Îi pasă Lui Dumnezeu mai mult de Bodnariu decât de Barbu?
Ii pasa lui Dumnezeu mai mult de Bodnariu decat de Barbu?
,,In urmă cu câteva luni Cristian Ionescu recunostea că “durerea familiei Barbu, Nan, Avramescu și-a celorlalte familii afectate abuzurile agentiei de Protectie a copilului nu este cu nimic mai mica, ca durerea familiei Bodnariu” . Acum, insa, în ultimele 3 postări, pastorul de la Chicago ne explică ce condiții trebuie să îndeplinească cei loviți de soartă pentru a se implica comunitatea pentru cauza lor:
https://popaspentrusuflet.wordpress.com/
Potrivit lui Ionescu, toți trebuie să ieșim în stradă când se dă comanda de la Arad sau Chicago dar ne avertizează destul de clar că, “comunitatea nu se implica pt orisicine”.
Se ajunge astfel in sfera favoritismelor. “Cazierul” enoriașului este analizat în mod subiectiv în functie de relația acestuia cu pastorul. Liderii spirituali au format astfel un fel de “elită”. Auzim adesea indemnuri de genul “să ne rugăm pentru X, Y și Z dar mai ales pentru X” (pentru că acesta e pastor, frate sau fiu de pastor sau apropiat al nu stiu carui pastor cu funcții cultice…). Enoriașului de rând nu i se permite să facă aprecieri sau, dacă le face, ele nu vor fi luate în calcul. Mobilizarea maselor are loc doar atunci când victima (sau familia acesteia) este cunoscută de către un lider religios renumit.
Motivația prin care mii de oameni au fost îndemnați să iasă în stradă a fost: “Trebuie să simtim unii cu altii pentru ca asa ne invata Biblia. Azi ei au nevoie să ieșim în stradă să-i susținem, mâine s-ar putea să fii tu, suntem o familie…”.
Majoritatea am crezut ca e asa cum se spune, suntem parte din aceasta familie.
Acum, însă, pastorul Ionescu afirma că liderii vor da comanda doar pentru anumiți membrii ai familiei “unite”. Durerea ta, si-a vastei majoritati ca tine, contează mai puțin.
Cristian Ionescu vorbeste despre increderea (orbeasca) pe care protestantii o au in pastori ca si cum acea incredere trebuieste mentinuta chiar daca pe parcurs liderii religiosi renunta la transparenta fata de enoriasi. Bazat pe aceasta logica, Cristian Ionescu a adunat fonduri pentru organizarea protestelor, deplasari etc pt cazul Bodnariu dar nu se simte dator sa de-a un raport financiar celor care s-au implicat financiar in acest proiect, sa stie si ei cum s-au cheltuit acei bani (timpul si deplasarile cui si cu ce rezultat sau chiar era nevoie de acele deplasari? Nu se putea comunica altfel? Cine sunt mai exact cei care au primit bani si ce sume?)
Aceasta ar insemna “transparenta”. Ionescu pledeaza, insa, pentru incredere orbeasca in pastori chiar si in absenta transparentei. In orice alte organizatii laice o astfel de abordare ar parea dubioasa. La evanghelici se merge pe ideea ca pastorii sunt infailibili sau incoruptibili, orice solictare privind transparenta fiind considerata “obraznicie”.
Apoi, pastorul Ionescu din Chicago ne spune ca una dintre conditiile pe care cel cazut intre talhari trebuie sa le indeplineasca pentru a beneficia de ajutorul evanghelicilor samariteni de sub comanda sa este ca “victima sa fi fost bun crestin si inainte de-a fi lovit de soarta, nu doar dupa aceea”.
Aceasta atitudine ilustreaza foarte bine atitudinea preotului si-a levitului din pilda domnului Isus care “au trecut pe alaturi”. Probabil s-au uitat la cel cazut intre talhari si au vazut ca nu e de aceeasi religie cu ei sau nu a fost la nivelul sfintiilor lor. Daca omul cazut intre talhari ar fi fost unul cunoscut ar fi fost altceva…
Interesant este faptul ca domnul Ionescu ne avertizeaza ca, comunitatea pe care domnia sa o conduce nu va iesi in strada pt oricine. Acest “oricine” este chemat insa sa se mobilizeze pentru cei privilegiati. Cu alte cuvinte, tu trebuie sa-i consideri membri de familie pe credinciosii apreciati de Ionescu sau alti pastori din tagma sa, in timp ce ei s-ar putea sa nu te considere un membru pentru care merita sa se implice daca ajungi la ananghie. “Sunt prea multi cazuti intre talhari, prea multi copii luati de Barnevernet. Nu ne putem implica pentru toti. Pentru familia X ne-am implicat pt ca au rude la Y in biserica, sunt neam de pastori, prieteni cu pastori si apropiati ai pastorilor.
Oare cum au ajuns acesti propovaduitori ai smereniei sa centreze totul in jurul lor?
Daca masele de credinciosi il vor lua in serios pe Ionescu si vor crede cand sugereaza ca pastorii trebuie sa decida in dreptul enoriasilor pentru care om cazut intre talhari sa se implice, atunci rolul lui Dumnezeu va fi luat de pastor iar numarul si asa alarmant de lingusitori pe langa fetele bisericesti va creste alarmant.”
