Cuvânt și iubire

ÎNVĂȚÂND ÎN TIMP

         În versiunea lui Harry Ross

,,Căldura nu e niciodată prea multă, dacă vine dinlăuntrul unui suflet şi se revarsă în sufletul ce­luilalt cu generozitate.

Da, e bine să ai grădiniţa ta, cu florile tale pe care să le cultivi spre bucuria ta şi să dărui şi alto­ra din ele. Florile simbolizează puritate, delicateţe şi o lume în care culorile sînt egale cu poezia. Ele sînt un dar al naturii creative pentru înnobilarea sufletelor noastre,

Învăţînd să fii alături de cineva care este mai presus sau mai prejos de tine, accepţi o uniune care te obligă să fii mlădios, înţelept şi înţelegător, consecvent în sentimentele tale şi să nu cauţi vi­clenii pentru a te furişa pe uşa din dos, căutînd himere ce te-ar putea amăgi şi ţine într-o capcană fără ieşire.

Nu poţi cere persoanei cu care te-ai întovărăşit să-ţi iubească defectele, de care nu poţi sau nu vrei să te debarasezi. Dragostea adevărată te supune unui examen sever şi-ţi pretinde să fii cît mai mult pe placul patertenerului de viaţă. Dacă nu vei învăţa să fii supus,, înţelegătorşi tanndru, oricîtă iubire să fi fost la început, totul se va risipi în curînd. Evită o relaţie problematică, fie dintr-o parte, fie din alta, care deşi se arată la început strălucită, mai tîrziu se va nărui pentru că amîndoi sînteţi clădiţi din materii şi caractere diferite.

Fără prieteni, viaţa este seacă, iar cu prea mulţi prieteni, de-a dreptul imposibilă. Alege pe cît se poate un număr redus de amici, cărora să te poţi destăinui, fără a le cere în schimb vreun serviciu. Prietenii prefăcuţi sau interesaţi nu-i vei cunoaşte decît în momente sensibile şi e bine să te debara-sezi de ei cît mai curînd decît să suferi şi să ai decepţii.

Vorbele spuse la mînie izvorăsc dintr-o stare încordată pe care nu o poţi stăpîni. Vorbele as­tea rănesc şi pot avea consecinţe ireparabile pe termen lung. Deaceea, cel mai bine e să repari ceea ce se poate repara fără întîrziere. Timpul care trece este un aliat al răului, nu acoperă rana produsă, ci o adînceşte. Cere iertare înainte ca supărarea să crească în sufletul celuilalt, neputînd fi fi extirpată ci niciun fel de bisturiu.

Cu timpul înveţi să preţuieşti pe cei din jurul tău, respectîndu-le calităţile şi trecînd elegant peste defectele lor. Nu aştepta ca ei să fie cei dintîi care să te complimenteze, mergi tu în întîmpinarea lor, arătîndu-te generos şi superior.

Cu timpul vei învăţa să apreciezi întîlnirile cu acele fiinţe care au menirea să te îmbogăţească spiritual şi emoţional, oferindu-ţi experienţe neştiute, neimaginate, dar atît de esenţiale pentru viitorul tău.

Cu timpul vei învăţa că dispreţul unei alte fiinţe atrage după sine dispreţul pentru propria-ţi fiinţă, pe cînd a descoperi filonul de aur al altcuiva, te înnobilează şi-ţi procură o satisfacţie mai mare decît celui cu care ai intrat în contact.

Toate procesele sociale în care te implici au un ritm al lor de desfăşurare. Dacă le zoreşti sau le încetinezi, ele vor deraia şi nu ştii dinainte dacă vei trage un beneficiu sau, dimpotrivă, se vor sfîrşi în paguba ta.

Este firesc să sperăm în binefacerile viitorului şi să aşteptăm de la el surprize plăcute, ceea ce nu înseamnă că prezentul este lipsit de frumuseţe. Totul e să găseşti acele clipe ale zilei de azi care să-ţi umple sufletul de fericire, fără să calci pe ca­davrele altuia.

Cei care au plecat spre odihna veşnică nu vor putea fi înlocuiţi niciodată în inima ta. Ei trăiesc în tine, în imaginaţia şi sufletul tău poate mai mult decît cei care te-nconjoară zilnic şi-ţi zîmbesc a-mical, dar nu ştii ce gîndesc despre tine.

Cu timpul vei învăţa că viaţa, cu toate amărăciunile şi zbuciumările ei, este mai pre­sus decît moartea, la care te gîndeşti în clipe de adîncă tristeţe. Nimic nu poate egala viaţa pentru că e singura care te ţine în braţe, îţi dă lumină şi te răsfaţă ca pe un prunc, dacă, bineînţeles, ştii s-o iubeşti şi s-o preţuieşti.

Cu timpul vei înţelege că toate greşelile pe care le-ai comis nu se pot repara, iar cei pe vare i-ai rănit, deşi te-au iertat, îţi poartă pică, aşa cum rănile pe care alţii ţi le-au provocat încă supurează şi aşa va fi pînă la sfîrşitul tău.

Dar, din păcate se învață doar cu timpul…”

Jorges Luis Borges –   În versiunea lui Harry Ross