Cuvânt și iubire

SECVENŢE DE INDOEMINESCOLOGIE

de George Anca

Abstract

            These sequences belong to Mantra Eminescu – excerpts from author’s writings on Eminescu -, with chapters “Eminescu between Baudelaire and Tagore”, “Mantras, dodii and sonnets”, “Amnesic stories”, “Indoeminescology”. Here, the emphasis is drawn on the correspondences – in Swedwnborg’s and Baudelaire’s acceptance –  between Eminescu’s work and Sanskrit poetical thinking. Sanskrit alamkara system of literary theory is mixed, somehow, with Sanscrit cannon of treaties in verse.

 

Sanskritikon

 

            Mihai Sadoveanu cu lumina vine de la răsărit tocmai când India se eliberează de englezi România e ocupată de ruşi Mihai Eminescu este interzis mutilat ceea ce s-a reprodus în anii 90 pe canale de aceeaşi teapă ceea ce se caută prin Tagore la fel o tăiere o prefaţare imbecilizantă de nevoie altfel cu o pedanterie indologică sută la sută rusească

*

            studenţii Amitei Bhose l-au gustat de mult în original profesoara Tagore a putut să evite chiar gustul morţii incinerându-se în Bucureşti lângă mormântul lui Eminescu împrăştiindu-se în cosmosul lui  Orfeu şi al lui Tagore deopotrivă doctrinele mileniului trei nu vor putea evita ceea ce se impusese filosofului N Bagdasar în 1938 contrastul dintre civilizaţia europeană acum pe acelaşi trend americană materialistă şi cultura indian-orientală a sufletului a interiorului dacă încorporarea gândirii lui Tagore în cultura română în anii 20 şi 30 a putut fi destructurată chiar prin Tagore însuşi sovietizat al treilea al patrulea Tagore vor fi iar şi iar Tagore cel dintâi cel adevărat chiar dacă India s-ar dezice de Tagore ca mama de fiu el încă ar înfiora pe români cobind tragic cu preţul că India ar face cunoştinţa lui Eminescu alungat din ţara lui deconstruit în cheie românească şi pe demitizările formalizante o vishva bharati ar putea fi fondată pe numele lui Tagore şi Eminescu poetul Indiei şi poetul României ar da un exemplu de advaita

*

            discutam Tagore doar îl contextualizam româneşte cel mai greu e cu Eliade dar lumea i-a împăcat şi pe Caragiale canalia cu Eminescu mai greu cu Macedonscki n-o fi cazul Eliade era tânăr Tagore bătrân cu 46 ani mai mult un Iorga a i-l aminti şi idiosincrazia pac la războiu’ în 26 Iorga acolo văzuţi împreună ipoteştean post-Eminescu n-avea cum lipsi studentul Eliade aşa i-o fi venit şi ideea până-n Italia

*

            în decembrie International conference on Indian culture 28-30 May 2000 simpozion Tagore în anul Eminescu summer course un lucru rău n-are cum fi precum îl gândesc dr George Anca has delivered two lectures Tagore in Romanian perspective Vidya Bhavan 22 November ’99 Tagore and Eminescu 23 November

*

            conferinţa e aranjată pentru marţi la 1 30 avionul e la 5 direct de acolo în aeroport Mircea Eliade and Romanian Indological studies a am citit Rugăciunea unui dac de Eminescu în amintirea Amitei cum a fost ea de părere că Gramatica sanscrită a fost lucrată tradusă transcrisă în tinereţe plus teoria cu terapia fizic-mentală prin desen de litere-cuvinte devanagari

*

            se recunoaşte mereu că mai toate marile personalităţi îndeosebi Mihai Eminescu Constantin Brâncuşi Mircea Eliade Lucian Blaga au fost inspiraţi influenţaţi legaţi de India cercetarea inspiraţiei indiene în cultura şi literatura română se face şi prin ştiinţă demonstrativă dar şi prin intuiţii uneori de nesusţinut până la a vedea în limba română o formă a limbii sanscrite

 

