Doina Spilca: Îmi apăr visul – speranță
Îmi apăr visul – speranță
Binețe arămie
de toamnă văratică
în nuanțe de inimi ruginii,
cu lacrimi de puf de păpădie!
Mă-nfioară
picurii de frunze căzătoare
în nostalgia petrecerii spre amurguri
de adio.
Nu tulbur taina,
las misterul atârnat în ramuri
ce vor prinde flori și foșnet
de frunze-n primăvară …
și … timid,
îmi apăr visul – speranță
ce va să-nmugurească!
Doina Spilca