A votat pentru el si nu pentru ca sa satisfaca opinia publica mondiala.

D. Grama, Uppsala 8/11/2016

T. BASILISC

Domnule Cartarescu, inteleg ca sunteti suparat pe “StarSystem”-ul american ca a sprijinit-o pe Hillary (tradus Razareatza”).
Imi sunteti tare drag si regret din toata fiinta in generalul romanesc, aceea ca nu am avut sansa unei limbi de circulatie internationala cum ar spune G. Calinescu, altfel am fi numai cu Nichita Stanescu deja in Aurora Boreala a expresiei poetice universale.
Poate ca suntem la originea limbii latine si nu invers precum se minunat straduia Scoala Ardeleana.
Imi place nespus aceasta ipoteza de lucru si ii dau curs nestavilit, fiindca am inteles ca limba romana este foarte aproape de onomatopee, de interjectie, este de o muzicalitate in primul rand alarmanta si port convingerea ca suntem din toata ginta latina, cel mai aproape de expresia frusta, emotionala, iscata din sentimente primordiale ca teama, placerea, bucuria simturilor sau durerea lor.
Sunt absolut convins ca limba romana are ancestralitatea de dinainte de mesajul articulat, forma de “Posta-n padure” si o spun fara nici un fel de deriziune.
De aceea sunt mandru de injuraturile limbii mele si de vastitatea lor, fiindca ele exprima patzania durerii inca de la barna peste deshte si degetul in gura.
Suntem incercati razbit si incerc sa cred ca poate de aceea si imobilismul nostru.
Va rog sa cititi “Nemuritorul” lui Borges in care tacerea personajului se rupe intr-o singura si zgarcita vorba, care are darul sa irumpa.
Pronunta acolo doar numele cainelui lui Ulisse.
Cand deja toate i s-au terminat ca noutate intr-o lume despre care altunde, acelasi Borges spune ca un general Argentinian moare ucis de glontul fiului sau, precum Cezar de lama lui Brutus doar fiindca istoria are naravul sa se repete, singura tacerea si nemiscarea neamului meu, raspunsul detasat al injonctiunii : “Daca te-ai nascut, indura” imi este pretioasa explicatie. Expresii ca “Geaba vii, geaba te duci, geaba rupi ai tai papuci”, sau “Si-asa-i rau si-asa nu-i bine, cum o pui de-aiurea vine” imi par de o expresivitate definitorie in vesnicia trairilor sale, dupa cum si in “imediatul” istoric. A muncit, a vaslit poporul acesta precum un condamnat la galere si numai in amonte, asta doar ca sa “traduca in fapte” cuvantul deja devenit intim romanului :
“Orice-ai face, orice-ai spune, peste toate o lopata de tzarana se depune”.
Regret ca nu traiti in mai multe limbi, altfel ati scapa de provincialismul de care nu te scapa “Buletin de Bucuresti”.
Nu stiu cate limbi vorbiti, referinta mea este legata de limbile traite.
In ce ma priveste, va spun ca radacina aparentului meu cinism este iscata din aceea ca nu vorbesc si Ebraica si limba dulfilor.
Ma imbie gandul ca “Oda bucuriei” este doar o invitatie la ultrasunete pentru cel ce are urechi de auzit, dupa cum lui Beethoven auzul ii venea pe bagheta dintre dinti si pian.
Democratii au invatat de la penticostali bucuria Sperantei, de la slavii afro.

