Cuvânt și iubire

„Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă! Este complice”.

(George Orwell)

Am devenit complici când i-am ales pe cei care trebuiau să ne ducă în continuare pe făgaşul european dar nu o fac (l-aţi auzit pe Lupu declarând că Republica Moldova va depune cerere de aderare la UE în a. 2018, adică la sfântul aşteapră). Am devenit complici când i-am votat pe cei care au furat miliardul. Am devenit complici când i-am votat pe cei care au promis să ne ducă spre reîntregire. Am devenit complici (indirect!) la urcarea pe Olimp a lui Dodon (observaţi că de mai multe luni de zile este pe prima poziţie în sondajele privind popularitatea liderilor politici), uitând cu desăvârşire zicala românească că „înălţarea nemeritului este o crimă”. Când de gândeşti că Dodon a ajuns în marea politică absolut accidental. Părăsindu-și bosul (V. Voronon – n.n.) s-a pus bine pe lângă V. Abramciuc, preşedinte al PSRM. Ca un adevărat pui de cuc o înlocuieşte în funcţia de preşedinte al PSRM, apoi în genere o exclude din partid. În alegerile trecute ponderea reală a partidului luii în electorat nu a depăşit 10…15%. Doar din prostia guvernanţilor (dar poate a fost un scenariu!) partidul lui Usatîi este scos din cursă pe ultima sută de metri, iar potenţialii lui alegători s-au dus, evident, în mare parte la Dodon.

Să nu devenim complici măcar în toamnă când vom ieşi să votăm preşedintele Republicii Moldova prin vot direct.

Campania electorală a început deja cu toate că conform noii legi ea începe la 1 septembrie cu colectarea celor 25000 de semnături şi continuă cu campania electorală propriu zisă cu începere de la 1 octombrie până la 30 octombrie.

Postarea lui Rogozin cu anacronica şi irealizabila relansare a legăturilor economice între Rusia şi Republica Moldova (irealizabilă nu din cauza că Republica Moldova nu ar dori, fiind strict necesare bieţilor noştri ţărani, care au pătimit atât de mult în urma embargourilor lui Putin, ci din cauza lui Putin care mereu încurcă economicul cu politicul, cerând nici mai mult nici mai puţin denunţarea Acordului de Asociere) face parte din campania electorală a lui Dodon. L-aţi auzit pe Rogozin în ultima sa vizită în „gubernia sa” cerând denunţarea Acordului de Asociere drept condiţie pentru relansarea comerţului cu Rusia, cerând în toamnă (e clar de ce în toamnă – după alegeri, dar ţăranul nostru are nevoie acum de piaţa rusească pentru aşi vinde produsele!) crearea unei comisii interstatale ruso-moldoveneşti. Gogoşi electorali. Acest lucru s-a întrevăzut şi într-o emisiune a postului de televiziune AccentTV, unde politologul C. Ciurea a conchis foarte clar „Relansarea legăturilor economice între Rusia şi Republica Moldova depinde doar de Rusia”.

În strictă conformitate cu indicaţiile şefilor de la Kremlin Dodon a „ieşit în popor” pentru a face cunoscute „propunerile salvatoare” ale lui Putin (Rogozin). Într-unul din sate a fost întâlnit cu pâine şi sare de nişte doamne îmbrăcate în port popular rusesc (cu toate că mai apoi a vorbit cu cei adunaţi în sală în limba română!). În stilul său de lacheu al ruşilor Dodon le-a vorbit sătenilor că doar cu Rusia putem avea un viitor (nici chiar transnistrenii nu-şi mai vâd viitorul cu Rusia atât de luminos după ce le-a redus considerabil pomenele financiare din cauza crizei economice profunde, cu care se confruntă actualmente Rusia), că produsele lor for fi vândute doar în Rusia, că partidul lui nu e la putere şi nu poate face multe (având ieşire la Putin ar fi putut face mult cel puţin pentru gasterbaiterii moldoveni în Rusia), iar dacă va fi votat în masă în toamnă el va aduce raiul (rusesc) şi în Republica Moldova. Referindu-și la noua lege electorală a preşedintelui el a comentat că o lună este prea puţin pentru o campanie electorală, că interzicerea afişării banerelor este împotriva partidelor extraparlamentare, care nu au televiziuni pentru a se promova. Este chiar ultima fază a obrăzniciei. Acest individ, care în alegerile trecute a invadat oraşul cu megabanere (vă mai aduceţi aminte de megabanerul de vre-o zece metri lungime, care reprezenta „cina cea de taină a lui Putin cu Dodon şi Greceanîi” agăţat în cele mai dinamice zone ale oraşului) care au costat sute de mii de lei confecţionarea şi întreţinerea lor pe parcursul a mai mult de o lună (de unde are acest biet partid al nevoiaşilor atâţia bani?). Este clar că banii pentru el nu sunt o problemă dacă doreşte atât de mult să-şi afişeze mutra la orice colţ de stradă. Referitor la televiziunile, care vor oglindi campania electorală. Aici şi-a împărţit frăţeşte (nu egal, deoarece deocamdată Plahotniuc este fratele mai mare) cu Plahotniuc acest spaţiu virtual. Pe lângă cele două televiziuni ale lui (NTV şi AccentTV) mai are vre-o duzină de posturi ruseşti, care să fim siguri la comanda lui Putin vor fi puse tot în slujba lui în campania electorală. Curat murdar ruseşte!

