Cuvânt și iubire

Igor Dodon este instrument al unor scenarii care pot provoca vărsare de sânge în Republica Moldova și în regiune. A pus „Partidul Socialiștilor” în serviciul altei țări, transformându-se într-un instrument politic al acesteia, și atentează la stabilitatea, pacea și însăși existență Republicii Moldova și o face în baza resurselor financiare extraordinar de mari, proveniența cărora naște îndoieli rezonabile. Vreau să fiu înțeles corect: eu sunt etnic rus, dar țara mea natală este Republica Moldova, de aceea nu vreau ca țara mea să fie atrasă în jocuri atât de periculoase, cum o face etnicul moldovean Igor Dodon”.

 (Valentin Crîlov. Fost membru fondator al Partidului Socialiştilor)

Campania electorală la alegerile prezidenţiale e pe ultima sută de metri. Această campanie electorală a bătut recorduri absolute la mai multe capitole. A fost campania cu cele mai multe si grave încălcări ale Legislației. Dodon a început campania electorală cu o jumătate de an înainte, folosind în acest scop suportul total financiar, logistic, informaţional şi uman ale Kremlinului (a se vedea declaraţiile de susţinere ale lui Putin, ale patriarhului Kiril, cele două vizite în Moldova cu scop pur electoral ale vicepremierului Rogozin Dm., ale multor deputaţi şi politologi ruşi). Dodon a irosit sume enorme de bani pentru promovarea imaginii sale. Întreaga Republică este împânzită de megabannerele lui Dodon, instalate pe toate autostradele, drumurile şi gardurile. Cele două televiziuni ale lui (Accent TV şi NTV), de asemenea, zecile de televiziuni ruseşti, au promovat permanent imaginea de preşedinte a lui Dodon. Într-atât a intrat în rolul de preşedinte că zilele trecute se adresa către popor nu în calitate de preşedinte al partidului ci ca preşedinte al Republicii. Însă acest grangur cremlinez nici pe departe nu este candidatura potrivită pentru postul înalt şi responsabil de preşedinte al Republicii. Ne preîntâmpină de acest pericol şi fostul său coleg de partid, unul dintre fondatorii Partidului Socialiştilor furat ulterior de către Dodon, V. Crîlov.

Voi încerca să creionez un scund portret ale acestei mari lichele, printre multele existente, din păcate, în acest colţ de ţară cu numele Basarabia. Spuneam cândva că în Republica Moldova mama lichelelor este mereu însărcinată. Spunea marele Eminescu că „nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor, decât priveliştea corupţiei, a nulităţii recompensate, decât ridicarea în sus a nemeritului”. Este cazul lui Dodon. La doar 30 de ani Voronin îl face viceministru al Economiei. La doar peste un an (în a. 2006) este numit ministru al economiei şi comerţului, perioadă în care este slăvit cu organizarea împreună cu fratele său Alexandru a mafiei cărnii. În a. 2008 prin decretul lui V. Voronin este numit prim-viceprim-ministru şi ministru al economiei, perioadă în care este prins cu găinării financiare. În a. 2009 a fost prins de Curtea de Conturi cu hoţomănia: timp de 3 ani el, împreună cu rude, prieteni şi colegi, au sărăcit statul cu circa 3,5 mln lei, primind salarii suplimentare de 5000-7000 lei şi alte surplusuri grase de la un institut de cercetări ştiinţifice. Dodon personal a întors doar 72 mii lei, deci, recunoscând într-un fel furtul. Folosind funcţiile Dodon a acumulat averi prea mari pentru un funcţionar de stat: – cinci maşini de lux (atâtea au fost depistate deocamdată) cu preţ total de sute de mii de euro (ce-i trebuie unui muritor de rând, unui socialist! atâtea maşini luxoase? Este ceva nesănătos în dorinţa maniacală a acestui aspirant Dodon de a se vedea la un post atât de important, unde este foarte greu să rămâi cu mâinile curate, împărţind mierea. La postul de ministru al Economiei a demonstrat că nu poate fi cu mâinile curate; un imobil cu preţul de peste un milion de euro; 12,5% de acţiuni într-o întreprindere foarte profitabilă cum este „Casa Vinului” de la MoldExpo (chiar dacă sunt pe numele unei tinere cu numele de familie Filip, care întâmplător este cumătra lui Dodon); un hotel de lux nou-nouţ amplasat vis-a-vis de Metro spre Aeroport, care valorează mai multe milioane de euro, este al fratelui lui Dodon Alexandru.

Dodon, în perioada când era ministru al Economiei (bun ministru???) a pus monopol pe carne şi peşte cu ajutorul fratelui său Dodon Alexandru, care era şeful secţiei veterinare şi elibera autorizaţii numai firmelor lor, şi cu ajutorul cumătrului său Melnic Viorel, care era directorul departamentului vamal şi controla trecerea prin vamă a produselor de carne şi peşte doar a „firmelor autorizate”.

