George Anca – Jurământul spiralei
George Anca
JURĂMÂNTUL SPIRALEI
călător
Parinior
încep mările să fiarbă
nici marea teorie
pe cărări
trei zile sunt
răscruce
vei învia
vină euforia
sâmbăta poeților
mie-mi pare
Mila Maria
jurământul spiralei
dinastia solară
Valmiki
renunță mersul mării
mă aflu în uraniu
naosul cumul
ce-am pierdut
nu potopisem
teatrux
scenometria
visul ferestrelor
fâșia de stambă
dodia indianului
părul frunții
pentru că uneori
ce se întâmplase
poteca
de la Jean
pe degetul mic
sua cratima
sonete pentru alkyoni
sonete din ocult
paparuda
decapolit
ajută-mă Doamne
spune-mi de ce vorbeam
omul meu
dansul singur
clopot
recele mării
bătătură sură
îmi onorez
ascult ca-n toate serile
prin iarba codrilor
între datorie și patină
tată bun
eternul imediat
decasilab
mă reazem
pe Yenisei
octombrei 1967
mâine am 21 de ani
veneam pe la voi
cimpanzeul
transformare
mahasamadhi
oameni din umbră
omorul bărbatului
cu scrisul de o moarte
Matei și sfinții italieni
Ioan și sfinții români
o prea frumoasă
eudaimonia
focul noaptea
norocul
dintr-o voie
otrăvuri
din suflet
scriu aici
slăvite coclaur
intrat-am
pe-atuncea
călător
Găzduitul călător
dintr-o zare fără nor
în somn tulbure ne cere
şi un pic de mângîiere.
Se apleacă sora noastră
să-l sărute foarte castă
şi el doarme mai departe –
castă-i sora noastră foarte.
Găzduite călător,
s-a lăsat în zare nor,
numai sora noastră cere
şi un pic de mângâiere.
Parinior
Noi eram în Parinior
pe zile cu ploi şi nor,
în dodii ne veseleam,
aruncam focuri pe geam,
văgăuni zvârlisem roi
boturilor de copoi
lupi şi iepuri norocoşi
să trimitem la strămoşi.
Tatăl nostru, mama mea
răsăriră să ne ia,
ramuri când jucau la piept
să îi coacă lung şi drept
şi-ntr-un abur nevăzut
ca topiţi au dispărut.
Băteam ritmul din picior,
căci seara în Parinior…
încep mările să fiarbă
încep mările să fiarbă de la os până la barbă labă roşie de oarbă încep mările să fiarbă himalaia arde-n iarbă sub zăpadă de nevadă sânge apa să se vadă încep mările să fiarbă oasele fără de barbă dai de munte dai şi lepra că-ncep mările să fiarbă opărind pe milarepa şi iar mările să fiarbă cu gheţari cu pinguini pe o noapte de ruini încep mările să fiarbă benaresieni brahmini tibetani şi misogini de-ar fi mările să fiarbă până în împrejurimi niciun viu şi nicio vie printre mări ce vor să fiarbă din visata castalie nu rămâne colilie că-ncep mările să fiarbă jaganath şi muntenie sângele pe terezie cheagul mărilor să fiarbă neales fără durere înecatul mării khmere încep mările să fiarbă de întunecă himere plăgile gondolfiere de-a veneţii să ne fiarbă între seruri cu galere fiarbă mările să fiarbă puja hoiturilor arse din gange nemaiîntoarse iar încep ce mări să ardă din cremaţii meta tarse tropice banane gioarse că-ncep mările să fiarbă dinioară kali yugă cu turbanul pus pe fugă roşii mări sânge să fiarbă galbenele buturugă negrele neagră păstrugă mările încep să fiarbă jos pe strada principală cerşetorii dau năvală oarecând încep să fiarbă macedonskian de gală sardă ardere kerală de-ncep mările să fiarbă într-un cer şi o cerneală numai mările să fiarbă noaptea asta ancestrală ce tot mările să fiarbă marea prunelor uscate fost-am vii soră şi frate când şi mările să fiarbă fecioare desferecate îşi dau aurul pe spate că de ce muriră gloate inundate şi pe roate încep mările să fiarbă pe vapor nici frigidere pe uscat nici ape grele încep apele să fiarbă în desen de caravele se amestecă artere de-ncep mările să fiarbă ceva sfinţi în munţi să spele vinele aurifere că-ncep mările să fiarbă
nici marea teorie
nici marea teorie necum cosmogonii
întinerind purane prin inhibiţii june
pe cea de la salvare doar magic o gonii
cum îmi subliminase upanişadei dune
şi ascunsese urma ori fiul inventase
electrizată claie a părăsi sălaş
împacă-te cu mama astâmpără-ţi angoase
doar veste bună-aducă-te cu paşi
n-o cunoştea salvarea o-nspăimântă
ţi tu citezi regie curul vacii
doar bani a câştiga nu altă trântă
atunci mănâncă-i lunii vârcolacii
zi după zi şoc după şoc big bangul
nici lung nici lat nici de demult nici
când s-o afla plictisul să ne reteze rangul
şi capul bun de iarnă la insultnici
de mai uitate-n aur şi uşile cu zorii
prin calea laptelui i-ai supt cenuşa
madona albă ori făina morii
Medeea te apune ci răsări-te-ar Usha
de a rămâne cine sau Bucur iar în Java
hilar până la secol Viena Răşinarii
după-amiaza bura da’ ziua înşira-va
nebuni de frică fiii din herbarii
pe cărări
pe cărări nu m-oi spulbera
în grădini nu voi înflori
în lanuri zimţi voi domoli
aur coloană de câlţi folosiţi
ciorapi vechi asemeni unui merci
carnea apei pe vertebre de noroi
din negru şi din verde te voi scoate
acum lăsaţi să moară mahorca pe lopată
postav vâscos începem să curgem
conductele se vor sparge
furnicile bolnave neprinse de nisipul în surpare
nu s-au atins de bocanci cu spaima înecării
n-au spart pielea din neputinţă
n-au cărat până în sânge hrană şi leacuri
n-au numărat câte încap pe-un ochi
(1965)
trei zile sunt
trei zile sunt de când tot fluier
astăzi e sărbătoare mare nu ieri
de răsalaltăieri te am în pază
şi nu mai vine nimeni să ne vază
tu şuieri singur eu te ţin
din scurt doar te-oi opri puţin
când nu te-aş auzi mi-aş pierde pâinea
şuierătura ta mi-e mâinea
dar uite ce e ai să cazi
de foame-n sărbătoarea ce e azi
sau te vei odihni pe veci
lăsându-mi porţiile reci
căci limpede-i porunca
taci tu îmi tace munca
apoi vor trece ani să se mai nască
bărbaţi cu gât tăiat de broască
voi flămânzi
mai mult de-o zi
cum tata mare porunci
aşa că zi-i
nu spune treaz cum ai rămas
suflând pe gură şi pe nas
ai dinţi de frunză cu omizi
sub ei mai poţi să ţi-i deschizi
de ce nu vine nimeni să anunţe
termenul fiert să-ţi dea grăunţe
grăunţele să fie fierte
pe mine sau pe tine să ne ierte
se fluiera pe vremuri doar o dată
de la o casă pân’ la alta roată
de când cu feţe răposate
se fluieră pe cât se poate
ascultă-mă şi tu nu vrei
să te ridic mai înspre ei
din apa mea mâncată
ia hrană adăpată
şi vântul poate c-o să bată
să nu mai fluieri niciodată
ah nu mai fluiera
mi-e mie gura rea
ştii că am plâns mai adineaurea
am învăţat şi eu să fluier tot aşa
o să-ţi arăt că n-am mâncat
nu am băut
uite păsat
urciorul ne-nceput
nici n-am tăcut nici n-am dormit
să fie sărbătoare înmiit
să fie astăzi unul altul
cu jumătate prea înaltul
eu eu să cânt ca tine încă
de când te rog ia de mănâncă
mi-e foame nu pot înainte
de tine să-nghit bob de linte
te ţine şuierul în viaţă
pe mine vorba tăcăreaţă
limba vorbăreaţă
eu să înfulec tu să mori
rămân pe drumuri de miori
pierdute-n şuier de trei ori
îmi iese-n cale lupul mort
eu în spinare că îl port
şi el nu fluieră nici tu
ia nu mai fluiera acu
mănâncă oi de mei cu miei de mei
şi uită-te măcar o dată-n ochii mei
nimic să nu te desclintească
din patima preapăsărească
hei ţi-e pedeapsă asta lasă
o clipă de-a fi om de-acasă
şi te voi răsplăti din când în când
la fel urmându-ţi eu la rând
mă sperii rar şi nu atât
să îţi sucesc şuieru-n gât
să-i zic într-una eu apoi
până-şi vor aminti de noi
cei cu poruncă şi fără poruncă
auzitorii de-o speluncă
ţi se deşiră pieptul ne-ncetat
pe ochi nu te cunosc neşuierat
atunci poftim de fluieră nu fluieri
e sărbătoare mare astăzi nu ieri
vezi cine te îndeamnă să-ţi foieşti
prin pietre dinţii şuiereşti
numai de mine trebuie s-auzi
n-ai alţi călăi de sângele tău uzi
poate ţi s-a părut că moarte îmi căşuni
dar de trei zile mi-s stăpânii buni
sau vezi pustiul cum îl cară
în bâte azi din cale-afară
odată şi odată toţi se scoală
să vadă cum porunca nu-i greşeală
porunca tuturor e în puterea mea
şi de nu fluieri nu mai merge-aşa
voi fluiera când nu vei fluiera
să fie voia sa şi-a sa
dar ţie ţi-e suflarea condamnată
să-i fie vieţii mele plată
cât mai trăiesc să-mi fluieri ca şi lor
apoi să piei că nu ai păzitor
din ce în ce vei duce-o ce şi ce
topindu-te pe fluieratele
o soartă şi mai soartă ca a soartă
cu tine nici se-mpacă nici se ceartă
pe când eu nu îţi sunt ce-mi sunt
şi-mi eşti din cer până-n pământ
tu după şuierele-ţi lungi
la capăt zilelor ajungi
dacă nu fluieri cum te joc
ajungă-ţi zilele pe loc
şi ce te faci dacă n-ai fluierat nicicând
şi eu te-am auzit c-am fost plângând
de mila ta am plâns vrei lacrimi iar
să le înşuierşti cu vrednic har
ia colea chef din solniţă mălai
îmbătător trezeşte-te săvai
răscruce
răscruce văruită
pământului copită
păcate ispăşite
surzite în copite
îţi spui pe decrepite
coclaure copite
citeşti o carte proastă
iei luna de nevastă
citeşti o carte bună
mănânci ridichi de lună
ieşi din pădure deasă
îţi faci nirvana casă
născutului durere
prin lucruri efemere
absenţă pură nenă-
scut întru nici o genă
vei învia
vei învia Cristoase
cu zilele frumoase
când răstignita ploaie
de cruce se îndoaie
s-or bate-n cartiere
