Dulgheru Valeriu: Dihorele a ieșit din nou la vânătoare
Am avut o lună plină de evenimente: 22 iunie – Ziua Dezrobirii Basarabiei comemorată însă de mulţi basarabeni drept ziua „începutului marelui război pentru apărarea patriei (a cărei patrii, Basarabia fiind la moment teritoriu ocupat de doar un an!!!); 22 iunie – Ziua Ocupaţiei Sovietice, o zi neagră în istoria Basarabiei; 6 iulie – ziua celei mai mari deportări sovietice a românilor basarabeni. Şi, în final, deunăzi am fost „fericiţi” de vizita (a câta oară!!!) a celui mai detestat politician rus – Dm. Rogozin, mâna dreapta a lui Putin şi „guvernator al Transnistriei”. Acest sinistru personaj şovin rus, declarat în a. 2004 persona non grata în Letonia, care ne-a scuipat de atâtea ori şi ne mai scuipă în suflet, la noi e întâlnit cu toate onorurile de oficialităţi. Totuşi de această dată, aterizând la Chişinău chiar la aeroport Dm. Rogozin, a fost întâlnit cu huiduieli şi cu un bilet dus spre Moscova de către tinerii unionişti de la asociaţia ODIP (Onoare, Demnitate şi Patrie). De asemenea, i-au trimis un SMS cu textul „Bine aţi venit în România!”. Bravo tineri!!!. S-au găsit măcar cineva cu coloană vertebrală în acest colţ de ţară să-l întâmpine pe potrivă pe acest ultra şovin rus. „Este inadmisibil ca un oficial rus, care a luptat cu arma în mână împotriva regimului constituţional al Republicii Moldova în războiul de pe Nistru în 1992, care a ofensat în repetate rânduri cetățenii Republicii Moldova şi conducerea statului, care a încercat să strângă și să transporte ilegal documente electorale, ce confirmă separatismul din stânga Nistrului, să-și facă apariția în cadrul unei vizite pseudo-oficiale la Chișinău, capitala de fapt servind drept escală pentru a merge la Tiraspol” declarase în a. 2014 dna Ana Guțu, pe atunci fiind membră a guvernării. Astăzi nu s-a găsit nici un membru al guvernării să protesteze.
Acum doi ani Rogozin ne ameninţa că „o să îngheţăm la iarnă dacă semnăm Acordul de Asociere”. Iată că am semnat şi nu am îngheţat, iar din data de 1 iulie 2016 Republica Moldova a devenit şi membru-asociat al UE. Supărat pe noi pentru neascultare Putin ne-a impus embargo pentru vinurile, fructele, legumele moldoveneşti, iar harnicii noştri producători au ridicat calitatea produselor pentru a corespunde standardelor internaţionale şi acum găsesc alte pieţe de desfacere, unde economicul nu este legat de politic. Ceea ce face Rusia împotriva noastră (mă refer la embargourile ruseşti a vinurilor, fructelor, legumelor) cât nu e de straniu se face spre binele nostru. Rusia a înţeles acest lucru şi pentru a ne sustrage de pe calea bună vine cu bombonica rusească (o foaie de parcurs privind reluarea comerţului până la următoarea supărare a lui Putin). La mijloc, probabil, mai este şi faptul că cetăşeanul rus a simţit lipsa produselor moldoveneşti pe piaţa rusească în primul rând prin preţurile exagerate la produsele aduse de peste mări şi ţări, care sunt şi de o calitate îndoielnică. Ruşii s-au obişnuit cu vinul, fructele şi legumele moldoveneşti, care erau mai ieftine şi mai gustoase decât cele importate din alte ţări. De fapt producătorul basarabean a fost întotdeauna jecmănit de Moscova. Pe timpurile u.r.s.s., de ex. pentru un litru de șampanie producătorul moldovean primea doar 87 copeici, pe când fiind doar turnată în sticle la fabricile de șampanie din Moscova sticla „Sovetskoe shampanskoe” de 0,7 litri era vândută cu 5 ruble 60 copeici. Comentariile sunt de prisos.
Care ar fi scopul adevărat al vizitei? Dincolo de scopul oficial (de fapt s-a autoinvitat!), care s-a redus la un discurs tinut la Chişinău privind „reluarea relaţiilor economice între Rusia şi Republica Moldova, elaborarea unei foi de parcurs (parcă nu am şti că Rusia nu are nevoie de parteneri comerciali ci de vasali)” şi un absolut altul ţinut la Tiraspol, scopul de bază este salvarea transnistriei, dar odata cu aceasta transnistrizarea întregii republici. Cum n-ai da această vizită are şi o pronunţată tentă electorală, este una în sprijinul lui I. Dodon la prezidenţiale. A se vedea prezentarea pe larg de către televiziunile lui Dodon a „salvatorului” Rogozin.
Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale a început. Putin a pus în aplicare artileria grea, care timp de vre-o doi ani tăcuse. După vre-o doi ani de uitare iată că s-a trezit din nou interesul lui Putin (Rogozin) faţă de coteţ. Dacă vă mai amintiţi, anterior acelaşi Dm. Rogozin şi-a permis să compare Republica Moldova cu un coteţ: „Eu nici măcar nu am deschis gura, dar în coteţ deja s-a făcut atâta tărăboi” (în stilul său, maestrul N. Dabija l-a comparat cu un dihore care emană duhoare într-un coteţ!), comentariu făcut la reacţia Chişinăului privind numirea sa în calitate de „emisar special al preşedintelui Rusiei pentru regiunea transnistreană”.
Un alt scop este „salvarea Transnistriei din colapsul economic cu mâinile noastre, dar să rămână enclava Rusiei”. O veche tactică rusească. Vă mai amintiţi cum în prima jumătate a secolului XIX Rusia de facto stăpânea principatele române, le jefuia, le domina politic, însă de iure Turcia era suverana principatelor, şi pentru toate relele ea era vinovată. Chişinăul a fost doar o escală spre Tiraspol, unde a venit „să-i îmbărbăteze pe transnitreni” pe fundalul crizei economice profunde, în care se află. Rusia nu mai are posibilităţile anterioare de a susţine regimul de la Tiraspol din cauza crizei economice profunde, legată de scăderea preţului la petrol, şi a blocadei Transnistriei din partea Ucrainei (dacă blocada ar fi fost instituită de ucraineni în anii ’90, această enclavă rusească n-ar fi existat nici câţiva ani spre binele Republicii Moldova, dar şi al Ucrainei, pentru care acum este ca un ghimpe în coastă). Vă mai amintiţi răspunsul lui Medvedev dat locuitorilor Crimeii care cereau bani pentru pensii şi salarii: „Nu sunt bani”. I-au ocupat, i-au rupt de la Ucraina şi acum îi ţin semiflămânzi. E în stilul pur rusesc. S-au întins pe a 6-a parte a Terrei, îşi ţine în mizerie propriul popor dar permanent caută să „elibereze” alte popoare. De unde să aibă bani pentru regimul de la Tiraspol. Pentru a-şi salva faţa Moscova declară în mod mincinos că Republica Moldova blochează Transninstria.
Mai este un motiv al vizitei lui Rogozin: sosirea misiunii FMI la Chişinău (ce coincidenţă a acestor două vizite!) pentru lansarea negocierilor privind semnarea unui nou Acord de finanţare a Republicii Moldova cu FMI. Această mirifică „foaie de parcurs privind reluarea comerţului cu Rusia” este un fel de bombonică din partea Rusiei pentru guvernanţii noştri, dar care nu este altceva decât pielea ursului din pădure.
Ca o blasfemie adusă sutelor de mii de deportaţi vizita lui Rogozin în Republica Moldova a mai coincis cu un trist eveniment: comemorarea victimelor deportărilor staliniste, fapt practic nerecunoscut de Rusia, care s-a declarat succesoarea URSS. Pe când Republica Moldova să înainteze Rusiei o notă privind compensaţia daunelor materiale şi morale aduse sutelor de mii de deportaţi basarabeni (aşa cum a procedat Germania)!
De asemenea, iarăşi întâmplător!, două zile mai târziu (8-9 iulie) la Varşovia, în Polonia, era programat cel de-al 27-lea summit NATO, la care a participat şi Republica Moldova cu statut de invitat şi la care au fost abordate şi probleme de securitate regională şi apărare colectivă, în contextul insecurităţii de după ocuparea Crimeii de către Rusia şi invadarea Donbasului. Cum să nu ne amintim de declaraţia care îi aparţine acestui şovin imperialist: „Pentru tancuri nu trebuie vize”. E în stilul ruşilor de a mătăhăi cu rachetele lor.
Dar probabil unul din scopurile de bază a fost să „convingă” Chişinăul să nu se opună „revendicărilor Tiraspolului” la viitoarele negocieri în formatul „5+2”. De menţionat că în zilele de 2-3 iunie 2016, la Berlin, după o întrerupere de doi ani, au fost reluate negocierile în formatul ”5+2”, pentru „reglementarea diferendului transnistrean”. În acest sens a fost semnat şi un Protocol între Chişinău şi Tiraspol, care vizează o „agendă comună de acţiuni privind interesele populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului”. La mijlocul acestei luni, Chişinăul şi Tiraspolul trebuie să prezinte, într-o conferinţă în Bavaria, rezultatele la cererile făcute de părţi. „Chişinăul aproape că nu se gândeşte la Transnistria şi acţionează practic ca şi cum acest teritoriu nu i-ar mai aparţine. Bazându-ne pe această realitate, vom trage propriile concluzii” a declarat în 2015 ultranaţionalistul rus Dmitri Rogozin. Vizita recentă a lui Rogozin vine să demonstreze că Kremlinul se gândeşte mai mult la Transnistria.
Deci, e clar: Rogozin a venit la Chişinău nu pentru a redeschide pieţele Rusiei pentru produsele moldoveneşti, ci pentru a o impune să facă noi cedări intereselor ruseşti la Tiraspol.
Dulgheru Valeriu