În 2009 devine deputat în parlament pe listele PCRM. În a. 2011 îl părăseşte pe cel care    l-a adus în politică (Voronin), aderând ulterior la Partidul Socialiştilor al V. Abramciuc. La doar o lună ajunge preşedinte al partidului socialiștilor şi în scurt timp acest pui de cuc îi exclude (din propriul lor partid!) pe fondatorii PSRM V. Abramciuc şi V. Crîlov. Promotor înflăcărat al ideii aderării Republicii Moldova la Uniunea Vamală (2011-2014). Ulterior abandonează această idee, devenind cel mai mare statalist, promovând insistent moldovenismul primitiv. În a. 2012 iniţiază organizarea unui referendum de schimbare a drapelului naţional al Republicii Moldova (tricolorul) cu un steag bicolor roşu-albastru. În acelaşi an apare pe Facebook într-o fotografie îmbrăcat în haine cu drapelul Federaţiei Ruse.  

Să analizăm niţel punctele de bază ale Programului său electoral, cu care jonglează tipul, sunt: Statalitate. Neutralitate. Identitate moldovenească. Economie puternică. Dreptate socială. Relaţii de prietenie cu Rusia. Protejarea Ortodoxiei. Voi încerca să demonstrez caracterul declarativ, duplicitar, demagogic al acestor declaraţii pur electorale, fără nicio şansă de a fi realizate. Este foarte clar că în funcţia de preşedinte el nu va îndeplini niciunul din punctele programatice formulate. Voi încerca să demonstrez metodic acest lucru, să „dezghioc” fiecare din punctele programatice, care sunt doar declaraţii fără nicio acoperire, să-i descopăr duplicitatea, lipsa oricăror principii (morale, politice), lipsa elementarului bun simţ şi alte metehne proprii „socialistului” Dodon.

Statalitate. Neutralitate. Statalitatea, pe care o promovează Dodon, mu este altceva decât vasalitatea faţă de Rusia. Primii paşi, pe care declară că î-l va face în această direcţie este rezolvarea „diferendului transnistrean”. „Voi începe acţiunile de reunificare a ţării prin federalizarea Republicii”. Iar aceasta înseamnă de fapt dispariţia Republicii Moldova ca stat, lucru menţionat chiar şi de partenerul său de pe stânga M. Lupu. Chiar şi cei 25 de ani de aşa zisă independenţă demonstrează imposibilitatea asigurării bunăstării acestei aşchii de popor. Punctul programatic referitor la neutralitate este cu totul aberant. Ce fel de neutralitate cu trupe ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova. Pentru a îndeplini acest angajament electoral va trebui, în primul rând, să impună Rusia să-şi care acasă armata din Transnistria, lucru pe care nu-l va face niciodată.

Identitate moldovenească. Prin moldovenismul primitiv promovat acest mancurt a intrat pe un câmp minat care-l depăşeşte. Istoria comună multimilenară de la pelasgi, traci, daci a poporului român, parte componentă a căruia sunt şi moldovenii, este atât de evidentă încât este nevoit să comande istoricilor săi să refacă niţel istoria Moldovei. În cele trei volume ale surogatului Istoria Moldovei scrisă la comanda lui şi pe banii lui (adică ruseşti!) vechimea „poporului moldovenesc” creşte de la 1812, apoi 1359, acum din sec. XI, dar nu cumva să fie mai veche decât a primului stat rus – Rusiei Kievene.

Economie puternică. Prin denunţarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană – un punct important al programului său, va fi stopat procesul de asistenţă financiară din partea UE, care în aceşti ani a reuşit să implementeze în Republica Moldova diverse proiecte, în special, cu caracter social de miliarde de euro. Prin promovarea insistentă a „comerţului şi prieteniei” prioritar cu Rusia (lucru deja imposibil când chiar şi Transnistria îşi exportă produsele în proporţie de peste 60% în UE şi doar 14% în Rusia) în situaţia actuală în care se află prietenia de veacuri „ucraineano-rusă”, va avea loc un blocaj economic atât din est (Ucraina) cât şi din vest (România). Vom deveni un fel de bantustan la gurile Dunării. O economie puternică în stilul socialist al lui Dodon ar trebui să meargă pe calea lichidării proprietăţii private, lucru imposibil, fiindcă va trebui să înceapă de la naţionalizarea propriei bogăţii. Deci, acest angajament al lui Dodon este unui declarativ, pur electoral, de a mai încerca încă o dată marea cu degetul. „…Rusia a demonstrat – tehnic, practic şi teoretic – nulitatea comunismului (socialismului – n.n.)” spunea marele filosof  Petre Ţuţea.