trei grindini congenere
mormintele cu funtă
roşită pentru nuntă
vândută tescovina
din toamna cu pricina
ţestoasa rozmarina
de dulce insulina
mutat din film în frescă-i
eidosul de-l plescăi
părelnicii magnolii
pe prispele de holii
pe regele cu fete
îl cântă un sticlete
mai roşii şi mai spânii
împăturesc stăpânii
batjocura de turbă
o primăvară furbă
vitalitate spasme
de dincolo de basme
vină euforia
vină euforia morţii vara putrezitoare
brave cadavre pace is death in Sarajevo
cum te înconjură aura întunecimii
Alecu Russo trece podul pe la Tighina
Alecu Ghica la poarta templului Jagganath
femeile în trenuri deraiate nască
încă Piania mută vulturilor incomunicabili
calm şamanism un chong pe Jamuna
sâmbăta poeţilor
sâmbăta poeţilor pomana profeţilor
cosânzeana feţilor îmbătarea fleţilor
vederea cadeţilor damigeana vreţi-lor
fulgul vârf nămeţilor iordanul juveţilor
pometul pomeţilor verdele isteţilor
mama cântăreţilor treanţa tinereţelor
limita ospeţelor caravana vieţilor
sanctitatea speţelor geana colindeţelor
bună-dimineţelor răutatea beţelor
spălătura feţelor nunta precupeţelor
mie-mi pare
mie-mi pare foarte bine ţie parcă îţi miroase
mă păscuse botul ciumei de tot am crescut de-a-ndoase
nu te-am cunoscut oglindă ploaia nu te răcoreşte
pe rimologie şaua mi-ar aluneca şeeşte
cum că toată viaţa umbli cum să mori în Srinagar ori
să joci şah pe constituţii când te-ai săturat de zaruri
ia autoflagelarea arderea pe rug opisul
cu accentul după vreme omul zisul Nistrul scrisul
sângele pe mal statuie vocile neînţelese
zalele covrigi de iarnă verile rărite lese
urnici furnici ai furnicii năpădite alb de sine
viermii tăi şi-ai cincizecimii paisprezece sonetine
gemeni Gemina şi-a treişpea pasuri patru către cinci
neolitice multiple onomatopei tilinci
Mila Maria
ce nu-mi mai spui ce nu-mi arăţi
de-un fir şi pe stânga părul
nemuritoarei grădinărese
în buza şuierului codobatura
pantomimează acupunctura rugului
acul era amicul putredul dat cu piciorul
cine arătându-se chiar se află
al mamei asasinate la icoana
prea rugată mila-i marină Maria
jurământul spiralei
zilele-mi plouară surioară nu mi-ai spune Tulsidas
ce să te mai caut ce să ne spunem ne auzisem
rădăcini de prisos copilărie ştiinţa vygyan
pelin din Lexington Scarlet negresă a war in Europe
de râs Caderousse cade rus karma Carmen in Cavaillon
anacronismul postmodern al vacilor melancoliilor
jurământul spiralei ceas ceaşca de neant newyorkez
jos din ermetism luminează-te totala obişnuinţă
cu oraşul total prin lentilele de contact jadis
dinastia solară
la Ayodhya domniră Dilipa Raghu Aja Dasaratha
Rama avatar lui Vishnu şi încă 24 solari în 19 cânturi
din Raghuvamsa de Kalidasa a le pastişa cu Manu
fiu-i spre fiu slujind-o pe Nandini viţea din Surabhi
pe Sindhu cotropi soţii femeilor huna îmbujorate
mii de cămile şi iepe cară comoara primită de Kautsa
vietăţi aprinse din soare lampă din lampă fiu din fiu
pământ la picioarele datoriei regale cer muls
Indumati naşte pe Dasaratha mai trec mii de ani
Ravana persecutând zeii Rama din Kausalya
Bharata din Kaikeyi gemenii Lakshmana şi
Satrughna din Sumitra reîncarnează pe Vishnu
Valmiki
în nava Pushpaka din Lanka în Ayodhya el îi arată Seetei
Malyavat Pampa Chitrakuta Ganga Yamuna Sarayu
clevetire politică a fi stat în casa străinului ordin
lui Lakshmana s-o părăsească pe Gange borţoasă
fiii Kusa şi Lava învăţaţi de Valmiki Ramayana
a le-o cânta tatălui la jertfa calului d’ucis Sambuka
o va primi înapoi pe Seeta de se va vădi pură
supuşilor ea se zălogeşte şi mama glie o îmbrăţişează
se ruinase Ayodhya după moartea lui Rama
Adhidevata îl cheamă în vis pe Kusa la domnie
lui îi lunecă brăţara în apa Sarayu i-o returnează
Kumudvati o naga împreună cu a ei mână
renunţă mersul mării
renunţă mersul mării închegarea
mirosului din lift în discriminare
măslinul la nevedere
orbul zidului mângâiere
să nu fi fost înşine
mirosul dimpotrivă
dacă nu de vişine
culoare olivă
caşti oligofrenie arvună
de la fereastra cealaltă
ne aşezasem cunună
pe duşmanii din baltă
demonstraţie de salvare
cu ce nu te mai las
n-are mama fată mare
şi poliţia la pas
ciublu cotac parcă vierme
liliac aprins printre terme
îmi mai şi pocneşti ocnă
de-o împletim bocnă
cum nu mi-ar prii
axoni mitocondrii
glorie nenuntite
ariene hitite
*
sculptate-n Victoires Paris
de Emmanuel Fremiet feciorii
arse Jeanne şi Valery
născute la Domremy
ajunsă-n exosferă fata bău vin
lavandă după la ballade irlandaise
ce n’est pas normal de chanter en public
Bonnard încă o tuşă tabloului său din muzeu
autant on emporte le vent gone with the wind
octosyllabe vieux proverbe francais en Villon
nu m-aş franţuzi bătrână zi eliadi colibi
o recunosc pe Maytreyi avatar sacontal
*
nu ne mai închidem în bufniţă
nu mai bufnim liniştea
ce-ţi şi destinasei temple
pe cine oi mai invita
lăsatul la voia nevăzutului
din orbi în mai orbi
împământându-ne somn de veci
şi tu ce atâta bună-voie
către convalescenţa predestinată
de n-ar fi înghesuială aici să
te mai însemn să spun
pe loc plonjon alfabet
nici nu te văd te aud bârfit
în cunoştinţa prieteniei
mnesis pe săturate
întru numele domnului
ne-om evenimentiza în pustiu
uneori mă văd adiind home schooling
mi-am vorbit sufletul devălmaşilor
ecouri inverse de vers debarcat în Anvers
*
bambu iambu muzic
din exil blanduzic
asta ne costase
carne fără oase
poemul Eliade pe necitite
doctoriţa repetă n-avea ăla bani
cenuşă Chicago ediţii moldovene
australienii te cer din America
alamkarika scăpătat cititul gangetic
mâncare de orez cu ceapă simboluri de rupt dinţii
mâncată ruptoare fadoare versus fantasmă
o maşină din altă lume purtându-l mituri
secerători
secerători o zare
spre vârf de chiparos
cu munţii la culcare
sub dansul furtunos
ne-am ţine mirişti soare
de-ar răsări pe dos
a scaldei ocultare
culorii abanos
formatul se anunţă
lipsirea lui Cezanne
ci lanul doar grăunţă
lumina măgheran
ponoarele zgrăbunţă
magog vincentian
mă aflu în uraniu
mă aflu în uraniu
deposedat de sine
ori scaldul fără craniu
la mai închise mine
stau renilor de saniu
a luneca terţine
străluci năluci de staniu
pe locul fără cine
sandala pe mandala
de-a morii alandala
mai calce capitala
Salerno pe închise
Provenţa la Remy se
în aer porolise
naosului cumul
naosului cumul
toarcem smirnei fumul
că pe naţii saltă alţii
cât să ne mai cânte psalţii
ce mai americănime
în Berceni la Big la nime
columbe eunuce
la malul arhiduce
ale tale linii line
nelipsite zilei sine
karma carmina retrans
nepăcatului avans
nota do cât I adore you
domicil obligatoriu
viaţa numai indiscreţii
de moarte fără disecţii
n-am schimbat corabia
mălaiul şi sabia
între Hegel şi Ganesh
manuscrisul din cireş
spadasinul saltinbanc
su’ peruci Missir cu ankh
ce-am pierdut
ce-am pierdut de nu veniră
patru îngeri fără şiră
spirit zbir pe cât şi zbiră
sucălită cu-a ei spiră
măcar de-a rămas la ei
o găsim la mama ei
povestea cu nume trei
trei ore ajuns-a
la schitul Pătrunsa
strehareţ hurez
vieţuitorez
franciscanul rupe craca
spre mănăstirea Săraca
Maica Domnului te rog
nu mă face inorog
nu mă bate Dumnezeu
la Prislop la Feredeu
toate cele şapte
laude zi noapte
ctitor Mihai Ţigănescu
Rama Mohamad Tomescu
arme rame iconii
Sofiei eliadii
după secularizare
arhetip la lumânare
plecară la denie
făr’ d’europenie
arsenic Arsenie
Zamfira Pissiota
a Frosei papiota
Saon metoc monahe
mierluţă fără Bach e
Niculiţel ce ah e
garafelor valahe
Ciolanu din Smărăndeni
Sihastru din Ploscuţeni
Xenia în Alexeni
arieni iranieni
iar Poiana Mărului
muşunoaie omului
Lepşa Maica Domnului
Valea Neagră Vărzăreşti
Buciumeni Vladimireşti
Gologanu Măxineni
Adam Eva Buciumeni
Agapia Bistriţeni
Horaiţa Cetăţeni
cnuta că nu ştii de băţ
Capşa Hlincea Dobrovăţ
numai toacă numai schit
Sihăstrie Neamţ Nechit
Gorovei nelăcurit
Ceahlăului la carâmb
Pângăraţi Bucium Hadâmb
Verona Almaş pe gâmb
la moară la Făgădău
în armată la bulău
să ne ferească de rău
Tărâţa Râşca Rarău
Dragomirna Putna Suce
viţa Moldoviţa nu ce
Voroneţ Probota cuce
Slatina cel Nou aduce
Piatra Tăieturii coş n-a
Todireni Bogdana Coşna
Arşiţei Orata Humor
în întunecime nu m-or
întreba de rai să nu mor
Ocnei Runc Savu Strigoi
Mălineşti Grăjdeni Buhoi
îmbrăcaţi-i pe cei goi
pe la noi prin muşuroi
Savu Bujoreni Fâstâci
Vovidenia Calmâci
Parincea Moreni cu sâci
la mijloc de schituri goale
să mai spargem nişte oale
Dunăre la canarale
îmbucate baclavale
rând hindus la Săvârşin
de rimează aum amin
dinspre Turnu-Severin
Dorohoiului mezin
mezanin epitalam
calmei şarle mangalam
hoţilor că de haram
horelor pe după hram
mi-ai grăit gură uscată
mărul boy că para fată
uşă-n uşă auroră
joc de karmă de cu horă
în coclaur adipos
îţi voi spune de folos
al spetiţilor Hristos
la tine-n bagabonţie
ca la mine-n Bărăţie
vei vedea că voi traduce
Basarabia pe cruce