*

cum s-ar defini un indianist român de sorginte eliadescă eminesciană brâncuşiană etc am folosit termenii de indo-eminescologie indo-brâncuşologie atunci când eliade trăia acum în Calcutta realizez covârşitoarea latenţă a indo-eliadologiei un domeniu de data asta nu atât indo-românesc cât universal-indian românesc pe rădăcini pe cât de interiorizate şi pierdute pe atât de revelate în sensibilităţile şi inteligenţele indianistice noi comparatismul etimologismul indo-europenismul antropologismul estetismul medicinismul etc  sunt printre cuvintele-cheie care ar putea caracteriza studiile formale în indologia românească tendinţele hermeneutice  introduse de Eliade şi aplicate de Sergiu Al-George au alternat cu preocupări analitice pe subiecte specifice de la nonviolenţă-Mioriţa sau Eminescu-Veda la intense studii asupra lui Shankaracharya ori Vedanta ale generaţiei tinere traducerile mai ales din sanscrită câştigă teren paralel cu cele după intermediar sau repovestirile cererea de literatură indiană de orice fel fiind mai mare decât pot oferi specialiştii amatorismul comercial inflaţionează piaţa cu o impresie de opulenţă greu de dezamorsat fondul românesc al Bibliotecii Naţionale din Calcutta nu este catalogat sau consultabil câteva mii de volume reprezentative pentru cultura română fac loc şi contribuţiilor indologice în vârf cu vol XIV al Operelor lui Eminescu în care este publicată Gramatica sanscrită de Franz Bopp în traducerea acestuia exemplificările foarte numeroase sunt în devanagari în caligrafierea lui Eminescu în amurgul creaţiei sau după Amita Bhose editoarea Gramaticii în prima tinereţe berlineză

*

Cosmologia eminesciană între Vede şi Edde

Cosmologia eminesciană în relaţie cu Vedele, în special Rig Veda, şi Eddele, în cheie Voluspo, ne-a însufleţit, mulţi ani, în India (vide Apokalipsa indiană, 9 volume; Indoeminescology;  The Buddha – letters from the buddhahood to Eminescu etc) până recent în faţa mormântului lui Ibsen (Ibsenienii, 6 volume). De la vedicul Hiranyagarbha ( preluat, ca titlu, şi de Baronzi) la Cosmologia Generalis a lui Christian Wolff (1783) şi Luceafărul lui Eminescu (1883), prin (ne)devenirea bhava-vibhava sau nonuniversomorfism şi fiinţe noncosmomorfice, printre modelele cosmologice  adoptive (Ioana Em. Petrescu) rezonanţa arhetipală ne-a acordat rigvedic primordial cu Scrisoarea I, oarecum aparte de marea întunecată egipteană, haosul-ou chinezesc, Tiamat tăiată în cer şi pământ (Medeea şi-a tăiat-tomi fratele doar în bucăţi).

*

Albatros-Bibliotecă

 

            Doamna (n-am cunoscut-o) Zricha Vaswani şi-a luat nu demult doctoratul la Universitatea “Dr. Bhim Ambedkar” cu teza “Effect of Indian Thought on Mihai Eminescu”. Mi-a trimis, colegial, capitole şi traduceri. Entuziasmului iniţial i se vor alătura trimiteri, post-festum, la biblio-eminescologie, indo-eminescologie. În fapt, dr. Vaswani şi-a trăit ani de adolescenţă în Bucureşti şi hipnoză i-a fost, în Biblioteca Universitară din Iaşi, manuscrisul traducerii gramaticii sanscrite al lui Eminescu.

            Înapoi pe pământ indian, a deschis, parcă altfel, ochii asupra scripturilor supreme ale vechii-noii Indii, aşternând un du-te-vino între Odă – Katha Upanishad, Glossa – Sutta Nipata, Rugăciunea unui dac – Rig-Veda, Scrisoarea I – Rig-Veda, Luceafărul – Srimad Bhagavad Gita, Kamadeva – Sakuntala, Mortua est – Budha-Karita. Ciudat, sau asemănător, doctoranzii români, petrecuţi hindus, se vădesc mai adânc submerşi indianităţii, poate încă un argument al afinităţilor româno-indiene. N-am curaj să stilizez aparenta regăsire, la ei, a românismului prin indianism (universitar).

            Suntem pe terenul bibliotecii electronice, în recuperare. Am ratat şansa să fi intrat în bibliografia acestui doctorat, deşi locul unde sunt cele mai multe din cărţile mele este anume Biblioteca Departamentului de Studii Germane şi Romanice al Universităţii din Delhi. Totuşi, Ms. Zricha a aflat de titlul Indoeminescology de pe net, via Amazon. Nu e rău nici aşa. Regenerăm.