Dreptate socială. A fost un vis înălțător al multor utopişti însă neîmplinit până în prezent. Doar ţările Uniunii Europene s-au apropiat destul de mult de realizarea acestui vis, asigurând o largă protecţie socială. În fosta u.r.s.s. nu a fost posibil construirea raiului socialist, în Rusia actuală – nici atât nu este posibilă. Cum va construi Dodon acest „rai socialist” în acest colţ de ţară aflat la limita sărăciei? Să n u uităm că socialişti au fost mentorii săi Marx, Enghels, Lenin, Stalin, dar şi Hitler, Goebels ş.a. „Sovieticii erau internaţional – socialişti, în timp ce germanii naţional – socialişti. În realitate era cam acelaşi lucru, doar cu diferenţe minime de interpretare” spunea cunoscutul disident sovietic Vl. Bukovskii.

Să începem de la explicaţia în DEX a noţiunii de socialism: „Ansamblul doctrinelor social-politice care urmăresc reformarea societăților umane prin desființarea proprietății private asupra mijloacelor de producție și de schimb și punerea acestora sub controlul statului”. Deja se poate vorbi clar despre duplicitatea, caracterul mincinos al declaraţiilor lui Dodon. Fiind socialist (aşa se consideră!) prin acţiunile sale (nu declaraţii) a încălcat toate canoanele ce ţin de noţiunea de socialism, în primul rând cea privind desfiinţarea proprietăţii private. Socialistul Dodon este unul din marii capitalişti. Este proprietarul unui adevărat palat, care costă mai multe milioane, a mai multor maşini de lux, a unui hotel de lux (nedeclarat!), a altor proprietăţi. A sponsorizat campaniile electorale din 2010-2014 cu 464000 lei. Bugetar de o viaţă, Dodon deţine oficil (dar câte neoficial!!!) proprietăţi în valoare de peste 2,5 mln lei. Şi toate acestea din „salariul de bugetar” neavând înregistrat oficial niciun bussines? Apropiatul său, deputatul socialist C. Furculiţă, proprietarul companiei Exclusiv Media SRL, pe contul căreia au venit prin operaţiunea rusească BAHAMAS, investigată de RISE Moldova 1,5 mln Euro (echivalentul a 33 mln lei), din care 20 mln lei au fost „împrumutaţi” sponsorilor PSRM, proprietarul postului de televiziune NTV. Un alt apropiat (este alături de Dodon încă din a. 2005) V. Ciubara este acţionar unic al Telesistem TV SRL înregistrată în Republica Moldova, proprietar al postului de televiziune Accent TV. Ambele posturi îi lustruiesc de peste un an de zile imaginea buhăită a lui Dodon pentru preşedinţie. Alţi săraci socialişti ortaci de-ai lui Dodon I. Ceban. V. Batrâncea ş.a., bieţi bugetari şi ei, scot din buzunar câte 50000 lei şi sponorizează şeful. Şi atunci nu ar fi mai corect ca PSRM să se numească PCRM (Partidul Capitaliştilor din Republica Moldova) fiindcă nu au nimic în comun cu socialismul.

Despre care dreptate socială în stil dodonist se poate vorbi!!! E amoral când o biată pensionară fostă artistă supravieţuieşte cu pensia de 640 lei, iar „socialistul” Dodon cheltuie doar pentru un singur banner (care cu sutele împrăştiate prin toată Republica!) 6-7 mii de lei! Şi atunci să ne întrebăm: avem nevoie de un astfel de preşedinte care una spune şi alta face: de la tribună face declaraţii lacrimogene de grija faţă de sărăntoci dar în realitate promovează politica celui mai sălbatic capitalism, iroseşte sume enorme de bani pentru campania sa electorală, bani care ar putea fi utilizaţi pentru majorarea pensiilor bătrânilor, soarta cărora o deplânge cu lacrimi de crocodil, copiilor orfani, ar mări salariile păturii majoritare aflate sub limita sărăciei.