din acest moment dicteu
mi l-aş potrivi resteu
ne dorirăm Parma schimnic
băuturilor din timnic
tată muzicalitate
zarurilor ecuate
prin împărătătură
a ne plimba natură
de clară ne declară
în aer de pe scară
ori urcă ori coboară
de cum ne răsuflară
de cum ne respirară
de cum ne inspirară
de cum ne expirară
rit ară măritară
ori Sita brazdă mară
din pomul oglinjoară
ori kalpavriksha doară
că ne întârziară
nu se prezentară
din a lor contrară
vacile ne cară
soarele spre vară
nu potopisem
nu potopisem nici din ahimsa moira
mioara stropşită otravă Dejaneira
straiul lui Hercule manta de odă
marmura-n Rajsamand pe o modă
când murişi femeie din Orissa de spusei
lui Alecu Ghica ai tăi ale noastre ai ei
te întrebai ce mai cauţi pe coastă în jos
cum crucea încă i-ar fi grea domnului nostru Hristos
şi-n puşcărie l-ar scrie şi Sergiu pe Morse
parcă şi Mircea de Mahatma of course
Vinod îmi scrise ca la al Gitei traducător
trecere din picioare tot de inimă făr’ dolor
îmi leg hăţurile de e marmoră neagră
şi în costum cu cravată mă îmbolnăvesc de pelagră
teatrux
nu mai lătra mătrăguno
hore la silnică trudă
după comenzi şaşii foc
în timp ce fugăream viezurii
nevăzuţi pe coastă în sus
vulg nedivulgabil Abigail
subînţelese dispariţiei
ziduri înrădăcinate biserici
carantine Constantine
îl omorârăm îl omorârăţi
mai bine nu ne-aţi mai omorî
şi atunci ce ne facem neomorâţi
te-am împuşcat cu tămâioare
mai criminal cine nu moare
iazagiul iazul n-are
I am a iazagiu a lakeman
surlarii mă-nconjor ah turcii
beţivo de nu eşti furnică
boheme cum amputation destiny
ne căutăm în celălalt imaginaţia
câinele dublează pragul Paraschivei
declicul teatrux
treaba teatremului
clair de coclaur
scenometria
scenometria e o dodie din vara 2011
teatrux poate ca Princess X de Brâncuşi
Dracula services de curăţenie completă
dicteul mărilor fierbând transcende
poezia în scenometrie trăită teatrux
evident opus normelor dar cu prietenie
trebuie recuperată Măiastra în dodii
pe triada contrară patrulaterului
ne contorsionăm din ce în ce mai puţin
pe văduvie scrie biserică de nu renuntă
renunţă cine se spovedeşte ortodox
în metrii pridvorului Tismana
câte una le sperie pe celelalte bravură
ieri pe aici amândoi pe căldură
prin curătură caii nu se mai încură
se îndreaptă spre ţintă energia
concentrică la rând oştile clanului
concentrarea mai ca lagărul
comunismul mai al dracu’ decât inchiziţia
mai bine animişti decât comunişti
faci absolut totul să fii neînţeles
când islanda norului se topea
în concentrarea-mi de unde
să ştii că nu mai ţinteşti
apele ne scufundă bunăoară
când nici plictisul nu ne dă afară
karma meduzei Clementino Mărioară
din sud în est din sud în est
plusasem iar ultimul rest
când colo rostul de arest
acum chiar deranjez morţii
cu păcatele la intersecţie
cum de ţi s-au spânzurat ambii fii
şuşotitoare societate
de albastru daltonism
verdea alternativă
orele altora pe ce chef
de-am mai trăi calendare
ne-am răcori coama pătulului
d’alde în Dodona în Kogaion
tot nimic nu merge pe cal
piscine alergări endorfine
visul ferestrelor
visul ferestrelor
e un pământ luminos
cu urmele zilelor
şi ale unui om
care nu s-a întors
ai casei au vrut întâi
să se păstreze tineri
pentru recunoaştere
şi numai apoi au
început să aştepte
şi asta de când
s-au deschis
ferestrele singure
odată în vis
fâşia de stambă
fâşia de stambă n-are somn
lilieci întregi şi jumătate fără aripi
umblă o noapte între arbori
şi viaţa o bătătoresc
se zbat pe lună peştii-n fundul apei
lacul îşi şterge sudoarea de maluri
smulsă brumă ca părul femeilor
se-mpleteşte cu mânji ce vor să fugă
şi cad pe spate
poate că apa de băut e mult în adânc
iar la geam pâlpâie o naştere grea
cei care dorm se ceartă rugător
şi se învinuiesc neauziţi
feriţi de pedepsele
pumnilor cu gene deschise
din dosul fâşiei de stambă
dodia indianului
în dinţi de-ai jupui cireşi
sub coastă printre şerpi aleşi
din trupuri grase de ţigănci
cu ochi în vârful verzii lănci
rupându-te aşteaptă taică
pe buturuga cu lupoaică
solzoasă fără rădăcină
şi indianul o să vină
dinspre pădure paie sterpe-l
vor suge oasele să-l perpel
la trăznetul din norul verii
prin piatră de-o să-i urce perii
nu-i fânul verde ci se cască
o geană atârnând de mască
de sub vapoare cu turban
resteu la jugul lui Plăvan
1975
părul frunţii
părul frunţii mi-l tăiasei
noaptea după şah thalassei
dezgroparea dacă oase-i
te-ar traduce Sean O’Cassey
mi-e mai grea fantoma de lumină-aprinsă
te iubim credinţă ne iubeşte cin’ să
noi din maică a mai speriată insă
sufletul ecoul naşterea pretinsă
te repezisei olimpic mărunţico de
te-am ocolit bhragode vasya de
pe recitate necompas pâini abc
chiar pe făraş gunoiul pentru ce
hai că se termină guvernele sahib
că maharaj teranei alemanii trib
arhonda bang de-a intelect sans lib
carenţa prin Florenţa mi-o inhib
nu din şcoala sutei sutaş pe înalt
pe la dans cu biuta armei nemaipsalt
te-am ritmat din vale Vasa către balt
ce-mi urzi Gherghina de o iert încalt
pentru că uneori
pentru că uneori o dusese bine în sărăcia lui
îngerul s-a supărat şi a încărunţit lipindu-i-se de cap
n-a fost de ajuns tot o duce bine îngerul în sărăcia lui
şi îngerul s-a supărat şi a încărunţit lipindu-i-se de picioare
ei dar tot o ducea bine în sărăcia lui şi îngerul
l-a urmărit o oră şi asta a numit-o muncă
ar fi vrut să-l omoare şi asta nu s-a numit crimă
avea motive să-l omoare şi asta se numeşte justiţia lui
şi dacă l-a urmărit fără să-l omoare se numeşte c-a fost om
trei stele de pe epoleţii hainelor cachi
trei stele de pe epoleţii hainelor aproape negre
iar pe cer vorba cântecului numai luna şi o stea
înmulţindu-se cele de pe cer tot trei pe epoleţii
de pe hainele cachi şi aproape negre parcă
o să-ţi mai vină la socoteală a fost greu cu
oranjul lamurilor de răchită până să vină seara
banii străinului au ispitit şi câţiva oameni cinstiţi
aceştia n-au avut de suferit protejaţi de tradiţie
şi tocmai al lor a fost profitul dar nici nu se mai
întâmplase asta niciodată prin părţile noastre
se gândea la un lucru şi făcea altul
ar fi ajins departe şi aşa dacă se ţinea de treabă
dar nemaigândind afacerile au început să-i meargă
teribil şi numai la început pierdea timpul mirându-se
ce se întâmplase
ce se întâmplase medicul n-a costatat
nici boală nici moarte în cazul nostru
judecătorul n-a cosnstatat
nici divorţ nici huliganism
să luăm pe popă să luăm pe comandant
ei ce spun ei n-au constatat nimic
nici femeia de serviciu nici infirmul
cu atât mai puţin nenorocitul ăla beat
nimeni nu se mai bagă nimeni nici eu
din cât bănuiesc întâmplarea e fără precedent
se petrece într-un birou sau într-o casă particulară
birou boxă peşteră aer liber n-a fost un om
castitatea şi bravura nu-şi pierduseră avocaţii
fie că se trezea unul din somn şi-şi lua zilele
fie că tot felul de femei năşteau monştri în stradă
dulce era păcatul originar îndrăzneşte careva a mai gândi
poteca
poteca prin pădurea verde
şi o bătrână prin nămolul
potecii din pădurea verde
din nor răsare toată curtea
răsare toată Silvia
pantoful negru i-l aruncă
ajunge Doamna la o casă
din dealuri lungi departe-n vale
o casă dusă-n grai de păsări
şi intră într-un grajd cu iesle
păscută de doi cai iar mânzul
o muşcă ruptă ca o pâine
ea strigă ajutorul de aproape
când în târziu un om îmbrobodit
în locul mânzului îi spune bine
poteca prin pădurea verde
şi o bătrână prin pădurea
fără potecă numai verde
de la Jean
de la Jean nu cumpără nimeni de la Umberto cumpără toţi
dă-mi bani să mă duc să mă îmbăt adică fiica lui să-i arunce
că şi-a îndemnat mama să divorţeze şi mama n-a vrut
şi-a oblojit săsoaica mâna muşcată la carne când tot se tăiase
oraşul îşi mâncase norma de carne a mai rămas şi nevândută
şi-a cumpărat o sticlă a dus-o la gură ajuns pe lângă şine
curând sticla era goală şi tot atunci a trecut trenul în care
dormea nenorocita de Tiberia acum se cam terminase totul
s-a pus pe foc spânzurătoarea din veacul nemţesc al cetăţii
să fi înlocuit-o dunga lăsată de apele inundaţiei din vară
o să mă fac bine şi o să-mi cresc eu copilul am băiat bun
nu se luminase în compartiment de spaimă somnul neauzit
impiegatul călătorea pe lângă şine cu sticla goală în mână
dacă s-ar fi uitat ar fi văzut pe fundul sticlei o spumă de un deget
22 octombrie 1970
pe degetul mic
pe degetul mic sânge muşcătură de viperă i l-au tăiat pe buturugă
gestul semăna a bardă pedepsitoare salvând ce viaţă
din palmă sâmburii de vişină pe rând îi sparge papagalul
duminicile totuşi închise în unele gesturi se taie-n taine
suntem de rusalii printre colivă şi plăcintă lumânarea
te rugasem pe tine să fii femeie matură sfătuiţi-vă
dacă te mai lasă biserica aşa socializată să te simţi cu dumnezeu
încerci e ceva piatra asta e dumnezeu asta-mi place
mi-a plăcut urbanistica arhitectura sistemelor de calcul