            Deodată bibliotecile şi universităţile se bucură să primească, aparent în ocol, pe noi punţi, creativităţi proaspăt romantice, libere, îmbogăţitoare ale pădurii de simboluri bibliografiabile. Printre referenţii doctorali, Dr. R. K. Shukla sesizează deschiderea, prin această cercetare, a unei întregi “new vista of orientalism”, iar traducerile din Eminescu au “a felicity and an elegance”.

            Până aici, am vorbit ca şi cum m-aş fi afalt în albatrosul-bibliotecă din Baia-Mare. De aici încolo, mă adresez (tot din Maramureş?) unei posibile audienţe indiene, începând cu virtuala noastră comparatistă.

*

Târgovişte – India

                Mai apoi, parcurgând zile şi săptămâni cu Yatindra Tiwari în biroul meu de la Biblioteca Pedagogică Naţională antologii poetice romîneşti, pentru una în hindi, acesta a rămas fascinat,  în afară de Eminescu, de Heliade, anume de eufonia stelară a laptelui, în “Zburătorul” (o versiune de lucru tot voi încerca, doar a tradus Legile lui Manu sau Tirukural).

            Cititorului aş avea să-i împătăşesc secrete pe care, de fapt, le-am afla împreună. Cum mi s-a întâmplat, transcriind “Copilul” de Tagore, să cad pe gânduri amintindu-mi că prin ’90 sau ’91, publicat în “Luceafărul”, eu, ca traducător, fiind entuziasmat de pruncul din iesle, altceva vor fi intenţionat editorii să pună în circulaţie, anume răspunsul : ”victima” la întrebarea “cine ne va conduce” (după asasinarea conducătorului).

*

Arundhati

            Cătălina-Kate-Christina iubesc până la identificare avatarică luceafărul blând şi atotputernic în dedublarea sa cosmic-erotică. Prin 1980, când Eliade a salutat (într-o scrisoare către noi) versiunea sanscrită a Luceafărului eminescian, Dyviagraha, de Urmila Rani Trikha, va fi avut în minte personajul său Domnişoara Christina, – …avatara divyagraha … – dar poate şi pe divina Arundhati, întruchipare a luceafărului vedic şi a şarpelui spiral kundalini, soţie ideală – a lui Vashista – invocată de Sita în Ramayana lui Valmiki.

            La D.H. Lawrence, Kate se abandonează luceafărului dincolo de lumea tauromahic-militară, dincolo de bine şi de rău, în rol de  Malintzi:

„So, when she thought of him and his soldiers, tales of swift cruelty she had heard of him: when she remembered his stabbing the three helpless peons, she thought: Why should I judge him? He is of the gods. And when he comes to me he lays his pure, quick flame to mine, and every time I am a young girl again, and every time he takes the flower of my virginity, and I his. It leaves me insouciante like a young girl. What do I care if he kills people? His flame is young and clean. He is Huitzilopochtli, and I am Malintzi. What do I care, what Cipriano Viedma does or doesn’t do? Or even what Kate Leslie does or doesn’t do!” (The Plumed Serpent, XXV)

            Între Roma şi Tomis, între cer şi pământ, între Trachina şi Tracia, glasul alcionilor, fii ai luceafărului ubicuu şi etern, îngână pe Ovidiu. După cum indienii Pawnee se ştiu născuţi de fiica luceafărului de dimineaţă masculin (Marte) şi a luceafărului de seară (Venus).

            Plecarea în lume, cu iubita, are, pentru Cătălin, un tâlc momentan antipărintesc şi anti-luceafăr:

Vom pierde dorul de părinţi

Şi visul de luceferi.

(Eminescu, Luceafărul)

*

Rechinuri

*

 

            E uşor de ajuns dincolo,

dar uiţi cine eşti şi ce-ai făcut pe malurile noroaielor, pe tăpşane, prin hale şi oraşe nemţeşti, între Eminescu şi Ramayana. Guan Yin, Avalokiteshwara, Fecioara Maria. Cuvântul şi înţelesul său sunt două entităţi exclusive. Sabia taie aripile cunoaşterii – măiastra Manjusri.

