Corneliu Traian Atanasiu: „Încă o pană iscusită”
Două lucruri sînt importante pentru autorul de senryu: să aibă haz şi să o facă cu detaşare şi delicateţe. Primul poem al volumului dă tonul acestei exigenţe cum nu se poate mai fidel şi totodată mai graţios:
primele ştiri –
două vrăbiuţe-n zori
toacă liniştea
La prima oră nu le tace gura, toacă verzi şi uscate, aceleaşi de ieri şi, cu siguranţă, şi cele de mîine. Pălăvrăgesc, flecăresc, pentru că, evident, e vorba de o alegorie, de o mică fabulă. Oarecum inocentă, pentru că şi ciripitul lor de vrăbii gureşe este mai degrabă inofensiv. Tulbură doar tihna dimineţii. Cu duhul blîndeţii, îngăduitoare, autoarea nu pune la inimă, îşi cultivă doar seninătatea…
Nicicînd personajele implicate într-o relaţie, acum umană, nu mai sînt doar deghizări zoomorfe, umorul nu este caustic, abia de face aluzie la un poncif prea vehiculat pentru a-l persifla. Desigur, potriveala sufletelor împerecheate nu e chiar măgulitoare.
suflete pereche –
dânsa prea decoltată
el cam deocheat
Pe aceeaşi temă, a cuplului deocheat, jocul de cuvinte cu fundal publicistico-literar alunecă pe nebăgate de seamă spre veşnica meteahnă a traducerii în amor. Soţia este cu siguranţă bibliofilă.
soţ de poveste –
traduceri după traduceri-n
ediţii de lux
Iar de data asta, situaţia incendiară îşi etalează făţiş rezultatele deja scontate:
foc mocnind de mult –
alături de un pârlit
tot mai des friptă
Cuvintele cu două înţelesuri, bine plasate, asigură o canava pe care ţesătura derapează lesne spre intriga amoroasă.
război iminent –
vecina mai tânără
încurcând iţele
Dar nu numai cuvintele polisemantice sînt mînuite cu măiestrie de autoare, expresiile sînt şi ele un material verbal la fel de eficace în a realiza opoziţii, echivocuri, efecte ironice. În poemul de mai jos, nu mai ştii cine pe cine trage în piept.
macazul schimbat –
păpuşari traşi pe sfoară
de-ale lor păpuşi
Tematica pe care autoarea o abordează cu mai multă vervă şi aplicaţie este aceea politică. De la ţinuta morală a aleşilor:
armonii de-april –
lalelele degrade
edilii în dungi
la prestaţia verbală:
din nou alegeri –
în răspântii mori de vânt
îşi dau aere
şi la stratagemele ipocrite:
simţ electoral –
cu momeala pe la uşi
pun picioru-n prag
totul este doar înşelătorie, inclusiv parada patriotardă:
steagul arborat
de florile mărului –
speranţa în plop
Nici evoluţia vremii nu e trecută cu vederea. Nu numai merii sînt anul ăsta din nou în floare, ci şi merele de sub bluza fetelor în floare dau să rupă nasturii.
merii în floare –
bluza de anul trecut
mult prea strâmtă
Un joc de cuvinte poate vorbi simultan şi de imprimeul rochiei, şi de privirea prea indiscretă a vreunui admirator. Nu ştim ce e mai decoltat în poem, rochia sau insistenţa privirii. Şi nimic nu ne obligă să alegem.
balul bobocilor –
pe rochia decoltată
ochiul boului
La urma urmei, ispita rămîne unul din condimentele vieţii:
ajun de Crăciun –
Moşul ispitit din nou
de poale în brâu
Sînt în carte şi destule poeme care sînt înclinate prea mult să biciuiască moravurile satiric şi sarcastic. Sînt şi poeme în care se vede numai exersarea în folosirea unor expresii. Voi încheia însă cu un poem care merită toate laudele:
concediu altfel –
cerul şi marea în
ochii pruncului
Prima parte e calchiată pe sintagma des folosită în ultimii ani şcoala altfel. Substituţia şcolii cu concediul este extrem de subtilă. Înclin să cred că e vorba de un concediu într-un fel ratat sau interzis de ivirea pruncului. Şi că cerul şi marea din ochii lui (posibil albaştri) sînt mai mult decît o compensaţie pentru concediul pierdut în acest an.
Fără discuţie, Vasilica Grigoraş îşi află locul între cei doar o mînă de autori cu talent evident pentru acest poem hîtru fără a fi veninos – senryu.
Corneliu Traian Atanasiu
( Prefaţă la cartea STAREA VREMII AZI: senryu, de Vasilica Grigoraș)
