Ana Urma – recenzie volumul “Călătorie de plăcere” de Luminiţa Zaharia
Titlul cărţii este dat de primul poem şi pe drept cuvânt, poate fi considerat o invitaţie într-o călătorie de plăcere, într-un univers fascinant, cu bagaje minime: /cuvântul, visul şi securea/. Umorul este inconfundabil are rădăcinile adânc înfipte în sufletul poetei care se rosteşte pe sine, dezinvolt, cu sinceritate, cu bucuria şi încrederea celui care ştie bine drumul şi rostul cuvintelor. Numai aşa călătoria devine deosebită, de plăcere. Cum altfel dacă nu într-o continuă stare de graţie, pentru că ştim, visul este un dar nepreţuit, cât timp visăm suntem vii, trăim şi pentru că, în toate trebuie să ne impunem măsura, să nu uităm de arma secretă din bagaj, securea, asociată şi ascuţimii minţii.
Fiecare carte ne dezvăluie o faţă mai puţin cunoscută a autorului, la Luminiţa este altfel. Ea inspiră şi expiră probabil unitar poezie, de calitate. Nu se dezminte şi nu ne dezminte, cuvintele ei ne apropie şi binedispun ca de fiecare dată, vibrează în ele emoţia, inocenţa, tandreţea dar şi acel dulce-amar al vieţii bine pitit printre versuri. Inventează pentru noi cu o aparentă uşurinţă, dar nu se poate să nu observi că /bagajul/ poetei este dublat de o vastă cultura şi dragoste cântată în scris, pentru cuvinte. Reuşeşte să le dea forţă, să construiască o lume încântătoare pe care ne-o dorim şi a noastră, de care ne îndrăgostim iremediabil, altfel ca şi de poeta Luminiţa Zaharia. Deşi ne-am cunoscut doar în spaţiul unic şi virtual al Cenaclului Lira 21, personal mi se pare că distanţele nu există, poate datorită /bagajelor/ universale, poate datorită cărţilor care ne apropie şi deconspiră, deopotrivă.
Amintesc numai trei titluri aici:
/într-o zi, o narcisă/
/anamneză/
/poezia/
sunt printre preferatele mele. Redau pe prima dintre ele:
într-o zi, o narcisă
mi-a vorbit despre importanţa de a fi
despre înfloriri sezoniere
şi aşteptări preţ de trei anotimpuri
m-a învăţat cum poţi alerga numai cu gîndul
sau cum să-ţi aperi rădăcinile
de cîrtiţe şi alte fiinţe oarbe
într-o zi o narcisă
dintr-un câmp de narcise
mi-a povestit despre statornicie şi vise
graţioasă, m-ar fi lăsat chiar să o rup
la urma urmei ce contează un trup
spunea
i-am împrumutat doar parfumul
şi aşa travestită
am implorat zeul narciselor
să ne trimită pe aceeaşi stea
Cartea apărută de curând la editura Armonii Culturale şi citită din scoarţă-n scoarţă, are cincizecişipatru de poezii, este ilustrată cu mare talent de Alina Astăluş, desenele amintind de tehnica sumi-e care însoţeşte poezia de inspiraţie niponă, coperta… de poveste.
Sursa: https://gradinaculecturi.wordpress.com/