*

Dylan Thomas n-ar fi departe, nici Stratford, nici London. Poetica ramayanică a basmelor româneşti. Se duce şi verdele. We expect to depart shortly. În trecere prin trecere, Hanuman prin grădina lui Ravana, spre vest, India, China, România, Anglia. No step beyond this line. Luna lui Kalidasa-Eminescu, (ne)numărată de Coşbuc, între Ayodhya şi Sundara Kanda. Rama-Sita, Făt-Frumos-Ileana Cosânzeana. Hobbitayana.

*

la noi în Stratford upon Aven pe Green Hill colţ cu Arden respirăm acelaşi Will şi el pe noi ce să-ţi spun de când nu ne-am văzut s-a făcut lumea mai multă rea Tallula dolphin Old Thatch Taverne turnuleţul unde casa 5 case Birth Place Nash Anne Hathaway Mary Arden Countryside Museum for the living memory of William Shakespeare fundaţie 1962 de prinţesa Alexandra of Kent Johannes Factotum elves only son Hamnet died at eleven soţiei the second best bed ceva şi pentru the poor of Stratford înmormântat la 25 aprilie 1616 la 52 de ani

 

*

Ibsenienii

 

Ibsen, Călinescu

…Sociologiceşte, s-a luat ca exemplu de inadaptare cazul lui Eminescu. Însă Eminescu nu este un inadaptat. Nimeni nu este în măsură de a se adapta pe toată întinderea vieţii, ci îşi adună forţele într-un singur punct. Eminescu avea ca direcţie a spiritului său gloria. Nici un român nu şi-a înfăptuit această ţintă mai din plin, încât, în sfera superioară în care vroia să trăiască, poetul Luceafărului este un mare adaptabil, care a trebuit să renunţe prin chiar izbânda lui la mulţumiri mai mărunte, de ordin mai mult pecuniar. Eroii lui Ibsen au această falsă aparenţă de inadaptare. Însă ei sunt nişte adaptaţi superiori, care, urmărind după un plan hotărât realizarea idealului în generaţiile următoare, se abstrag din prezent. Putem oare să numim pe martir un inadaptat? Există o tehnică a martiriului prin care cel rezistent la încercările seculare îşi atinge în mod infailibil ţinta. (p.578)

… Prea multă poezie, ibsenismul, adică conflictul de idei, mitologismul, o anume ţinută expresionistă, constând în schematism şi o relativă stilizare şi deci caricare a gesturilor, împiedică teatrul lui Lucian Blaga de a fi reprezentabil, deşi nu e deloc lipsit de patos şi de repeziciune scenică.. (p.880)

…Dacă geniul lui N. Iorga era viforos sau şăgalnic, acela al lui V. Pârvan era muzical şi solemn. Când, după câteva clipe de aşteptare, studenţii priveau spre uşa ce se deschidea, apărea în faţa lor Brand. Pastorul Brand al lui Ibsen, cu haina neagră încheiată auster până sus, călcând pe un gheţar. Însă văzut de aproape, pastorul n-avea în ochii săi pătrunzători durităţi nordice, iar tristeţea încruntată într-o ironie gravă îi dădea înfăţişarea unui actor tragic. /…/ Când sfârşea, actorul tragic redevenea Brand. Brand al lui Ibsen, care ieşea cu haina încheiată până sus, cu o încruntare visător-ironică în colţul gurii, călcând învăluind în neguri, ca pe un gheţar. (p.950-951)

Istoria literaturii române de la origini până în prezent, 1986.

 

*

Astă-seară se joacă Noica

 

Noica s-a vrut bucurie, într-o ordo gaudii, cu Augustin-Rafail – “bucură-te şi fă ce vrei”, cu un personaj al lui D. H. Lawrence – “Nulla dies sine laetitia”. “Ca pe o bucurie am simţit şi ultimii ani de închisoare.” Soka (durere) se face sloka (verset) la Valmiki, melancolia se face vers la Eminescu, filosofie la Noica. Bucurie (sukha) după durere (dukha) – Wulf is on an island, I on another (poem celt). Filosoful român şi-a găsit moartea alergând după un şoarece, altfel, servitorul zeului elefant Ganesh, al cunoaşterii. Poetul tamil Subramanian Bharati fu ucis în templu de elefantul căruia i se închina, iar Gianni Rodari doborât în Africa, de alt elefant. Viaţa e jiva, jiva e Shiva, Shiva e jiva. “Fie-ţi milă, Doamne, de cei care te-au omorât”.

