Ernest E. W. Herman – Îndemn şi stăruinţă
O astfel de carte trebuie să-şi găsească locul de cinste în biblioteca fiecărui creştin ortodox, nu numai a celor angajaţi în slujirea în şcoli şi centre de învăţământ public. Şi am să fac o afirmaţie care va stârni o reacţie stranie în mintea cititorilor; dar pentru aceia care au răbdare să ia aminte la bazele de pe care o fac, straniul se va transforma într-un simţământ de pietate. Iată afirmaţia: cartea aceasta i-a stârnit interesul lui Dumnezeu într-un mod deosebit!
Textul original al Sfintei Scripturi Îl arată pe Mântuitorul Iisus Hristos ca orizont al tututor intereselor Dumnezeului Tată. Cuvântul rânduit de la Faptele Apostolilor 10:42 şi 17:31 vine de la grecescul horizo, din care avem cuvântul nostru românesc orizont. Deşi termenul grecesc este folosit numai în cele două locuri din Scriptură adevărul pe care-l evidenţiază luminează din abundenţă întreg conţinutul Cărţii Sfinte şi, în acelaşi timp, este cheia dezlegării celor mai multe taine – ne referim la acelea rânduite de Dumnezeu să ne fie descoperite.
Orizontul. În orizont este cuprins tot şi toate care se pot distinge până la cel mai îndepărtat punct perceptibil cu vederea, în lung şi-n lat, în sus şi-n jos. Acesta este locul pe care l-a conferit Dumnezeu Fiului Său, Iisus Hristos – El umple totul. Pe El, Acela care acum este Domnul şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, L-a rânduit Dumnezeu mai înainte de a fi veacurile să fie orizontul tuturor intereselor, preocupărilor şi activităţilor Sale. Aceasta este ceea ce ne spune însuşi Mântuitorul prin cuvintele „Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă” (Apocalipsa 22:13). Şi oare nu tocmai aceasta găsim şi în textul următor de la Coloseni 1:15-19 (versiunea Anania)?
“El este chipul nevăzutului Dumnezeu, Întâi-Născut a toată zidirea, pentru că’ntru El au fost zidite toate, cele din ceruri şi de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie Tronuri, fie Domnii, fie Începătorii, fie Stăpâniri. Toate prin El şi pentru El s’au zidit şi El este mai înainte decât toate, şi toate’ntru El se ţin împreună… Căci în El a binevoit [Dumnezeu] să sălăşluiască toată plinătatea”.
Am cutezat să afirm mai sus că această carte a preotului Radu Botiş i-a stârnit interesul lui Dumnezeu într-un mod deosebit. După ce am învăţat din Sfânta Scriptură că Mântuitorul este centrul tuturor intereselor, preocupărilor şi activităţilor Dumnezeului Creator, facem observaţia că această carte deţine un record demn de remarcat cu privire la menţionarea Numelui Fiului lui Dumnezeu, sub o formă sau cealaltă, de 876 de ori pe parcursul a 150 de pagini după cum urmează: Iisus de 370 de ori; Hristos de 179 de ori; Mântuitorul de 129 de ori; Domnul de 94 de ori; Învăţătorul de 104 de ori. Numărul acesta nu include şi denumirea de profet sub care este, de asemenea, menţionat Numele Aceluia care constituie orizontul tututor intereselor lui Dumnezeu. Înţelegem acum temeiul afirmaţiei că această carte stârneşte interesul lui Dumnezeu într-un mod cu totul deosebit?
Dintre autorii ale căror cărţi le-am citit până acum numai Justin Popovici, al cărui nume este respectat şi între creştinii ortodocşi ai Statelor Unite, îl precede pe părintele Radu Botiş din perspectiva aceasta. Spre exemplu, cartea sfinţiei sale “Lupta pentru credinţă”, editura Rotonda, 2009 este cartea care (cel puţin pentru mine, până la ora actuală) stabileşte cel mai potrivit pe Dumnezeul-Om ca fiind chintesenţa Ortodoxiei. Îmi permit să redau câteva citate culese din pag 69-72 şi 77-100 cu intenţia de a întări cu atât mai mult afirmaţia făcută mai sus privind interesul deosebit al lui Dumnezeu stârnit de cartea de faţă.
“Toate adevărurile Ortodoxiei izvorăsc dintr-un singur adevăr […]. Adevărul este Dumnezeul-Om Hristos […] orice adevăr al Ortodoxiei până la limita sa ultimă […] miezul lui este Dumnezeul-Om Hristos […].
Ortodoxia este Ortodoxie datorită Dumnezeului-Om şi nu datorită altcuiva sau a orice altceva […]. Dumnezeul-Om este fiecare părticică a Ortodoxiei […]
În chiar esenţa sa, Ortodoxia nu este nimic altceva decât Personaliatea Dumnezeului-Om Hristos […] Tot ceea ce nu cuprinde acea Persoană nu este ortodox […]
Hristos Domnul cuprinde întreaga Sa învăţătură şi lucrările în Persoana Sa divino-umană şi le explică printr-Însa […].
Care este esenţa Ortodoxiei? Dumnezeul-Om Hristos.
În creştinul Ortodox nimic nu se îmtâmplă prin om, ci totul prin Dumnezeul-Om […]”
Ne plecăm şi noi cu toată smerenia înaintea Persoanei Dumnezeului-Om, Amin!
După ce am văzut că Hristos Domnul cuprinde întreaga Sa învăţătură şi lucrările în Persoana Sa divino-umană şi le explică printr-Însa şi punem apoi alături de această cunoştinţă faptul că lucrarea părintelui Radu Botiş menţionează numele Mântuitorului de peste 876 de ori pe parcursul a numai 150 de pagini, sunt convins că înţelegem limpede ceea ce a stârnit interesul lui Dumnezeu pentru ea. În acelaşi timp afirmăm cu tărie că, da, această carte este scrisă cu adevărat în spiritul ortodoxiei al cărei miez este Dumnezeul-Om, Hristos.
Personal mă angajez să învăţ şi să aplic cu sârguinţă învăţătura cea mai de valoare pe care am primit-o în urma citirii acestei cărţi valoroase. Atâta vreme cât orizontul tuturor intereselor şi activităţilor mele va fi acelaşi cu al lui Dumnezeu Tatăl şi Creatorul tuturor lucrurilor, adică Dumnezeu-Om, de cine aş mai avea a mă teme? Biserica zidită de Mântuitorul Iisus Hristos este atât de măreaţă şi slăvită încât nici porţile iadului nu o pot birui (Matei 16:18). Cum spune şi psalmistul (Psalmul 26:1), “de cine mă voi teme?”
Îndemn cu toată stăruinţa şi căldura inimii mele pe toţi cititorii acestei cărţi să acorde atenţia cuvenită învăţăturii atât de preţioase care ne concentrează în jurul miezului Ortodoxiei – Dumnezeul-Om Hristos. Căci pe calea aceasta, şi numai pe aceasta, cele trei deziderate ale vieţii de credinţă vor fi partea noastră, şi anume: să avem viaţă şi s-o avem din belşug (Ioan 10:10); să avem bucuria Mântuitorului în noi, iar aceasta să fie o bucurie deplină (Ioan 15:11); şi pacea lui Dumnezeu care covârşeşte orice minte să păzească inimile noastre şi cugetele noastre, întru Hristos Iisus (Filipeni 4:7).