biografia ascunsă biblia consumul muzicii electronice
erau bine plictisite în unda dinspre marea verii prezente
o discuţie seacă la culme mă consola Himera lui Paciurea
acum nouăsprezece ani ziua asta ne ploua la nuntă
apele singure desluşiri de sălăşluiri în expresii prin uşă
femeia spusese nu vorbesc în dodii e dulce pâinea noastră
nu bem dinner hind joi ne scrie Şişir tirana aia l-a dus la Buda
în viaţă mulţumeşte numai ticăloşilor şi morţii
în moarte lasă-te de bancuri şi nu plânge
om cât pe-aci de două-trei zile cauzat de păsări
atât de părăsit şi ritmul se înstrăină
renunţare pe după fericirea lui Milarepa
numai să nu te mai naşti cum nu te-ai fi născut
timiditatea timpului pierdut tot timpul
împerecheată aniversare remiza la şah
sua cratima
sua cratima patima fanta îngeră
vechi reticențe înțepenindu-ne
în pustietatea orașului netancuri
cart creat arcatului carat
e sărbătoare nu ne întristăm
sec tors metalele surpate piele
de-o săritură dusă ascensiunea
vorbească-te chinina zadarului bisat
când și cârmirea cărții usturoi
din frați ăl mic rămas prieten
a se supune parafinei sinei
ce-mi latră cochilia colb
putrede simetrii degenerescențelor
a ne admira căzăturile măciucite toval
d-orduri împărate despărțitorilor țiitori
nu ne mai dăm jos din sunet
care te mai tunzi abstinență
cărarea învățăcelului sublimarea
soarele frigului dinaintea certei
drapează ah din naștere de sânge
îndumnezeirile tinereții ritmice
sonete pentru alkyoni
V
frunzişul secetei foşnit de val
în cruce ochii alkyonilor
ne-om cantona secătuirea în aval
de traversarea faraonilor
metamorfoză ruptul nupţial
din cântecul nălţat eonilor
chiar şi de noi de ieri la mal
să văd da parcă sturionilor
însingurată aripă te-ntorni
perechii amuţite de furtună
doar valuri spumele pe corni
o muzică în ardere de rună
cu toate dorurile dorne dorni
aceeaşi muzică în foc de rună
XXVI
oracol ne-nconjoară corturi
pe ţărmul mării neaşteptător
nu stăm de vorbă patru orturi
califilor pe cal policolor
prozodicelor doi cu doi eforturi
pe trei în unul parodiator
de zbor în glii fluidele resorturi
s-or fi retransformat învietor
ne prindem zgarda în pilastru
sub ascultarea caravană
ce face tatăl nostru astru
când am murit fără de hrană
niciun soldat părăsitor de castru
Ceyx te-aşteaptă Alkyone vană
IL
oracolul sau vântul mână
constrângerii de rege la înec
regina a nu fi cadână
în pasăre nu vrajbă nu refec
iubire pedepsită până
în toamnă dacă lumii se petrec
rănit luceafărul pe-o rână
să-l ciuguli pescăruşule berbec
rămas în mas truverul ananas
cu Naso la întrecere banan
ar înota la arme şi a tras
răpit în ţipăt alkyonian
de altă pedepsire contrabas
într-o orchestră pe maidan
sonete din ocult
iv
nu era m nimic m-au au
dacul aum rugă raag
traducător din rik veda
nici sâmburul luminii
încă nu de viaţă dătător
cere ceriul Dunăre
văzduhul niciodată
a-l forma pe dumnezeu
au zeu oase inimii
guru pro rugăciune
a avea n-au fost au
persoana dintâi
a nefiinţei moartea
ce avea să fie
xii
prima octavă
persoana întâi
trei sexte
persoana a treia
a doua octavă
zeul a treia
ultime sexte
părinte a doua
dă crima
omoară-mă
numai
astfel
să-ţi
mulţumesc
xxviii
ne debităm Haralampie
vremea trecută scutului
de şarpe neîmbrăţişarea
hamal diferenţei
ce-o fi în capul nucii
întârzierea tocsului
barem de camfor prins
de securişti uitaşi maestrul
rămaşii Anei Pauker
manei cântar sonetul
din ocult supracomunist
negustori la faţă
pe la spate neaua
codrului pe viaţă
xxxii
ocult artificiu bufniţa
retezânduşi balul
scrisoarea în faţa ta
apoi că da parcă se ştia
îmi prenumăr răchita
pluralului eminescian
suprema jertfă
literary composers
o mână de ridenţi dansanţi
pe trapă trei cu două tap
nu pufului cu elefanţi
îmburicate bateri brici
pe boante harnici la tălpici
saboţii piele de arici
xxxvi
ascultă vocea focului
din oracolul caldeean
îmbracă focul cu foc
floarea focului crater
pe melodia eterului
vine Saturn pur stîlp
lucrurile sunt tunet
nevăzuţi câini tereştri
hekatic strophalus
nu schimba numele
barbare dumnezeu
dă nume în toate
naţiile cu nespusă
putere în rituri
Paparuda
GIRA SOLE
Mama, Muma
Piano
Pe ritm de street lit
Muma în a doua depresie
Îmi iei vorba
N-aduc vorba oricum nu mă lasă să deschid gura
Gata revelaţiile nu se srtigă
Nu e malefică
Se termină şi floarea soarelui
Nu din sufletele noastre
Nemaiibseniene
Nesuferire
Multă lume
Gropi
VĂLU RIRE
Luri, Revă
De râs şi nu prea
Nu-i spun cât că se înţelesese cu fata
Mama ei nu există ca Mihai Eminescu
Joacă-te tu cu focu’
Nici ţie nu-ţi voi mai spune nimic război de-ai face
Bărbat război femeie naştere
Copilul ei ce bunici o să aibă
Narator fără naraţie nici o (sin)ucidere ne aflăm la mare bate vântul spulberă temerile trece mai încet dimineaţa mai repede amiaza noaptea pe sub manele răsăritul silenţios
TATA-N VIS
Sant, Vita
Mare-n Olt
Îl visasem în Honolulu din profil era Mastroiani dar el şi m-am bucurat şi de la distanţă acum era în costum într-o casă modernă
Te văd mai adunat ai o cale aşa te vreau
Dar matale ai lăsat criticismul pesimismul fatalismul eşti în mare formă să pornim o antrepriză când spui un cuvânt în mai multe locuri să se treacă la fapte mă uit la dumneata la duneavoastră este realizabilă durata planul cu gândul uite că ne înţelegem ne iubim nu ştii subiectul ăsta dar s-ar putea să fii nu tatăl ci ginerele meu ce zici cât o iubeşti şi pe mama ei nora ta mamele că ai contabilitatea la bază ai uitat seminarul cele şapte octave ale sfintei monastiri Curtea de Argeş
decapolit
decapolit în peştera liliecilor
fete călugăre răchitei arnotene
cine crede nu e niciodată singur
shakespearieni slujbaşi în Stratford
make the world go away
Brahma Vishnu Shiva
Rig Veda Voluspo Luceafărul
Strigoii Memento mori
devenirea nihilistă bhava vibhava
invagination hymen pharmakon
archetypal resonance astrohaiku
încă o săptămână nechinezească
leului de aur china town
altor supravieţuiri gondolă
Perseide Perseu’s mantle
astronomical arts Magellanic cloud
tot vorbim numai de morţi
numai în braţele lor
ne-am dezmărmuri solaritatea
sidi Aissa egal Vasile Lovinescu
mare întunecată haos ou
trup tăiat în cer şi pământ
archaic Sanskrit musical Nirvana
ajută-mă Doamne
ajută-mă doamne şi toţi din vitralii
şi oameni închinăciuni estetice
nu-mi domoli credinţa
nu-mi întări păcătoşenia
închinata compoziţie râvnită
fără şansa auscultaţiei întru
slava ta singuratică
piatra alpină nu se mai tăia palat
răcoarea de neviscolit pe când muzica
nu ţi-ar veni să mă devii
Adige limpede peşte
Cristos ne binevoieşte
speriaşi absida speriaşi omida
vitraliile altarului liber cu noi
viaţa să vă fie aer de zăpezi
oceanul ucigaş vă ocolească
spune-mi de ce vorbeam
spune-mi de ce vorbeam cu zăpada de tine
şi calul înflorit petrecând sania
adultă doamnă signore împingând cărucioare
dam cu piciorul la panorama propriului ghiul
orice formalitate mi-ar fi folosit
lipitura aerului de răşină
mi-e neîncălcată calzzatura
pe o bravură italienistă
mai încăpută iarna munţi mai castele
coaste cu Eva animalitate lament
diagonal pe încălzite dolii pe azi
din cinci şi mai speriaţi triarzi
bina un lemn lichen topit noroi
iradiant nici cancer nu mă paşti
paşnic prăsită estetica a mă năpădi
să nu mai scot cămaşa de zăpadă
la conuri bisericoase tămâie
scurgându-mi-se pe creştet
lăţită mintea minţirii
fără audienţă teroare
ce treci de duşumele
ori gater de răşini
cunune-ne Semele
cu soarele amin
omul meu
omul meu de pace
clopotele-ncoace
din păcate boasca
iepureşte broasca
veselă robie de două o mie
nicio nici zglobie evanghelodie
de-oi cânta-o sie nenimicnicie
mai într-o vecie la înălţimie
verdele pe negru al papei integru
ba crâsnic de mesă fără de metresă
ori o liturghie şi pretimpurie
la noi în rotondă copiii pe sondă
la statuie cruce de femeie duce
ducă-se ducese clopotul ne lese
alb şi ne ridică gioalele de chică
mâna dreaptă tu gloria adu
a mai mare vină minte să ne ţină
la vita celesta islamă precesta
filipenii cioe potopul lui Noe
numai de cenuşă cântă-mă soruşă
dansul singur
dansul singur de-a pădurea cu zăpadă-mea de-amurea
poza valsului în valţuri vă sară şi vouă smalţuri
de la schiţă la pojghiţă Aşchiuţă Aghiuţă
cum te cheamă bradule camaradule nu mă Radule
dragoste cu avatarul verde nu ca varul
caviarul jarul face trotuarul
brad cu barda în peţit ţipurit
am iubit încetinit în cetini nit
balul donează sînge zăpezi înge
rul în ger rumege-ne în g
am broboada bob olar a da
nada pe cărare promenada
clopot
clopot scutura duminica
pe-o parte călăria
în frunte asasinii
dreptul la înţelegere îl
are numai călăul
noiţa Noe
cărunteţi canoe
criminal carmin
ne-am întâlni destinul
până într-o asasinare
recele mării
în mitnelume
temându-se pentru
viaţa lui
el citeşte
pe Eminescu
nu invers
nici unul
nu avu
copii