George Anca

NEW YORK RAMAYANA

BOJPURI

înzăpeziţi tătarii lui Buzzati spre Vatican

închinăciune de primăvară scăpăratei Americi

operă gospel ramayanic enescian

ar fi şi rămurişul lalelelor lăsate

paletele o roată pictura înlănciată

lumina pe canale până-n prânz

de cap căpăstru brişcă ascuţită pe răbdare

ţie accentul nu-ţi strepezeşte globula

pandit din Guyana cântăreaţă din Surinam

RĂPITĂ

America e Ravana Seeta e lumea

răpită Rama nu s-a schimbat

mama noastră e a dumnezeirii

mai îndrăgită îndrăgitoarea Seeta

nu e nici Radha în Vraja

nici Savitri de mortul înviat-a

îngăduire krişnaiţi savitrini

mă rog Maicii Domnului pentru Seeta

mă rog Seetei pentru Maica Domnului

MAMEI MAMELOR

aş pierde neauzita plecare spre Lanka

de dragul unei inspiraţii cum pierdui

pe mama răpită în bătăi de tata apoi pe amândoi

aş pierde avionul de New York

din maturul Amsterdam prins în

justiţia improvizată de somnie

aş pierde recunoştinţa morţilor

pe o viaţă de altădată şi rasă la ordin

interior ca acum în neorânduială

ARNAM

arnam Brahma hrana e dumnezeu

Sri Chinmoy a cântat la cinşpe instrumente

apoi a tăcut meditaţie şi a împărţit dvd-uri

cină cu trandafiri pe chestionar am scris

close to god through songs and

still more through resulting silence

panditul că e un scriitor la telefon

prima oară nu atunci deja yankee

în New York numai pentru Ramayana dom’le

MERRICK

no standing anyway ba-s leoarcă

după toţi cireşii de pe Hook Creek

rămase eldoradianul de mine Lal cu Lalan

sub podul ăsta femeia naşte războiul

cu păcatul spre pace Merrick trecut

croaziera ploii do not lean on door

mă scriu Ramayana Paşte ortodox

în evanghelie Seeta Maria magnoliu

scuturat fata coboară înainte de bibliotecă

WASTE ELIOT

fundaţie de zgârie-nor în Time Square

comportament simulat în context dinamic

black studies ai grijă Lincoln Center

imigrant fără engleză digital images

leul este simbolul acestei biblioteci

vapoare ţigări Milton orb dictând Paradise Lost

arta decoraţiei pe vremea lui Napoleon

două declaraţii de independenţă ale lui Jefferson

femei extraordinare before Victoria

LATINĂ

mese electrificate pentru computer

fata mică privind la dictatorul paradisului

biblia latină a lui Gutenberg adnotată

Quintus Smirnaeus The Fall of Troy

John Quinn The Man from New York

Iliada război Ramayana dharma

du-te în câtă America vrei întoarce-te

din cetăţenie secundă somn nedormit

sala de lectură cât un stadion NYPL

DRAGO

Drago shoe repair extrogenius Dracula

by grace of god who is Rama shanti

seriocomic extreme the god of hell

ploaie prin fereastra teatralităţii

potopul peste newyorkezul Ganesh

fildeşii gemeni i se duseră pe copcă

mai greu ca New Yorkul nici porcul întorcu-l

fetele se lăsară pe-a lui Arhimede

turnându-şi aurăria din tunet

ACTOR

glob de pace nu de război Rama face legea

nu Ravana pe Lincoln l-a împuşcat un actor

uitasem caietul ăsta în tren Sir nici nu clipisem

război înveţi la şcoală în râs molâu de pace

oi face şi eu umbră deasă prin Jamaica

Antinous Denzel în Iulius toţi Brutus

dharma trezvie ne fie mă zbici ploaia

de-oi mai îndrăzni mâine întors la Van Vick

do not hold doors cărţi lăsate acasă

GOYA

iar Van Vick nu dormi îl trezesc da nu Manhatan

jumate de cruce spânzurătoarea magnoliului

diagonala merrickană coafeze prin geam

soarele fostei ploi pace de marmoră

în vârful rezervorului cravata strâmbă

din laundry în Londra pe pernă perenă

răzbel big spre pax mic sub moarte sans souffrir

multiple listening bate-te tobă no standing

o boy Goya pe trenul tău cireşi bătuţi

PARTLY SUNNY

altădată se tăiaseră în cuţite pe somnul meu

un telefon de la femeia din Thailanda azi-noapte

sângele Asie nu se face trecusem iarba veveriţa