 

*

EMINESCOLOGICE (George Anca)

Publicaţii

Cărţi

1970

Eres / Heresy, Editura Eminescu, Bucureşti

1975

Baudelaire şi poeţii români. Corespondenţe ale spiritului poetic.Resume, Universitatea Bucureşti; teza de doctorat în volum, 2001, Academia Internaţională Eminescu (AIME/IAME)

 

1979

Mihai Eminescu’s First Epistle (Romanian, English, Sanskrit, Hindi, Malayalam, Pujabi, Tamil), Delhi

1981

Ek shanti, The Milky Way, 1981, Delhi

1983

Mihai Eminescu’s Luceafărul/Divyagrah (Sanskrit version), editor, IAME, Delhi

Romanian Classics in Sanskrit, editor, IAME, Delhi

1994

Indoeminescology & Other Anthropological Papers, Central Educational Library, Bucharest

The Buddha. Letters from the Buddhahood to Eminescu, C. E. Library, Bucharest

1995

            Haos, temniţă şi exil la Eminescu, Cotruş, Gyr şi Stamatu. Spre o hermeneutică a versului întemniţat şi exilat, Ed. Majadahonda, 1995

            Literary Anthropology, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 1995

Doina. Cu variaţiuni, AIME, 15.01. 1995

2009

Sfinţi în Nirvana, Ed. Antim Ivireanu, 2009, Rm. Vâlcea

Film

1974

Statuile lui Eminescu / The Eminescu’s Staues, Tv Bucureşti

 

Studii şi Articole

1980

“Biblioteca Mihai Eminescu în Delhi”, in Luceafărul, 15 august 1980, Bucureşti

            “Sanskrit and Romanian Poetics”, in Studies on Indo-Asian Art and Culture, vol. VI, International Academy for Indian Culture, Octobre 1980, New Delhi

 

1981

“Sanskrit Romance Ontopoetics”, in Modern Art and Poetry, New Delhi

 

1985

“Academia Internaţională Eminescu în India”, în Vatra, 1/1985, Târgu-Mureş

1987

“Poeţi indieni traducători ai lui Eminescu”, în “Ateneu”, Bacău, 1/1987

1988

“Papers on indoeminescology” în “L’enseignement et la pedagogie en Roumanie, vol. 7, Bucureşti, 1988

1990

“San Francesco, Eminescu e revoluzioni”, Tv Montecarlo, ian. 1990

“Eminescu şi poezia sanscrită de dragoste”, Radiodifuziunea Română

“Eminescu şi Brăila”, în Lui Eminescu, Brăila

“Între  indoeminescologie şi culturologie”, în Emigrantul, 2/1990

“Între ştiinţa culturii şi indoeminescologie”, în “Emigrantul”, 3/1990

1991

            “Cu ghiduşul Viduşaka şi Călin Nebunul în căutarea comediei sanscrite” / With the playful Vidushaka and Călin the Fool in search of the Sanskrit comedy, în Lucrările “Colocviului de eminescologie”, 14-15 ianuarie 1989, Bucureşti, 1991

            “Eminescu – New York – Brăila” în Lui Eminescu, Brăila, ianuarie 1991

“Sentimentul Eminescu”, în Libertatea, 15 ianuarie 1991, Bucureşti

2000

“Anul Eminescu”, în “Povestea vorbei”, 2-3/2000, Rm. Vâlcea

2004

“De la Kalidasa la Eminescu”, în “Poveste vorbei”, Rm. Vâlcea, 1-2/2004

2009

“Ne naştem cu Eminescu”, în “Forum V”, 1-2/2009

“Eminescologie cu N. Georgescu”, în “Forum V”, 1-2/2009

 

 

Prezentări / Papers

 

1966

             Mitul lui Zalmoxis în poezia lui Mihai Eminescu şi a lui Lucian Blaga / The myth of Zalmoxis in Mihai Eminescu’s and Lucian Blaga’s poetry, teză de licenţă / MA thesis;

1978

“Anthropomorphism in Mihai Eminescu’s Creation. Around an Anthro-Poetry”;

“Eminescu’s First Epistle and Translation of Cultures”, comunicări la / papers at Xth International Congress of Anthropological and Ethnological Sciences, New Delhi;

 

1980

“Eminescu şi India”, conferinţă, ian. 1980, Râmnicu-Vâlcea;

