Tatiana Dabija: Gând abrupt / Abrupt thought
GÂND ABRUPT
Viața este perla iluziei
Cu parola sa sofisticată
Te-nvață treptat să spargi sunetul
Prin care nu poți străbate firesc.
Și tot Ea, Viața,
își ridică din ruine mândră
Zidul libertății sufocante
Până ajunge în ultimul leagăn al său
Pentru a mărturisi uniform
Păcatele ce au crescut enorm
În faima sa microbii –
Ca niște fructe coapte.
Portabil sufletul își slăbește culorile
În anii ce se retrag conștient în umbră
Semnându-și sentința ca un cec de valoare
Și socoteală nu-i ceri la întâmplare
Atunci când mila-ți este trecătoare
Și neputința ta e infinită.
Să limpezești în razele de soare
Gesturile ce au rămas clipită
Nu are sens.
Rotirea în mișcare sădește
În spațiul său
Dragi și banale
Buimace chipuri –
Ce durează amintiri neschimbate.
Sunt zile când universul întreg
te-nspăimântă
Și vulnerabil este sufletul întreg,
Viața iubește vasul în care se-agită –
Inima ce bate singuratic în piept…
ABRUPT THOUGHT
Life is pearl of illusion
With its sophisticated password
You gradually learn to break the sound
That you cannot naturally cross.
And also It ,
Life, proudly lifts from the wreckage
Wall of stifling freedom
Before reaches its final swing
To confess uniformly
Sins that have grown enormously
In its fame microbes –
Like ripe fruits.
Portable heart weakens its colours
In years to retire consciously in shadow
Signing its judgment as a valuable check
And count you cannot ask at random
When your compassion is fleeting
And your inability is infinite.
To clear in sunlight
Gestures that remained blinking
It makes no sense.
Turning plants in its movement In its space
Dear and banal Stunned faces –
Lasting memories unchanged.
There are days when
the whole universe scares you
And vulnerable is soul entire,
Life loves the vessel in which it waves –
The heart that beats lonely in your chest …
Tatiana Dabija
Chișinău