world warpeace păci războiului dedublare

cavalerii cavalului albul ochilor

zero alb ce plăti în plus infinirii la zar

Chauncey nu Ceauşescu yet chanson shanti

afişul şcolii de filosofie practică

distanţele lungi ale New Yorkului cal verde

TRINITY

pretext înconjur New York Vatican

unde vă duceţi unde mă duceţi necunoscuţilor

am depăşit îngrozitor pacea străină

creuzet om mai fi având rând Fulton

ce-ar zice Malavika în scrierea de-a Ganesh desh

equinox Wall Street văd pe-a libertăţii

Trinity Church the fifth Sunday of Easter

in transition from nationalism to both tribalism and globalism

from hierarchy to networks from me to me Maynard

PE THALES

mulţi de pe aici nu te cunosc dă-ne seninătate

între lucruri curajul de a le schimba

înţelepciunea de a vedea diferenţa

în Lower Manhatan clopot tsunami mă rog

să nu mă las de Ramayana zilele astea

vitralii orga flacără apa legănându-ne ca pe Thales

atrium Battery acvariu balenelor de sare

far amsterdamez castel Clinton verdanta şi versanta

chinezul le citeşte alor lui din Francis Bacon liber

SCUMP

love have come back to me life is lonely again

awfal again caldarari viţa in New York City

I am last but certainly I am not lazy

inspiration of motivation americana cu pace

mai multă ca britanica pe bulk şi nedormita

clasa de jazz ritual erotic improvizat

din Broadway în Soho necăzut pe fifth ţinut

lămpile vecinei în Washington Square

scump New York Silicon Valley San Francisco

nu mai aude de-atâta jazz basma verde

ochi cu albastru jurnal pierdut nici ikebana

şatenă artificial piesa s-a jucat nescrisă

body found in B’klyn a black man not yet me

naşte în tunelul Lincoln Fatma el Zahraa

Ibrahim ajutată de trei poliţişti şi trei tunelari

retro aş câna cucuvea în babilonie tren Z

civilizaţie neagră la sfat indian vag în Durban

sar fetele de-o Ramayana încă două nopţi

SUBIECT

pe lângă jurământ dalits cu Seeta şi Ravana

stă scris în dicţionar indo-american tu mă citeşti

pe limba ta ochită cum nu mă las opririi întunecate

apari să constaţi la faţa locului jucăria impalpabilităţii

browniană apokalipsă în săptămâna patimilor

ortodoxe new-yorkeze uitând tuia undei

foarte bun subiectul Ramayana genele vederii peste

geană Chinmoy pandit Satya acharya Roop

Ramanand Sagar a pus în film şi din Radhesyam

PANDIT RAM LALL

Pandit Ram Lall nu sfătuie indienii să vină

în America nu ce să faci aici orice talent

se cumpără acasă e mai recunoscut

Chand coleg cu ei bogat şi ce rece

fiecare cum îi e fire fair he is claming

seniority to me I am older uncle John nea Ion

toţi artiştii în rândul doi jai sri Ram Tulsidas Valmiki

oameni mari visul panditului să aducă Ramayana în

New York Hanuman Chalisa sanathana dharma

ARYA SAMAJ

eşti american sunt idian mamă guyaneză

engleza din George Town din suburbă

la tine în templu nu se aprinse lumina

mă întrebasei dacă vreau să-l văd

Hristos a înviat în Arya Samaj

ferchezuindu-ne învierea de tinereţe

ce şi-n bătrân s-o drege a întoarce troace

tu-ţi cronţăni beregata comunicăm de ne şi despărţim

plstifiere chinul se decontează chinez

VINO SĂ VEZI

vă daţi invitatori de invitabili Ramerica Ramses

cucută cireşii silaba lungită cerc peste cerc

în bălţile ploii hipnotizându-te dându-te de pământ

veghe de zeghe ruga potmolului distincţia dichisului

Arya Samaj n-are temple vino să vezi templul

pe întuneric swami Dayanand fresce în Shakti Nagar

răpitor ideal îmi ironizez plăcerea inutilităţii

văzui Ellis nu libertatea la transcriere

n-o să ţin nici măsura nisipului albastru

TACHINARE

nu suferă nimeni toţi se distrează ca înainte

să nu-l trezim pe pandit ni s-a născut Paştele

trăiesc fără el în America tot cam ca-n India

s-ar vărsa lacrima în Gange sfinţenia s-ar plimba