 

1981

            “Mihai Eminescu and Sanskrit-Latin Rasa-Dhvaniah”, comunicare la /paper at 5^th International Conference of Sanskrit, Varanasi;

1982

“Mihai Eminescu in Sanskrit”, IAME, March 1982, Delhi

 

1983, “Jayadeva and Eminescu”, lecture, Comparative Indian Literature Association, 3.05, 1983, Delhi University;

 

1985

“Eminescu, ştiinţă, poezie”, Institutul Politehnic Bucureşti, ian. 1985

“Mari gânditori români /Great Romanian Thinkers in India: Eminescu, Brâncuşi, Mircea Eliade”, Râmnicu Vâlcea;

 

1986

            “Vecinicia cea amară / A mării. Teoantropoezie eminesciană / Eminescian Theoanthropoetry”, Institutul Politehnic, Bucureşti;

            “Academia Internaţională în India”, Biblioteca Academiei Române;

1987

“Poeţi indieni traducători ai lui Eminescu”, Institutul Politehnic Bucureşti;

 

1988

“Luceafărul lui Eminescu şi Mahbharata”, Biblioteca Centrală Pedagogică, Bucureşti;

 

1989

“Orfism naţional la Eminescu”

“Corespondenţe eminesciene între poetica indo-europeană şi postmodernism”

“Eminescologie şi pedagogie”

“Educaţia lecturii /Reading Education şi eminescologia”

“Râsul lui Eminescu / Eminescu’s Laugh”

“Eminescu şi şcoala”

“Căpitanul şi Îngerul – alegoria morţii la Baudelaire şi Eminescu”

“Poezia lui Eminescu, corespondenţă a creaţiei cu limbajul natural”

“Construcţiile imaginarului eminescian”

“Eminescu – biografie şi universalitate”

“Sculptorul orb în vizualitatea poemului eminescian”

“Iubire şi ură la Eminescu”

“Eminescu în conştiinţa lumii”

“Scrisoarea Întâi în versiuni indiene”

“Eminescu în pedagogia naţională, continuitate şi viitor”

“De la Dunăre la Gange”

“Mira între glosolalie şi destin”

“Indoeminescologie” etc.

(at universities, research institutions, schools from Bucharest, Galaţi, Râmnicu-Vâlcea, Predeal, Baia de Criş, Teremia Mare, national/local symposia in Bucureşti, Cluj, Botoşani, Brăila, 12^th ICAES Zagreb, Romanian Academy, national Art Museum etc.)

1990

“Indian Myths to Eminescu and Camoens”, IUAES Inter-Congress, Lisbon, 5-12 September

1991

“Creaţia eminesciană în spiritualitatea universală”, conferinţă, Biblioteca Judeţeană, 14.01.1991, Tîrgu-Mureş

“Rugăciunea lui Eminescu – Rugăciunea lui Brâncuşi”, iul. ’91, CCD Buzău

1992

“Eminescu în scrierile lui Onisifor Ghibu”, Chişinău, Moldova, martie 1992

“Eminescu şi Buddha”, conferinţă, Tîrgu-Jiu, 15 iunie 1992

“Eminescu sanscrit”, nov. 1992, B.C.U., Iaşi

1993

            “Privind în oglindă nu ne vedem pe noi, ci pe Eminescu / Looking into the mirror we don’t see ourselves but Eminescu”, Zilele Eminescu, Chişinău, 15-17 iunie 1993

1994

“La Roumanie de Mihai Eminescu”, CITI, Bucureşti, 1 ianuarie 1994

“Doina  lui Eminescu în versiuni străine”, Rm. Vâlcea, 12 ianuarie

            “Privire bibliografică asupra corespondenţelor româno-sanscrite”, la Colocviul naţional “Bibliografia română azi”, iunie 1994, Constanţa

1995

“Eminescu, Basarabia şi Bucovina”, 14.1. ’95, Dalles, Bucureşti

1996

“Eminescu la Paris”, Bibl. “Antim Ivireanu”, 14.01.1996, Rm. Vâlcea

2001

            “Saintliness in Kabir and Eminescu”, at “Sant Kabir Sixth Centenary International Conference”, 6.01.2002, Couva, Trinidad-Tobago

2009

“AU(M): Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inimi”, 14.01.2009, Rm. Vâlcea