Relaţii de prietenie cu Rusia. Este un scop în sine lăudabil, în special, în contextul actual al globalizării şi a unor mai pericole pentru Uniunea Europeană. Cred că şu UE ar accepta transformarea acestei fâşii pe nume Republica Moldova într-un pod de legătură între Est şi Vest. Sunt şi eu de acord cu restabilirea relaţiilor bilaterale reciproc avantajoase cu Rusia, cu restabilirea comerţului între cele două ţări dar fără implicarea politicului gen „vreţi să vindeţi merele în Rusia dar închideţi canalele ruseşti”. Dar Rusia nu poate altfel. Ea foloseşte orice mijloc (economic, religios ş.a.) drept măciucă politică fapt ce îi va fi groparul în situaţia pericolului în creştere a islamului şi chinez (în primul rând pentru Rusia). Dar şi realitatea în care se află relaţiile ruso-ucrainene va fi un impediment serios în îndeplinirea de către Dodon a acestui angajament electoral. Este foarte clar că aceasta este un şiretlic al lui Dodon de ai scurge pe ruşi de bani. Mult trâmbiţata de Dodon „prietenie de veacuri” cu Rusia începe, de facto, de la 1812 când partea de est a principatului Moldova, numită impropriu Basarabia, a fost ruptă din trupul ţării. Anterior au mai avut loc unele legături episodice cu Rusia cum a fost căsătoria fiicei Elena a lui Ştefan cel Mare cu ţareviciul Dmitrii, care s-a terminat fatal pentru Elena numită voloşanca (chiar şi ruşii n-o numeau moldovanca!), încercarea nereuşită a lui Dm. Cantemir de a scăpa de jugul turcesc cu ajutorul lui Petru I (nu ştia marele cărturar ce belea a adus asupra acestei frânturi de popor prin această prietenie!), care de asemenea. S-a terminat fatal atât pentru întreaga curte a lui Dm. Cantemir cât şi pentru principatul Moldovei (dar şi al Munteniei), în care pentru o perioadă de peste 100 de ani turcii au adus domniile fanariote.

Interzicerea unionismului. Un  punct programatic al lui Dodon, este o variantă socialistă a luptei de clasă – fundamentul ideologic al regimurilor comuniste ce a avut ca nucleu central „lupta de clasă” şi variante ale acesteia. Cum va face lichidarea unionismului care este în plină creştere? Îi va deporta pe unionişti în Siberia cum au făcut mentorii săi Lenin, Stalin?

Protejarea Ortodoxiei. Aici acest socialist creştin ortodox Dodon a atins gradul superior al aberaţiei. Cum îi poţi pune în aceeaşi persoană pe Dumnezeu şi satana? Dar tocmai acest lucru încearcă să ne bage pe gât acest mare apărător al Ortodoxiei cu steaua satanică. De cine va proteja ortodoxia? De creştin democraţi? De majoritatea creştin ortodoxilor din acest colţ de ţară? Cum poate acest Pavlic Morozov, octombrelul lui Ilici, care a luptat prin toate mijloacele cu Ortodoxia, să ne vorbească despre apărarea Ortodoxiei? „Întregul nostru program include în mod necesar explicarea adevăratelor rădăcini istorice şi economice ale obscurantismului religios. Propaganda noastră include în mod necesar şi propagarea ateismului“ (V.I.Lenin. Socialismul şi religia). Pe 1.05.1919, într-un document adresat lui Dzerjinskii Lenin a cerut: „Este necesar de a face ceva cu clericii şi religia cât mai curând posibil.The cassocks should be arrested as counter-revolutionaries and saboteurs and shot away hip and thigh in all places. Popii ar trebui să fie arestaţi ca contra-revoluţionari şi sabotori şi impuscaţi oriunde s-ar găsi.As many as possible. Cât mai mulţi posibil.Churches should be closed down. Bisericile ar trebui să fie închise.Their buildings should be sealed up and turned into storehouses.” On December 25, 1919, on account of the feast of St. Nicholas the Wonderworker, when the Orthodox could not work Lenin issued an order: “It is silly to put up with “Nicholas”. Clădirile lor ar trebui să fie sigilate şi transformate în depozite”. Numai dintre clerici au fost executaţi peste 200000. Pentru atrocităţile inimaginabile (lăcaşuri sfinte distruse şi pângărite, sute de mii de slujitori ai bisericii împuşcaţi, martizizaţi, surghiuniţi) comise de bolşevici contra credinţei ortodoxe, contra bisericii ultimul patriarh adevărat al Rusiei la 19.01.1918 ia anatemizat pe bolşevici, anatemă confirmată pe 22 ianuarie 1918 de Sinodul local al Bisericii Ortodoxe Ruse, care nu a fost ridicată nici până în prezent. De ce atunci patriarhul Kiril l-a binecuvântat pe Igor Dodon şi echipa sa „pentru fapte bune întru binele Moldovei”, cu alte cuvinte la preşedinţie (pe 23.09.2016).

            Şi atunci cum putem să-l votăm pe acest antihrist Dodon care ne vorbeşte atât de mieros despre credinţa sa ortodoxă? Dodon, îmbibat până în măduva oaselor de ideologia comunistă ateistă, la groapa de gunoi a istoriei.

            S-o votăm pe Maia Sandu, unica capabilă în situaţia de astăzi să-l pună pe acest buldog cremlinez cu botul pe labe.

Valeriu Dulgheru