Ana Urma: Saudade alternative, Trofeul „Iarna – agonia.ro”
daca vântul ar risipi urma paşilor noştri
ca pe două şiraguri de perle în mare
împietrit o clipită nisipul din cernerea-i fină
ca-n poveşti cu sirene va face să iasă din valuri
amintirea cu tine
lângă ţărm să înot ochii vii cucerindu-i
nestatornici să mă prindă în mreje sincrone
ca doi fluturi văzduhul
dacă foşnetul nopţii ar aduce-napoi pescăruşii
din priviri să îţi smulgă apusul
să revii cu luna pe umeri albastră
tu stăpâna din vis a celor o mie de nopţi
dar altfel cu noi se întâmplă
pe ţărm urma paşilor
se-nfăşoară cu luna sărată şi rece
când peştii de aur fac cercuri ispita dorinţelor creşte
din valuri apar cochilii şi calde brăţări peste glezne
ca un şarpe de apă lunecând între noi
se tulbură ape se înclină în unghiuri nisip mişcător
două umbre cu inimi unite de valuri se zbat
ascunzând zbuciumul unei mări în absenţă
aşa se întâmplă
în unele nopţi ieşi din mare răzând împăcată
cu tâmplele albe cari în spate lumini pe umeri cu păsări
cânţi şoptit în urechea destinului bucata în care visam
notasei cu verde mirosul algelor lipite de tălpi
fumul norilor cu albastru cu roşu misterul cerului la apus
ca buzele tale rostindu-mi: iubite e timpul să plec
aşa se întâmplă cu noi
e marea rigidă cazinoul ascuns într-o scoică de gheaţă
nici urmă de paşi prin nisip văzduhul sfinţit …de năluci
tu umbră brutală îmi smulgi de sub pleoape şiragul de perle
întorci în clepsidră nisipul îmi umpli paharul
Ana Urma
şi pleci saudade