cu oltenii vreo tachinare China tare copiii o memorie

de unde răbdarea tot altui tricolor adio ţări

obstacole paxale pascale Goe a cântat toată noaptea

fără mine epitropul de tac-so a rămas cu Tibi

îi mâncam pe Popeşti pacea m-a dat jos de pe cal

GEMENI OPUŞI

lumea s-a schimbat naştere trecută gemeni opuşi

idei plimbate canon Trianon bunătate pastorală albine

mă ploconesc temei Rama când lumea zice mama Sita

secţia mea cu sacrificiul meu paşte înviat în Queens

a noastră ştergere de pe linia de tramvai ne

conferenţiem tată ai face bine să înviezi

conduci maşina comunitatea hindu ladino Dante

ante portas frumuseţile satului nostru te audiau

mama şi ea de nu la vite neramayanică nedreptate

JURĂMÂNTUL SPIRALEI

zilele-mi plouară surioară nu mi-ai spune Tulsidas

ce să te mai caut ce să ne spunem ne auzisem

rădăcini de prisos copilărie ştiinţa vygyan

pelin din Lexington Scarlet negresă a war in Europe

de râs Caderousse cade rus karma Carmen in Cavaillon

anacronismul postmodern al vacilor melancoliilor

jurământul spiralei ceas ceaşca de neant newyorkez

jos din ermetism luminează-te totala obişnuinţă

cu oraşul total prin lentilele de contact jadis

CE MI-A SCRIS ELIADE

vestită carbonizare de fulger veveriţa neagră

ţi-am tradus ce mi-a scris Eliade eşti mai mult

decât America neprăjiţi cartofi lost libido

intrasem în film decolorându-mă frescă postcatolică

unghiile în ochi ciocurile în scoarţa copacului

care mai transpiri luptătoarea s-o filmeze Giordana

capsomani money capse întărâtată Tărtăria imitaţia

pădurii în locul tartorilor dansându-şi răstignirea

cine omorî copiii Medeei din America în Colhida

TATA ÎN AMERICA

platină clatină a nu vorbi de America în casa

americanului geamăn cu dezgemănarea suspicionai

albul dar nici plicurile roşii albastre nu te îmbujorau

plânsul copiilor îndrăgeşte dreptatea opiomanului Homer

giurgina în Giurgiu Ramayana în Râmnic sân de Sâmnic

apă de pandit peste surinamezi olandezi liţă viţă strugure

trezvia caravanei călcând de laudă pustă mansarda

de ce şi-ar lăsa India zvastica în macazul lui Hitler

prosperitatea şi-o doreşte şi tovarăşul pe tovarăşa

CIUPIT ŞI ÎN NEW YORK DE BĂTRÂNEŢE

Rama lunar Făt-Frumos împuşcă în lună ramayanică

pax la pas tetraedric sub cedru încununat de spânzurătoare

aură maură mă deromantizasem încă din viaţă

meloa moale serpentină prin broderia degenerării

nil Nil Ramses Rama iarbă nisipoasă desenându-se cămila

la noi în Berceni doi albesc barba în bangra

admiraţi asiaticii până nu orbiţi în cleştii norilor

electrocutaţi ciupit şi în New York de bătrâneţe

mai neatent ca în tinereţe la blana furtului pe furtună

MÂNTUIT NEW YORK

ne traducem între noi identitatea respiraţiei

ne ilustrăm claustrul în reverie neobsesivă

avem loc mai toţi în propria Americă

şi-om exploda într-o însemnare sarmată

transa codobaturei trubadure aripi de calcan

ne-o mai creşte frunza a ne recunoaşte

cap de elefant dintr-un dinte energia rezonanţei

extraordinar să mă faci pe mine martalog

exil ubicuu localnici în spânzurătoare

iţe în cruce primul lucru te castrez

harismă risipită lectică dialectică

în vise cinmantonice mântuit New York

HIBISCUS

mirare mirror o moară omoară grâna

pe rupte versionabilă New York Ramayana

relibido terţinele din Queens în Manhatan

rasa clemetă m-a lovit cu leagănul în cap

zeama de lămâie eugenie spermicid

s-o întîmpla Penelopa în Pamplona

New York Ramayana Trivium Tatiana

Hide and Seek Hyde and Jeckyll

nu poţi muri până nu-ţi spui păcatul

părinţii lacrimi portocalii al buio

terţinele schimbate pe catrene se răzbună

te transformi în hibiscus pâlnie autodevorării

Comments are closed.

Revistă de cultură, tradiții și atitudine civică

New York Ramayana – Colocviile de Marți