Televiziunile lui deja au început campania electorală. Scriam mai sus emisiunea despre vizita lui Dodon în popor, emisiunea de la AccentTV, care a pus în discuţie bombonica lui Rogozin. Recent îi văd într-o emisiune la NTV pe cei „doi crai de la răsărit” – Iu. Roşca şi V. Borşevici. De această dată moderator era Iu. Roşca, care-l slăvea în ceruri pe interlocutorul său, prezentândul ca pe „…un mare diplomat, savant, filozof, publicist!!!” (la rândul său V. Borşevici îl invită deseori pe marele politician Iu. Roşca la emisiunea moderată de el la postul AccentTV, unde-l slăveşte în ceruri). Sireaca ţară a Moldovei care se laudă cu astfel de „personalităţi”. În finalul emisiunii Iu. Roşca îi solicită într-un mod filosofic (aşa i s-a părut lui!) interlocutorului său să expună care ar fi calităţile principale, pe care ar trebui să le posede viitorul preşedinte. Neaşteptând un răspuns de la Borşevici tot el le-a evidenţiat: „Să fie un preşedinte integrator. Să fie votat de întreaga populaţie, indiferent de etnie. Să nu pună problema istoriei, a denumirii corecte a limbii”. Cum aş putea să vcomentez: „Mănăstire într-un picior, gâci ciupercă ce e?”. Nu cred că e greu de înţeles pe cine Iu. Roşca îl vede preşedinte atunci când Dodon îl plăteşte, mă refer la televiziunea lui (nimic nou sub soare: cine plăteşte acela comandă muzica, iar Roşca a demonstrat că ştie să-şi slujească stăpânii). Dodon este candidatul ideal al lui Iu. Roşca pentru preşedinte al Republicii. La ce să te mai aştepţi de la hoitul politic Iu. Roşca resuscitat acum de Dodon, în jurul căruia şi-a strâns alte hoituri politice gen Ţîrdea, Borşevici, dar şi ţâncani gen Ceban, Batrâncea ş.a.

Pericolul este mare, iar democraţii se scarpină la ceafă. Este de fapt şi o perioadă estivală, fenomen pe care a mizat guvernarea atunci când a fixat data alegerilor. Fiecare dintre cei vre-o 10 lideraşi de partiduţe de dreapta şi centru-dreapta se vede în fotoliul prezidenţial. Există o elementară logică. Electoratul este împărţit aproape în jumătate după opţiunea est-vest sau stânga-dreapta. Dacă pe stânga candidatul Kremlinului I. Dodon se simte confortabil (după declaraţiile sale gen „În octombrie o să-i scoatem pe unionişti în afara legii. Eu asta vă promit” el deja se vede preşedinte), confort asigurat în cârdăşie cu el şi de omul puterii (alias al lui Plahotniuc), care va lua de pe centru-dreapta cât va putea (şi puterea deja a început campania electorală, supunând unei critici dure scrisoarea Maiei Sandu adresată FMI de a nu semna un nou acord cu Republica Moldova până nu se face lumină în „furtul secolului”, prezentând-o ca pe un „politician care nu se gândeşte la popor”!!!), atunci pe dreapta – centru-dreapta este o adevărată junglă. Doar un singur candidat pe dreapta – centru-dreapta ar putea asigura ieşirea lui în turul doi în alegeri. Iar în turul doi la o mobilizare generală (cum a fost la alegerile la primăria Capitalei din 2011, dar şi în 2015) Dodon poate fi pus cu botul pe labe.

Cine poate fi acest candidat? Să încercăm să gândim cu capul nu cu inima. Sondajele din ultima jumătate de an o plasează permanent pe dna Maia Sandu pe poziţia a doua (după Dodon) în topul popularităţii politicienilor. Dacă, într-adevăr dorim să-l stopăm pe acest impostor Dodon în calea sa spre Olimpul prezidenţial de ce să nu ne folosim şi de acest avantaj!

Valeriu Dulgheru