lumea la cheremul copilului nenăscut al geniului
sub ameninţarea morţii nemaidumnezeu
patru cai pe brazdele grâului retezat întru noi
în salturi dulăul negru aduce din marea rece cutia
căţeaua albă nu-l prinde se întorc împreună
fără a băga în seamă pescăruşul plonjând
nu m-aş cunoaşte materialiate euforic ovidiană
un cult nelimitat pentru zei fără nume
izvor plângând în vecinicia cea amară a mării
tema recele apei peste picioarele goale cenzură
sub supraîncălzire la opere din lumi de mister
fiori de cantaridă valuri ne-ar fi băut pârjolire
recele mării ne cheamă
la glasul balenelor pe gheţari
recele mării interoghează lumi
de-o voinţă cu fiinţa şi catrinţa
recele mării ne prevesteşte
fuga din caldul cenuşii
recele mării ne-a pus pe focul
sobei de teracotă călărirea
recele mării sub moarte de soare
să-mi spui şi mie cum a foat mireasa
fericitoare alcionilor chirăind balene plecăciune că nu ne primeşti în recele tău să ne fii supremă pescăruşă nu aşa s-o fi îndumnezeind natura sau naturaliza dumnezeu soro zgomotul turistic peste sârma de crimă vă auziţi ca în Eliade îi scenarizăm personajele în corturi vreau să uit noaptea asta face Victor altor duminici acelaşi clopot rece nu-mi tremură scrisul cârâitorule o povestire din lumi nu numai citite văzute revizate escapist altfel fericiţi vorbitorii de sine neacompaniaţi furnici şi melci trăiră(m)
bătătură sură
bătătură sură nori de băutură
sub acoperişe tot să ne furişe
furios mă tângui ochi se bate stângu-i
bate ceaţa serii să-mi albească perii
haina prin nămoluri clănţăne de roluri
discurs la trecut puţă nou născut
dormi pe umeri tată coapsă măritată
labele de fiare sugi din marea zare
să urli în viaţă pân’ la suprafaţă
ce de puradele genele-n curele
sandale coafurii cele multe furii
sumus estis sunt cimitir afund
paltonate talii drumul spre travalii
te-am iubit copilă cu mâna argilă
te-am prăşit o sate pentru treze gloate
ganguri tom cu pete sânge ceri la fete
p-uşi te scrii prin geamuri poet făr’ bairamuri
meserii pe muşte iubeşti să te-mpuşte
nu ştiu cum de-o vreme te vezi pururi steme
totodată lungă moartea să te-ajungă
scaperi tinereţii paloarea pereţii
care hodoroage butoaie strânsdoage
ţeasta de domnie şi-a mea ţăndărie
sparse-a sale sfere călător ce ger e
neuitând pe cale copii din sacale
rochii din arhivă lanuri de colivă
râsete-n ureche crucea o pereche
poveşti ‘n nas inele de fum pe cea piele
obrazul într-ună sufletul ce-mbună
aşa altfel urlă ‘mblata-n aer turlă
trupuri mierea strânsă putrezind neplânsă
doua oară trece podul palmei rece
de la piept în gestul care pierde restul
trupuri sânge-n haos inima pronaos
în loc a plutire ‘ncinge coviltire
bătute nisipuri roşindu-se chipuri
fost în luncă-n munte tandru între junte
măiestrit coclaur omului de aur
iar dacă te minţi păstrează-ţi arginţi
nu strică n-ucide teatru cu firide
bătrânu-n armură vedetă făr’ gură
nu joci nu-mperuci mascatul cu tuci
iată vinovate toate ca pe roate
strechea-n lămâiţă prin decenii criţă
ruşinat niţel a plâns Pirandel
apoi toţi defuncţii le-ar sta-n coada frunţii
totuşi mal învie artişti datorie
norocu-i departe teatru gol de arte
copii gustă dolii tinerele molii
scenă pielea fină se cu bumbi înspină
geniu întărâtă jale mohorâtă
suspin hohoteală sun’ tilinci în sală
bilet ieftin rupt ‘stacol întrerupt
pronia lumească moară sau să crească
în genunchiul drept
clopotul îndrept
sculare din spate
lumânări uscate
orgi în ascunziş
dumnezeu cruciş
mulţime de post
lespezi iau la rost
capete se lasă
fumăraie deasă
pe la uşă scurs
pasul drept de urs
pieptul subţiat
muzici a umblat
pe podeaua rece
talpa se petrece
la semnalul tobii
mute cască robii
tusea mai încet
repede repet
ascultaţi în toi
de suflete goi
smirne şi tămâi
fala cea dintâi
poziţie-n zale
ridicaţi pe gioale
cazi din guri în cozi
de arginţi schilozi
îmi onorez
îmi onorez Berlinul străin de calmbur
dur depărtat de coapsa madamei Pompadour
se face ca o roagă prin ceaţă adinastă
să-mi sanscritesc scrinteala aparte de nevastă
contaţi amurguri maschii vâlvoi limbut pe şleau
voi povesti ideea cum mâţa face miau
ferice contrazise şi aparenţe crase
cum gâfâie cămila sub firul de mătase
andante dinioară furându-ne domoala
poveste tot cu dracul mai lustruindu-şi smoala
citiţi ades ce ştirea vă lasă pe reflex
mai nou cu liniştirea de lux în dulce lex
în greţuri mici lehuze refuzul de mărfar
gemând eternităţii transport de caviar
se desluşeşte drumul cum stai pe loc stâlpar
de s-o rima de-a-ndoase şi mină aur rar
nu-ţi suferi fobia de-un gest anevoios
pe unde-ajungi cu viaţa călare şi pe jos
ţi-s clare situaţii pierzându-te ritos
al dracu cine zice şi n-are nici miros
familiile sapă aterizezi votciu
de mult ştii vai şi gata adio orice chiu
picior peste genunchiul răpus la diatlon
ochisei la prăpăstii Bucegii colophon
atunci mai iartă dame te-or înjura şi-aşa
pe unde-i moartă mama cărarea-i te-o năştea
ascult ca-n toate serile
ascult ca-n toate serile cum povesteşte din Argetoaia
dacă aş întrerupe ceva tot mi-aş aduce aminte apoi
însă acum n-aş mai pricepe de ce demult
fata i-a spus în mireasă de rochie îmbrăcată
în rochie de mireasă parcă explică
nu ştiţi că eu întotdeauna dorm singură
astă-seară citi-voi un vers din Racine despre vânturi ce dorm
iar înainte m-am întors de la film numit dacă vântul
şi povestitoarea în aşternut se concentrează
cu o mână în dans pentru ochii mei şi ai soţiei
să înscenez cu întârziere de o secundă povestea iată o şansă
poate-mi răzbun aşa piesa mea jucată la telefon
pe o singură carte străvezie ţinută în degete de o domnişoară scheletică
a doua zi bărbatul pe vremuri
avea poruncă a se înfăţişa cu cămaşa pătată de sângele nepătatei
cum o să stau într-un pat cu acela fetelor
tatăl ei căsătorit o dăduse spre binele satului
fratele ei căsătorit a cules-o dintre prietene uite
ai să te dezbraci de rochia asta frumoasă
nu ştii a răspuns că eu nu m-am îmbrăcat aşa niciodată
în casa tuturor nopţilor mele bătrâna încearcă
să ajungă departe cu rolul dumneaei înseşi
eu eram mai mare ca ea m-a dus
în pădure la fragi şi între copaci m-a rugat să-i caut în cap
iar când cosaşii din poieni îşi încărcau fânul
s-a repezit cu părul încât săracii au strigat ho că ne sperii boii
fragi n-am găsit şi-am umplut atunci coşul
cu pitricele acoperite frumos i le-a dus
bărbatului şi el du-te acasă mai bine
boală ce eşti boala vacilor şi chiar fusese
în pădure mă gândesc dacă nu e o istorie
a unei preotese cu copii şi avorturi
şi din toate acestea pe urmă cu nepoţi
sau de nu-mi va aduce fericirea
mă gândesc de nu voi fi fericit
oprind întregi întâmplările de a exista
încă o dată şi să crăp numai eu veche preoteasa
să-mi sorb la miezul nopţii băutura
de baştină apa lui Thales paharnică
nici o preotasă ci cana
cu jumătate de gură cu muşchii stângi
să spânzur ce nu-i de mireasă
în respiraţiile femeii mele
întoarse deodată cu spatele
de n-aş mai auzi povestindu-se din Argetoaia
prin iarba codrilor
prin iarba codrilor iarăşi cine-a
iubit o nebună asemeni cu sinea
ţăranii dependenţi în oaste
cu oul desenate de coaste
mormintelor antropomorfe
negrese blonde wilendorfe
înalţi aproape blonzi cu haită
nici nu zâmbesc nici nu se vaită
Lautreamont neauzit în cruda-i
închipuită faţă a lui Budai
pe daltă rătăcită
şi mână şi ursită
leşia un etaj mai sus te duse
metalurgiilor hinduse
în gol crescândă cearta
uitându-ne Sidharta
dublaţi în metri antici zănatici muţi o za
la Varşovia cu dodia şi Radha sa mai va
precum acum două minute mi se telefona
hai mândruţo să-ţi pun dopul
să nu intre izotopul
lasă-mă pe-aici cuminte
cu picioare înainte
mergi la nuntă mergi la moarte
când mai singur când în parte
bombănită ca o bombă
însorită catacombă
cât să nu călătoreşti
în afară de fereşti
doina că nu te omoară
stai în ea şi stai afară
fiecare se închide
mai în sus de piramide
necunoscuţilor urare de-a nu se mai cunoaşte de acum
pe unde-mi sunteţi neamuri prieteni ori Carpaţi de fum
la suprafaţă cântec şi mama dincolo jur-împrejur
prezisul dus-întors prin huma ochilor azur
îngăduie-i strigându-se cu fluier cloncănitul
pe-un suflet de trezire în sine înverzitul
între datorie şi patimă
între datorie şi patimă
nici un roman doar o cratimă
două egaluri viduşaka
lui Creangă punând Eminescu tilaka
bind altădată câte upanişade
când altcineva dinainte ne şade
mai cu noi ca din părinţi suferindă
umbra femeii pe faţa de oglindă
tată bun
tată bun cu mamă rea mie nu mi se părea
mamă bună tată rău mie nu mi se pârău
amândoi de nu avură a părinţilor closură
cum şi tu şi-ai tăi părinţi aveţi minţile catrinţi
sfinţi cusuţi ceară topită în scorniciul de pe plită
numără containere scheletele rainere
Boeing e ori e airbusul garnitură cucuruzul
până peştele oceanic n-apucă a zice panic
