Camelia Cristea în Lumina din Cuvânt
Lumina din Cuvânt m-a ajutat să văd o lume mai frumoasă, în strai de bucurie și nădejde! Dorurile ferecate în adâncuri, purtătoare de iubire și lacrimi pentru Oamenii dragi, care-mi sunt departe/aproape au scris poeme simple…
Câmpuri de maci, curcubee, liliac înflorit, poduri, steaguri, anotimpuri, căderi și ridicări am pictat pe șevaletul trăirilor scrise.
Doinele au jelit frământările din țară, copii plecați, harta ciuntită și cumpăna fântânii secate…. Naiul fermecat trecut prin cerul îngerilor a glăsuit în poeme.
Candela rugăciunii a rămas aprinsă în vers. Genunchiul inimii a bătut metanii, pentru dezlegarea nodurilor, alungarea furtunii și primenirea gândului.
Am însetat în deșertul cotidian, dar am băut din Apa Vie a Vieții! Hrănită prin Cuvânt am înviat prin răstignirea neputințelor mele! Mirul izbăvitor a curs în biserica sufletească. Vă invit să intrați cu pași simplii în aceasta!
Am vrut
Am vrut să fiu un vultur călător,
Pe aripi de cuvânt să port lumina
Să iau din floare, mir izbăvitor…
Și să alung din grâul bun, neghina!
Am vrut să cânt cu îngerii în cor
Și să învăț cu-n rost psaltirea,
Cu pașii frumuseții să măsor
Pământul tot!… Să-mi schimb și firea!
Am vrut să înfloresc într-o mușcată
Să fiu iertată de umbra fără rost,
O salcie mai plânge vinovată,
Oglinda lacului îi șade adăpost…
Am vrut să fiu în via cea bogată,
Iar roadele celor sărmani să împart
Cu mine să mă împac ca prima dată
Și neputința toată să o ard…
Am vrut să împlinesc doar cele bune,
Rostirea mea să fie cu folos…
Să las un semn frumos în lume,
În vers să scriu și cerul luminos!
Camelia Cristea
(Din volumul Pe Aripi de Cuvânt, Editura SINGUR, 2016)
