Cuvânt și iubire

Mă miră această vânzoleală în jurul demiterii primarului general al Chişinăului. Acum, când avem atâtea probleme la nivel central (o guvernare aşa numită democratică cu cel mai jos rating în rândul populaţiei de la independenţă încoace, alegerea preşedintelui Republicii Moldova privită mai mult ca o regrupare a forţelor politice, investigarea furtului miliardului şi tentativa guvernării de a pune pe umerii contribuabililor (adică ai noştri!) întoarcerea miliardelor furate ş.a.) de ce atacăm un sector care cât de cât merge înainte în pofida problemelor şi criticilor aduse primarului. De ce îl căutăm pe dracu şi la nivel local? La nivel central am scăpat de dracu (a se vedea V. Voronin) şi am dat peste fiul său (a se vedea V. Plahotniuc). Doriţi acelaşi lucru şi la nivel local? Plahotniucul Chişinăului ar putea deveni I. Dodon, cel care a pornit acest tărăboi.

Nu sunt adeptul orb al liberalilor şi, în special, al lui D. Chirtoacă. I-am criticat de fiecare dată când au făcut greşeli. Mă doare că în ultimul timp Partidul Liberal a căzut atât de mult în ochii multor foşti susţinători ai lui. Mă doare să aud atâtea critici la adresa Partidului Liberal care, cu regret, în mare parte sunt fondate. Mă doare să aud atâtea atacuri în adresa lui Dorin Chirtoacă (unele dintre ele cu regret fondate), cu care capitala a fost salvată de ciuma roşie (comunistă, în 2007) şi de două ori de ciuma roză (socialistă, 2011, 2015). Mă doare când aud insultele bădărăneşti ale lui Dodon în adresa lui Chirtoacă, numindu-l maidanez, iar pe noi toţi, care l-am votat pe D. Chirtoacă – „râie liberală”. Acest buldog rău asmuţat de stăpânii săi de la Kremlin ar trebui deferit justiţiei. Prin expresia „râia liberală” el i-a insultat nu numai pe liberali, ci liberalismul european (culorile liberalismului din Basarabia coincid cu cele ale UE).

Desigur sunt multe probleme la nivel de capitală (majoritatea oraşelor mari au probleme cu atât mai mult Chişinăul care se descurcă cu un buget extrem de auster) cum ar fi lupta cu corupţia funcţionarilor de la Primărie, debirocratizarea majorităţii serviciilor prestate de structurile municipale prin introducerea ghişeului unic, crearea unui confort chişinăuienilor. Însă la sigur scopul lui Dodon nu este bunăstarea şi confortul Chișinăuienilor, dar un cu totul altul. Pentru a argumenta cele spuse să ne deplasăm în timp în trecut cu vre-o trei ani. Acelaşi tărăboi l-a ridicat îndată după ce a pierdut alegerile primarului din 2011. Nu ia mers. Îl comparam atunci cu motivul din fabula lui A. Donici „Două poloboace”: multă gălăgie şi treabă puţină.

În 2013 a încercat din nou. Nereuşindu-i lovitura de stat în parlament (desigur cu ajutorul comuniştilor, el fiind în parlament un nimeni) acest komsomolist cu apucături bolşevice a revenit la vechea idee de demitere a primarului general D. Chirtoacă. „Începem paşaportizarea curţilor, blocurilor din Chişinău, vom merge în fiecare curte din Chişinău. Vom discuta cu oamenii, vom colecta semnături pentru demiterea lui Chirtoacă. Vom bate cu pumnul în masă pentru demiterea lui Chirtoacă, noi nu o să ne oprim aici, noi vom merge până la sfârşit (care sfârşit? Al cui sfârşit?)” a declarat nonşalant Dodon. Adevărat pui de-al lui Ilici. Ferm, hotărât, se va lupta până la ultima picătură de sânge. Dar de ce nu face ordine în mizeria din „bordelul” lui din faţa parlamentului, unde astăzi mai găseşti câte un rătăcit plătit, care-şi usucă indispensabilii ziua în amiaza mare chiar în centrul Chişinăului? De ce nu-şi evacuează ţigănia, care ne face de ruşine în întreaga lume, iar acum încurcă şi la efectuarea lucrărilor de reparaţii ale trotuarelor.   „Chirtoacă şi moşul său, Mihai Ghimpu, să plece la Băsescu, să plece la Bucureşti…Aici în Chişinău nimeni nu îl doreşte (ca să vezi judecător!). Noi dorim demiterea legală a groparului Chişinăului” a continuat komsomolistul în 2013. Nu ia mers nici de astă dată.