ţi se pare porţia scrisă Shakespeare Portia
primul nume îl usucă ferăstrăul în ulucă
aer rece udătură noaptea pe fulgerătură
munţii tăi dar ţările zorii arătările
arătarea zorile şi spânzurătorile
v-am spus racii piramida sângerează cărămida
împacă-te natură în sine şi cu mama
ea l-a iubit pe domnul cu capul şi marama
cărăm cu munţii umbra ni se răstoarnă rânza
ne înconjoară moartea o coperim cu pânza
câţi pictori te văzură doar sângeratul giulgi
tu zboară-mi rândunica tăindu-mă în fulgi
Ierusalimul fuge din dâmb în dâmb în cer
cât să te mai zidească pricaz de cavaler
aleea mai de joacă măslinii spelbi toridă
amiaza de pe urmă Ierusalim coridă
ţi s-a părut pe lume şi dumnezeu şi drac
păstaia cântăreaţă pleznită pe arac
ce trecător e omul şi vai de capul lui
dar cum dai de sfinţia-i Ierusalim îl pui
eternul imediat
(poeme într-un vers/tumul)
chindie calmă după ce ne vom fi întors în-tre-gi-ment
ahtiaţi fotonici hopliţi ca-n prezenţa lui Seamus Beowulf
stare de aşteptare altfel fatală din pornire
ne-om ocoli zi când n-om fi răpus pe cine aş fi fost eu
pe văzute la tropic o respiraţie în familie
little boy drummer l-ai auzit de dimineaţă ca pe imn
de Sfântul Gheorghe închis în sinele indiferenţelor
am fost şi acolo de unde nu mai era mult pân’ departe
prin pădure pasărea stă pe creangă de mine nu-ntreabă
fie blestemat cine nu ne-a bombardat că ne-a lăsat sat
sub săgeată peste pod cu puştimea în năvod perevod
am dat dovadă că sunt român soţia însărcinată
creierul divin dat la întors pe sărbătoare epsilon
Montale nu uitasei de-o mistică a fiecărui Sighet
nici n-apucaşi pânza şi o deşiri conflictualitate
mesteacăn murgule focul praştie dimineţii mister
mi-aduc aminte şi de nerecunoaşterea când mai trăiai
scopul morţii recunoaşterea memoriei rituale
m-aş specializa cal la pas pe idei călătorite
tuni tusea râde sâmbătă şi mâine câinele a-l tunde
piscupia indiscutabilităţii credinţei mamei
ne-am liniştit contrapondere acţionarilor demoni
în peştera cancerelor ce curs de apă neîntoarsă
fluieri plăcerea peste rănile păcatelor parastas
mătură până dincolo să ne încapă sufletele
am şi smintit clopotul la reparaţia clopotniţei
bătrâni neexcelând în răbdare şi mai ucişi de stat
persecuţia silabelor asupra cuvintelor cvinte
nu mai tai de două ori aducere aminte printre nori
m-ai minţit fiinţă te adeversc mincinoasă coasă
de-a apelor potopire stropindu-ne cin ancestral graal
panseu pansea pasienţa pasiunii patima cratima
păstrăv închipuit mişcare apei nemaicurgătoare curg
astfel cangea se leneveşte mărilor imaginare
pe când neaducerea aminte pe când şi fericirea
şaptesprezece romburi silabele mandakranta hai ku
o estetică maniacă pe sacralitatea minţii
am râs mai mult cu martori de la judecata de apoi noi
Transilvania umbrei până la plotitica sâmbrelor
am desluşit blândeţea conchistei de sine Maramureş
a better way to die de nu în Chicago atunci în Ferentari
şi neîmbrâncindu-ne devenirea întru renunţare
bidimensionalitatea altarului încenuşat
o formalitate să furi în timp de război la Crickett Fort
nu vătuiţi conglomerarea ilegalităţilor
d’aia n-am stat de vorbă a nu vă prinde pe româneşte nemţii
toţi o să treceţi Prutul limbii necunoscute moldoveneşti
pe la etajul ăsta în tinereţe româneam hinduşi
nu trebuie să-i las nici data viitoare în ţara lor
un joc subţire o normă sabatică sezon scriptorial
silabele ne dau de gol călătoria jos de pe cal
nici măcar nu minţii de a fi fost fericit în scriere
mă deranjezi din haiku neînţelegând conjugările
oralitate rămăserăţi a vă împărtăşi karma
2003
decasilab
„Pierdut într-o provincie pustie”
pe cine paradisul să învie
în largul inimii catarg durat-a
„Beati quorum tecta sunt peccata”
“And death shall be no more: Death thou shalt die”
murir-ai moarte vii să nu ne ai
„Ia v etot mir prișol, ctob videt solnțe”
ființa mea în lumea asta glonț e
„Mopete l-a citit pe Thomas Mann”
în rar decasilab silaboman
iambi dodiambi din Dante Milton rim
și ai poeților din țintirim
„mirati sumus unicum magistrum”
cu sângele imaculării Nistru’m
mă reazem
mă reazem de carbid pe cadavru de zar
nemainaţional ora pro nobis naţia
sărutând m-am închinat te-ai închinat
pe Yenisei
pe Yenisei în jos
în mlaştina adâncă
ochii în lacrimi
pe Plantelor
lituus kadish
timp înlăcrimat
nici nume nici ţară
în ce te îneci
contra numerar
mai interzis
ca românul
ca mama
ultima nuntă
cu India
pe cont propriu
octombrie 1967
în război până la cer
a căzut prizonier
ce fugind la aliat
dă de alt prizonierat
cumnaţii o roagă
nu zburători dragă
pat de frate fie mort
cu amanţi cu tot
se logodeşte cu flăcău
în casa omului său
logodna apoi strică
aflând că-i viu din scrisorică
mărturiseşte lumea toate
păcatele de zi şi noapte
ai lui o iartă şi îl mint
că tânără fiind
acasă tânără bărbaţii
femeii lui n-au pretins graţii
la el în cergă are cine
se înveli cu coaie pline
curând femeia a murit
snopită de nefericit
la şase săptămâni de moartă
el s-a remariat cu fată
*
în picioare mirii
pe ram de oştiri
copii pmeniri
atârnau neştirii
floare din afară
tinerii-ntre ei
sămânţă-mpresoară
îngropând femei
din călcâi în vârf
tărâm soare ori
ne încredem stârv
lance făcători
*
doborâţi obrazului paloarea
cadavrelor bunăstarea
care a doua oară
de bună voie nu se înecară
să fugim să ne risipim
fără să pătimim
făcut proză capul tot
de versuri s-a lins pe bot
merge Noana prin nămol
să sfărâme capul gol
soru-meo nu da că oi
mai rele am eu pietroi
nu-mi trebuie de-amândoi
*
profil de frescă
să-l calce la înviere
paşii de pleoapă
muntele să doarmă
să ne lase
câmpie a fi
nu se cântă
în această casă
câteodată sfântă
sileşte-o să nu
sufere mâine să
care apă în foc
anul nu este vinovat
pentru această zi
şi lui i s-a dat
nici ziua nu va fi
bucuria vacilor
a paşte
chinul mamei
tablă scrisă-n poartă
cere de pomană
curtea suverană
această seară de-ar putea-o
primi fiul nostru la naştere
nu ne-ar mai cere nimic
luminară surlele
se clădiră turlele
doar n-o să fie răscruce
coapsa ta ce nu străluce
poeţi se laudă a avea
de părinţi spirituali copii
copiii dacă au îşi părăsesc părinţii
bătându-se cu pumnul în piept
auzi ce frumos miros castraveţii
capul dormea odată pe fân
el singur dă naştere trupului
rotundul craniu deşirându-l
rugină mustăcioasă
nu milă nu rasă
porunca nervilor pe munţi
a fost să ne însufleţim
scoate mireasa
dărâmă casa
sufletului mor
furcă-ntr-un picior
aşa cunoşti
pe fiu cum
te paşte
mamă a ierbii
arme-nfricoşare
pentru fiecare
nu există bine
mi-e teamă de mine
*
ne gândeam ne pregăteam
sparţii boiernaşi în geam
te coboară hainele în mormânt
porumbiţă înecată în ac de apă
ceapa degeră în foi
după ce-a încovoiat
ochiul fetei moştenite
şi de sat murit de voi
acel fără de voi sat
când sub talpă vă înghite
groapa încă pe noroi
caii să trăiască
boieri dumneavoastră
bogăţii în pământ
zile spre alţii
pletele lumina
ochii palma
pe umărul fetei
bocitoare
pe drum din plute rob ca aleşii
sufletului lui dumnezeu
nu a trecut lună pe cer de când
domnul butoaie înjunghiase
neamul nu se va dezlăcrima
multă lume uiţi că a plâns
alege din figuri de viţă
pe cine trăieşte domniţă
la lumină cu voi
să nu vă mai vedeţi
mişcă-te la soare
să nu se mişte soarele la tine
pe comoară flacăra
întreba de mama mea
de ce m-a născut
într-un sat ori satul
nu i-a întrerupt
naşterii bărbatul
să nu umble prin tine
copii în patru labe
neajungând cu creştetul
la inimă
luncă suflet
crucea feţei înverzind
să lumineze
tot ce nu e
*
se usucă rufa-ncet
umbra viei coapte-n vin
o mai moaie în oţet
până ce-n sânge ţâşnim
eu părinţii să-i repet
ei cu mine la treimi
să usuce rufa-ncet
apele când reanimi
pentru însetaţi mai drept
nu este şi porţi în spini
presăraţi prin vii un piept
dezbrăcaţi cei paşi intimi
*
cum vii dimineaţa de acasă
în carul gol
te-ai trezit îmbrăţişând
foile uscate seara
muscă dumnezeu oului
fiu vierme
părăsind nimfeul
duhului sfânt
mintea toamnei
în craniu neînfiată
orbitorul va fi
strâns de gât
de mine te miri şi se miră
de tomana de afară cum ai căzut
dintre aluni în ape fierte cu ochii
la umplerea inimii casa goală
ne desparte o cortină
pe noi doi de o creştină
soţ soţie tu adormi
eu adorm toţi trei enormi
noaptea asta capăt treaz
o paloare pe obraz
pâlpâie prin pânză
fereastră neplânsă
noapte din toamna părinţilor
ei au intrat în scorburi
scorburile aure
la capetele sfinţilor
din inundaţii au pătruns la fecioare
fiul al doilea s-a făcut mare
la surori cu calul călărit
şi eu călcat în picioare am murit
frunte de copil
titlu de poem
versuri n’avait il
nici n-o să avem
de ce să fiu
cu mulţi întâi
nici toţi târziu
nici nu rămâi
cum nu puteau fi
oamenii-ntr-un loc
libertatea şi
moartea luau foc
*
lună afară
soare în ţară
glob ne înconjoară
inimă din pasăre de ceară
rară înserare
stele după
se aruncă
înapoi în lupă
fratele cu sora
