Diana Ciugureanu-Zlatan: poesis
Sinteză…
Mă plâng în ochii tăi,
Mă strig în vocea ta.
Mă las în pașii tăi,
Mă cern în umbra ta.
Mă sting în aștrii tăi,
Mă ard în palma ta.
Mă chem în zorii tăi,
Mă știu în ruga ta.
Mă-nnalț în plopii tăi,
Mă storc în ura ta.
Mă scald în norii tăi,
Mă iert în vraja ta…
Dincolo de iluzie
Mi-ai făcut repetiția morții fulgerând pacea,
Timpul firelor de iarbă foșnind a la Camelia Radulian…
Se făcea că mă purtau clipe de Rugă,
Și mai aproape-departe de cine te-aș simți.
Parcă aș fi ars în setea de a te fi alipit unic
Ghemuiți ariciul moale al neantului revelat.
Și ajunsei potolire întru taina mirungerii,
Fără întrebări seci sau neastâmpărate.
Și de am cumințit îngerii de la visele cu mine în negru,
Nu le-am citit rochia străină din brațele tale.
M-ai învățat să-ți alin mlaștina speriată,
Sărutând magneții, cu ignorarea vectorilor.
Vraja trădărilor mă îmbată medicamentos,
Iar rețetele medicului se dizolvă în pași desculț prin viață…
Diana Ciugureanu-Zlatan
Chișinău