De data aceasta gluma se îngroaşă. Pregătirile pentru demiterea lui D. Chirtoacă au început îndată după alegerile locale când candidatul lui Dodon (Z. Greceanîi) a pierdut. În acest scop Dodon îl „paraşutează” pe „haiducul” I. Ceban în funcţia de consilier municipal, adus din călduţul, mai plătitul şi respectabilul jilţ de parlamentar. Cine ar fi de acord cu această rocadă dacă nu s-ar urmări alt scop? Iar scopul acestei „paraşutări” este de a încurca pe toate căile activitatea normală a primarului, folosind toate mijloacele legale şi mai puţin legale, morle  şi amorale: şow-uri la şedinţele Consiliului municipal, organizarea a tot soiul de pichetări (cum să mai lucrezi în astfel de condiţii?), asmuţarea unor „protestatari de profesie” gen M. Laguta, pe care dacă o dai afară pe uşă îţi intră pe fereastră. Ceea ce nu ia reuşit anterior se pare că e aproape de aşi atinge scopul acum, dar cu mâinile altora.

La prima vedere Dodon parcă nu e implicat în această „afacere”. Propunerea a venit din partea consilierilor PPEM, preşedinte al grupului de iniţiativă pentru colectarea semnăturilor este un oarecare V. Chironda, vice preşedinte este un oarecare St. Vartanian. Din partea PCRM este perdantul la primărie V. Chirtoca. Îl ascultam pe un tânăr consilier membru PPEM, membru al acestui grup de iniţiativă care, culmea din toamnă a declarat că pleacă la studii la Brusel de unde, de regulă, nu se mai întorc şi atunci pentru cine face acest lucru? În primul rând mă miră atitudinea fracţiunii PPEM în consiliu în această problemă. Să nu înţeleagă ei că sunt folosiţi, cu mâinile lor Dodon îşi rezolvă problemele. Cineva îşi pune întrebarea pe cine îl aduce Dodon în locul lui Chirtoacă (pe el se vede deja preşedinte al Republicii!)? Poate pe anarhistul I. Ceban sau „istoricul” iubitor de hărţi V. Batrâncea? Cineva din aceşti doi e mai bun?

Deunăzi îi auzeam pe câţiva lideri ai Platformei DA, care s-au aliniat şi ei la apelul lui Dodon în demiterea Primarului. Eu înţeleg anumite supărări, frustrări, care au existat şi mai există între formaţiunea lor şi liberali, cu toate se găsesc practic pe acelaşi eşichier politic. Dar ei trebuie să fie mai presus de orice, să fie la înălţimea misiunii, pe care şi-au asumat-o.

Toate ouăle se sparg de capul primarului, pe drept sau pe nedrept. Dacă se taie copacii care ori sunt bolnavi ori încurcă optimizării infrastructurii, Primarul e vinovat. Dacă nu se taie şi cad peste capul oamenilor tot Primarul e vinovat. Desigur, noi locuitorii, ne-am dori un oraş curat, cu trotuare şi străzi perfecte, cu servicii prestate la timp şi calitativ. Dar cum să faci acest lucru când finanţarea este sub orice nivel, când bugetul este aprobat în iunie în loc de decembrie anul precedent. Când depinzi de finanţare din diverse credite şi proiecte, care nu vin atunci când doreşti. De ex. dintr-un credit de la Banca Mondială acum patru ani în urmă s-au schimbat în perimetrul arterei principale toate reţelele (apă, canalizare, altele), care nu fuseseră schimbate în ultimii 50 de ani. Desigur ar fi fost mai bine ca trotuarele să fie refăcute îndată după instalarea noilor reţele, însă ar fi fost bani aruncaţi în vânt (banii noştri!) deoarece acum la repararea bulevardului Ştefan cel Mare oricum ar fi fost din nou distruse.

În final vin cu o chemare. Oricare ar fi frustrările personale, de grup sau de partid, trebuie să primeze interesul municipal şi de ce nu, naţional, dorind ca Chişinăul să fie o capitală europeană. Există această problemă – dihonia între, în special, formaţiunile de dreapta – centru dreapta. Din păcate PL nu e la înălţime din cauza, în mare parte, a liderului lui. Această imagine s-a răsfrânt şi asupra lui D. Chirtoacă. Însă să lăsăm de o parte toate aceste frustrări şi să ne gândim la Capitală. Funcţia de primar este una mai puţin politică. Cu toate neajunsurile, pe care le are oricine (poate doar cel care nu face nimic!), lucrurile mai puţin bine făcute, Primarul este la locul lui, un primar care pe parcursul a două mandate a acumulat o anumită experienţă, pe care n-o avea la început şi nu o va avea noul primar. Există o anumită legitate că primarii buni ai metropolelor se află mai mult timp în funcţie, unii dintre ei ocupând ulterior funcţii înalte în stat. Există la ruşi o bună zicală „Konej na pereprave ne menyayut (Caii nu sunt schimbaţi în vad”). Să-l lăsăm să-şi ducă la bun sfârşit proiectele asumate în programul electoral, pe care  l-am votat un an în urmă. La viitoarele alegeri nu-l mai votăm dacă nu-şi va îndeplini programul electoral.

Valeriu Dulgheru