soarele
sora cu fratele
luna
de mine s-a atins luna
de tine s-a atins soarele
în foc ne-am mutat
gheaţă raze picurând
buze iertate
gât ars
ochi simetrici
febrei musculare
mult mă gândesc
şi la inimă
capul mă doare
lume gânditoare
izvorul oasele
mamei înnegri
de mine nici nu
pomeneşte pământul
mater
ca-n cer
fiul
neagă
în loc de
întoarcere
moarte
la naştere
pierdute legume
noi nu le-am văzut
ni s-a arătat un gol
legumele golul
noi fraţii
nu avem
nici moarte
nici nefericire
tatăl sparge acoperişul
osul mamei se îngroapă
copiii de carne
plângându-i despărţiţi
luptă de berbeci
în mijlocul drumului
înţelepciunea
n-a aplecat inima
poarta neplătită
se deschide
protestul
nu este luat în seamă
păcat
de gândul
întârziat
un mileniu
mi se închid ochii
înspăimântaţi de mamă
pictorul morţii
la coptul dovleacului
liniile palmei
dar bătut pe falcă
gâturi răsucite
osu-ncalcă
de la sfârşitul săptămânii
aştept sânii
fată cu geam
nu-i mai am
iubită de suav
umbrită de moarte
sanie de praf
te-o duce departe
iubim în temple
iubim în temple
vina templelor
hai în temple
numai cum iubim
pe casă merge fiecare
din cei cu agerele membre
sau corpuri bine târâtoare
ca promoroaca de decembre
poruncă flămândă
începe alt soare
aşteaptă la pândă
cum celălalt moare
mâine am 21 de ani
mâine am 21 de ani
ar trebui să las poezia mâine
între vâsle cu gleznele
smulse din nămol
tresar când şlepuri
îmi alunecă pe umbră
cleştele racului la tălpi
aud trăieşte până a doua zi
în apele galbene
m-am scăldat cu şarpele
blestemându-mi fratele
la ani solari douăzeci şi unu
îmi deschide gura cu un cuţit
cum poţi fi aşa de frumoasă
n-am fumat opiu n-am murit
singur îmi curg în vine
1965
veneam pe la voi
veneam pe la voi sub via înflorită
aprinsă părăsirea altei raze
Tintoretto taie săbii noi croim la pronii
nu cunoşteam venirea pe lume
şi zadarnic strigam spuneţi-mi voi
cum umblaţi fără fiinţă încoace
asemănam ţările mările întrebările
pe urmă au venit la noi
mama din păduri tatăl din război
1967
cimpanzeul
cimpanzeul aşteptat de întreg oraşul
murind fusese înlocuit cu un om mascat
aleargă după femelă îi face semn
să se dezbrace ea îl refuză cu pudoare
temându-se de scandal de puşcărie
de ce zice lumea şi-l îndeamnă
să se dezbrace el dar îl opreşte circumspectă
mâinile lui ating cu unghiile fresca
şi se cojeşte providenţial o parte
cu faldul hainei deodată
pe plafon o femeie goală pictată
bărbatul îi aminteşte femeii că sunt legaţi
femeia vrea să intre în camera cimpanzeilor
şi cojeşte încă o parte haina apostolului
sub ultimele zgârieturi ale bărbatului
femeia rămâne goală
transformare
de Ion Anca
iarbă verde rouată plouată încălzită de soare
şi bătută de vânt de ce te prefaci în pământ
plantă roditoare neroditoare
otrăvitoare sau vindecătoare
rouată plouată încălzită
de soare şi bătută de vânt de ce
te prefaci în pământ
arbori semeţi şi frumoşi viguroşi sau
scorburoşi izbiţi de vânturi şi
de ploi culcaţi la pământ de
anii grei sau tăvăliţi de noi
de ce după ce vă ridicaţi în
sus şi vă făliţi mlădiindu-vă
coroanele în vânt vă coborâţi
şi vă prefaceţi în pământ
animale mari şi mici protozoare
moluşte şi gâşte tigri şi lei
voi târâtoare şi zburătoare
simţiţi aerul căldura şi apa
vă manifestaţi puterea şi durerea însă
când moartea apare ca din vânt
vă prefaceţi în pământ
şi tu om aşa zis făptură aleasă
încrezut în puterea ta mincinoasă
te crezi stăpân al lumii şi căldurii
al aerului şi al apei al soare
lui şi lunii al ierburilor şi
florilor al arborilor şi al tuturor
animalelor
te lauzi cu inteligenţa şi
graiul cu priceperea şi
curajul cu bunătatea
şi răutatea cu dreptatea
sau nedreptatea
eşti tăcut sau sfătos
muncitor sau puturos
cinstit sau hoţ curajos sau
fricos
te lupţi cu toate şi cu toţi
ţi le supui pe toate şi pe toţi
însă să scapi de această
transformare în pământ
nu poţi
21 IX 967
mahasamadhi
by Vasile Văduva
o my face of a vidusha
come on to the hole with ants
now is here now isn’t here
o my my face of a vidusha
half you’re laughing and you’re whipping
the nonmovement of the left one
about nobody you can still know
if it is died if it is living
o my face of a vidusha
come on to the hole with ants
and there at twilight
you’ll be not I think it’s possible
so divided half and half
as you are like Shiva here
o my face of a vidusha
come on to the hole with ants
oameni din umbră
oameni din umbră îmi vor capul
mi-ar trebui un bandaj
bani pentru sângele meu
Bhartrihari schimbat cu Panini
nu 3394 sutre ci 3395 suturi
cea mai scurtă gramatică
că inventarăţi sanscrita
şaisprezece nume pentru apă
inventarăţi divinul zero
cuvânt mort înviat
cratima între
împărat şi soldat
omorul bărbatului
omorul bărbatului
prins cu alta
nu epuizează crimele
în tren
în medina
ucigabil
reanimarea mormintelor
jefuite pe potriva
luării vieţii tale
taică-meu
paralizat
tu în comă
verdele
în literatura
frunzei tale
unde încep unde se termină
sfinţenia din oameni şi
năravul lor luciferic
steiuri
mângâind-o
pe Salomeea
arhiva crimei
doctorului asasinat
Nicolae Neagu
20 iunie 2009
cu scrisul de o moarte
cu scrisul de o moarte neomenească da
vom potrivi prin ciocuri negaţii de la stele
şi liniştirea rostul la rosturi mai aşa
ai pălmui pământul cu deltele prea grele
n-a plâns din sălcii forma precum bujor spre scrum
de-a sângerat lucerna din sexul mamei mele
să nu mă uit la tine ce-ţi povestesc de-acum
ciocanul se lovise de meteor bărbos
bătrânul vine-n vise prin iarba de parfum
*
te lasă în pereche căţelul penitent
uitându-se mişcării pe valea şi mai miere
păcui canin mormântul o dată la Dervent
o zi incendiată pe cartea de-o muiere
şi noi un herb finite oricâte elemente
cu Brebia la vrăbii cât cioara nu te cere
ficat diagonală spre inimă invente
de unde moartea sură citirii biotec
biotechnologia surorii de placente
*
pe cine părăsi-vei de-un veac fără de faţă
traducere din ritmul schimbat nu din intenţii
furnică şi tot albă cadavrul de paiaţă
o tuse în Faenza gonind adolescenţii
îngăduie-te pură vâltorilor de stress
cum comandai la cisme de-ai osândit galenţii
tejgheaua netezită de spiritul ales
pe ziduri vânătaie de mucegai te papi
alsakă viforâtă pe cont subînţeles
*
dactilice întreguri fractalii în ascuns
îi vrei în două fraze spre-o carte la vedere
doar haos armonia în norul ce ne-a uns
de-acum în două ore cocorul de ne-o cere
din vultur gheara plină de solz imaginar
mă vei trimite zării din două emisfere
din Teheran se-ntoarse pe două feţe zar
aceleaşi două fete o mamă şi un tată
războiul în ştampilă cu dus-întors ogar
*
trăind pe jumătate frumoasă de amant
frumosul pe o noapte decapitat în zori
pe vremuri focul veşnic iubi un diamant
la margine urdia din două părţi pe sfori
chip hipnagogic mustre-şi alfagenia dus
genetic vis postmortem visatele duhori
mai ca autopsia şi maica lui pe sus
ţigări pe nicio oră anathema alcool
beţia sau popia troiţa a dispus
*
văzusem ieri pe Rică agale-n bariere
ce-a fi însurătoarea-i la gară-n bibliotecă
pe maică-sa întreab-o în taină şi tăcere
c-am nimerit şi fata nu sughiţase secă-
tuită-n tomuri lanţul pe scări femei tăiate
altfel indiferentă solemnă şi aztecă
de foame nu se moare de moarte pe luate
a foame reprimarea şi după separaţii
debarce-şi studenţimea pascale cazemate
*
răceală răguşită magnoliei pe plac
famelice ardenţe prin zdrenţe cu demenţe
femeile cu apa murgoii fără lac
zvârlugi anghile mrene de-a săbii sapienţe
bătrâna dar de cai la grea coasă nu îmbie
ne descheiasem roma ţiganei petulenţe
îţi aminteşti pătratul închis copilărie
o uşă lebezi două tot plânge măritata
cu lacima pe undă peştoaica aurie
*
eoliene istmuri flueze din greşeală
a declara mesje din grindină pe sol
secret ningându-şi zarzări orarele de smoală
sperjură-ţi supărare şi super anatol
balcanizează-ţi dealul drăgaicelor rusalii
golf în proţap iubirii cu ţara mototol
n-am sufletele-n minte de-a-notul pruncei Galii
strivite coerenţe întoarcă-se preoteasa
şi cracii-i tot spre ostrov cuminece hamalii
*
întinde-te de-a latul uitărilor cubiste
călca-te-ar vaca neagră întoarce-te împuns
alternativa vriei de noapte-n zile criste
povestea de alături ascult-o îndeajuns
cu aventura schiţei de sine ignorantă
pictatul casnic mirul pe frunte nemaiuns
asocieri călare galop de Rosinantă
copilărească anul adolescenţei vide
vederile pubere pe-a pulberilor pantă
*
aprinde cea din urmă ţigară fără gaşcă
picat din afectarea de dodii pe cuvânt
pe unde nu te caut nici lume nicio pleaşcă
te strig şi eşti strigare mai nedepepământ
decât boltirea dusă în gurile de leu
brodate orb o vreme văzute legământ
poetul mai mult umeri din spate şi plebeu
pe dinainte moda pe-aproape sufixaţii
ne întâlnim la culme eşti tu nu mai sunt eu
*
Matei și sfinții italieni
Logosul grăind în pilde
lucruri ascunse de la
începutul lumii.
Părinţi în unghi.
Matei se rupse pagini italienilor.
Moarte cui va grăi de rău
pe tatăl sau pe mama sa.
Fraţi şi învăţători de ucis în Gita.
Dacio, vescovo di Milano.
Nu te retrage glonţ în vreo
cetate a Samaritenilor.
Voi, che mi comandate cose imposibile.
Francisco iris al Egipto
por kristianigi la Sultanon.
Ioan și sfinții români
Surioară Salomie, Românie pe tipsie.
Nu ziceam noi bine că eşti samaritean?
Chifa tăiase urechea lui Vincent.
Iată fiul tău, iată mama ta.
Ucenicul acela nu va mai muri deloc.
Domnul pe cruce cu tine a vorbit.
N-am pierdut pe niciunul.
Ucenic al sfântului Daniil,
din Putna Ierusalim ai făcut.
Catapeteasma neamului s-a despicat.
Bucură-te, Mireasă urzitoare
de nesfârşită rugăciune.
Tantum esse sub fragmentum
Quantum toto tegitur.
o prea frumoasă
o prea frumoasă pustie
priimeşte-mă întru a ta desie
taci dar Valahie a te mai lăuda
şi cu nunte domneşti a te înnalta
patriei să ne jertvim
şi prînr’nsa să’nflorim
de împărăteasa Amazonilor sunt zidită
şi de cel cu răotate Erostrat prăpădită
în numele tatălui şi al fiului şi al sfântului duh amin
aciasta este a lui Kir Mărin
mai frumoasă cealaltă
ferocitate
începenia cuvântului
celui fără începenie
tot pământul se ridică
şi se leagănă de frică
miserenincă moimă
într-o mică denoimă
dăruesce o jumătate
de ţigan m-rii Bărboiul
1987
eudaimonia
eudaimonia îndurării faţă
cu demisia din omenesc
în vidul inimii prin delegaţie
întoarse sufletul la trup
şi se stârni mortul pre sine
frate pre frate lovindu-se
înpăraţii Romii ce au stăpânit Dachiia
August Înpăratu Tiberie Caligula Claudius Domitius
Nero Galba Oto Vitelius Vespazian Titus Flavius Titus
cu haine de şahmarand îmbla
cu şarvanale şalăi de argint
dajde câte un şalău de plug
din mică vârstă în mimuri
ce să dzice îngânăciuni de şeganii
şi la prăvirişti crescut
vin vechiu şi ştiros
globnic de morţi de om
şi de şugubini
ca din somn sări Domnul
rumân ca de vin ce-i
aburit şi şumân
aceasta istorie s-au scos
de pe nişte tetradii spanioleşti
în dialectul franţozesc
şi de pe aciasta
s-au tălmăcit în limba
moldovenească
această istorie
este scrisă
de mine
focul noaptea
focul noaptea ziua zi
în luceafăr şi-n vecii
cum din deal şi din cireş
mărul cerului dă greş
urci pe coastă la nevastă
înfrunzită şi mai castă
crinii-mpungă nouraşii
cum versifici de-a ostaşii
sfert de oră lux din Venus
nunţile mai fie ce nu-s
însurat târziu se-ntoarse
la mireasa vremii arse
de e domnul de e rac
mă dezbrac să te îmbrac
vers în dublu ritm imit
paradisul altui mit
vag mai sinucişi ca ieri
muncească-ne învieri
până să ajungi în dodii
cele tinere prozodii
nimănuia străin Indul
punctul inimii sorbindu-l
cerul cerb pe munte serb
de când versul verb inverb
pe duşmanul vremii iertu-l
se apropie concertul
1988
norocul
norocul nu-i departe
de teatrul gol de arte
cu tinerele molii
copiii gustă dolii
nu te cască robii
la semnalul tobii
reîncarnatul ochi de fată
născuţii toţi din singur tată
dintr-o voie
dintr-o voie cu trotuare
oraş-voie oraş mare
într-o joie oraş mare
zi de-apoie de cu soare
ne-nstrigoie suflet n-are
ape-Noe trambalare
dintr-o voie din trotuare
vine-o Troie să ne zboare
nicio joie-n turnul mare
otrăvuri
otrăvuri ocolesc prin vin
ucid atâta de puţin
de râs mă umflu mă înclin
şi porc îl fac pe Nastratin
voiesc în cinste mulţi să îmb
ce dacă trist mai ud un dâmb
cu lacrimile de mă strâmb
tot îl omor pe Năgădâmb
mă calcă slana pe un os
şi duhul prost şi mai vârtos
dar dacă ursul mă dă jos
sub roţi îl zvârl pe Nasmiros
din suflet
din suflet vreau să mor o zi
bogat sau paşnic a mai fi
să râd cu coapte păpădii
când încă nu mă prăpădii
să glăsui fratelui bădiii
că-i sunt la fel plezniţi toţi fiii
mamă tată
trageţi de găleată
să golim fântâna toată
binişor vinişor
nu se-acreşte sub ogor
lăsăm apa bem urcior
lună plină luni
babă printre pruni
a ţuicii stăpână
nasul în ţărână
beat ca-n alte lumi
oase să înstruni
cum te aplecai cu lamă
oţel strâmb a secera-mă
m-am oprit m-am o distrus
înapoi sunt gări de sus
înainte numai nu-s
merg ştiind muri Iisus
doar ucis cu viu argint
prin tăcutul labirint
să bea guri mai veninoase
vărsai sângele pe oase
mă adăpostesc la nor
prin schelet de ziditor
jumătate să nu mor
iar aşa pe patrafire
c-am trăit n-oi mai trăire
ce n-am scris pe mine scriu
într-o noapte păr gălbiu
vărs în litere nuntiu
şi mai scriu un glas prin piele
în otravă cărnuri rele
tălpilor le cânt obiele
scriu aici
scriu aici în loc să citesc De rerum natura
sufăr cu trupul în loc să fiu liber de toate
însă mai bine să fie aşa mă sfătuie locălnicia
în fără scris şi nesuferinţă că nu m-aş arăta nici morţilor
încă o dată aş fi bucuros de a compune în româneşte
o operă precum Corbul americanului antibostonian
atunci unde-i fereastra mea noaptea s-o deschid
bustul în aşteptare şi vorbele crezute în sunet
se petrec în ţările mici altfel de păsări prin altfel de ferestre
dar s-or fi diluând în pământuri cu munţi visuri de geniu
lucru este înfăţişarea prin haine ascunsă cuminte
faţa frigului întoarsă în făptura întoarcerii la De rerum natura
slăvite coclaur
slăvite coclaur
lunatice maur
trapuri de copite
feţe ocolite
dă cailor bice
de-a-ndoaselea pice
să o rupă-n urmă
peste-a noastră turmă
peşte din acvariu
luntre pe salariu
divinul întoarse
droaşca bube sparse
oişti curele crapă
labele în groapă
sub roţi pară chipul
nestrivit de tipul
Iov nu va să şadă
soarele-n zăpadă
averea ta pre
cai şi capre
moarte-n animale
‘nveselim o jale
salvează vizitiul
căzut cu noi de viul
ce nu mai ştie cine
călătoreşte-n tine
dărâmă drumuri primul
şi punctul locuimu-l
răszboară tot ce zboară
la noi la subţioară
îmbolnăveşte osii
cu păcuri mironosii
desparte carapace
şi fă ce nu vei face
divinul se întoarse
caleaşaca bube sparse
la picior la răşchitor
la trup cu seminţe-n zbor
cântă mort necântător
cui va să-i milui veşnic fes
din care ziua s-a ales
şi de-am umblat cu ştersul nas
ceream lung timp şi nu-l mai las
iubita cu alean alene
aveam n-aveam lene balene
departe de a mea farfuză
o spumă spuza de pe buză
să-ntreb cu suflet cine dus
m-a luminat măgarul mus
el blând şi nevăzut nicicând
zvârle copite peste rând
şi când aş călări pe el
înfloare-ar coada-n şoricel
n-ar trece pe unde restau
pisica giuvaer şi miau
intrat-am
intrat-am vinovat în moară
morăriţa da să moară de fecioară
morarul a suit oium pe scară
roţile de aur gâtul său încurelară
a zice cum la văduvă nicicând
nu s-a mai măcinat fără de rând
pe-atuncea
pe-atuncea mă trăgeam din lână
şi fâlfâiam pe coasta spână
ace de ţărână înţeapă lemnul
scoate limba la sarea de pe jos
nicio trăsură cu multe ceruri
dinţii se răresc în râsul de pe urmă
tai cocoşul fără glas de cocoş
vinovatul şterge praf din haos
toate cu măsură pe terasele sure
spinările de animale umplu ochiul
până mi se face o incestuasă ruşine
cald fierul mâncat şi înroşit în inimă
atâtea pieritoare lacrimi şi explozii
în burdufurile putrede oceanele cară
aborigene sprâncenate cu miros de ananasă
se petrece o aţă prin urechile mele
şi sunt un ac de mânie şi arde lumânarea
iar la lumina ei se bat pumnii
