In memoriam, Boris David. ,,Ismailul răpit rămâne pentru mine parte din România Mare”
Boris David
(n. 10 mai 1929, Ismail – d. 1 septembrie 2015, București)
Boris David s-a născut în Basarabia, în orașul port la Dunăre, Ismail, la 10 mai 1929.
În anul 1941, la 12 ani, aflat cu familia sub ocupație sovietică, scapă dintr-o coloană de deportați. Războiul de eliberare se termină greu pentru basarabeni care, în 1944, sunt nevoiți să ia drumul pribegiei. Un lung și istovitor periplu prin orașe din România: Călărași, Râmnicu Sărat, Beiuș, Oradea, se încheie în Cetatea Episcopală, unde, sub protecția, încă influentă a episcopului de Oradea, familia este ferită de urmăririle Comisiilor mixte de repatriere.
Studiază la Liceul Emanuil Gojdu din Oradea. Urmează apoi la Universitatea Politehnică din Timișoara, Facultatea de Chimie Industrială, absolvind în anul 1954. A lucrat la Compania națională a Uraniului ca inginer chimist din 1954, unde s-a dedicat cercetărilor din domeniul metalelor rare și radioactive realizând câteva invenții și inovații (împreună cu un colectiv de cercetători) și numeroase lucrări de specialitate, comunicări științifice.
A lucrat ca inginer chimist în prospecțiuni geologice în: Algeria (1972), Tanzania (1975) și Mozambic (1977-1978). În paralel, continuă visul din adolescență, scriind poezie și proză, publicând sub pseudonimul Daris Basarab.
S-a stins din viață la 1 septembrie 2015 la București.
,,N-a fost să fie…” . ,, La 85 de ani, am adunat destule ,,momente critice” şi nu ştiu dacă încercând o mediere a lor, aş putea ajunge la o definiţie cuprinzătoare a stării sufleteşti care te cuprinde ”, afirma în ultimul său interviu.
Nu ne-am întâlnit niciodată, decât prin puterea cuvântului, legați de același dor, Basarabia și Bucovina. Un prieten rar. Îmi lipsește…A fost și va rămâne printre puținii prieteni dăruiți într-o viață de om. Dispar chipuri dragi, oameni pe care i-am prețuit…
Odihnește-te în pace, bunul meu prieten, BORIS…
Hristos a Înviat!
Adevărat a Înviat!
Mariana G.
E luna mai…
E luna mai ce-aduce iar tristeţea –
Tristeţea anilor ce vin –
În casă-s flori ce-aduc tandreţea,
Şi-năbuşă al meu suspin.
E luna mai cu flori şi cu capricii –
Un amalgam de bun şi rău –
Cu-n soare ce trezeşte vicii,
Şi-n suflet sapă-un mare hău.
Chiar şi-n politică are răsunet –
Noi am avut un 10 mai!
Pe cei nemernici, ca un tunet,
Maiu-i trezeşte pe-al meu plai.
Se umflă-n pene, se revoltă,
Stâlcind azi sensul lunii mai.
9 mai ’93
Doruri
Doruri multe m-au cuprins –
De ce-a fost copilărie –
Ştiu, nimic nu va să-nvie,
Din trecut, totul s-a stins.
Dor de când eram copil,
Dor de-ai mei, de-a lor iubire,
De-a bunicilor privire,
De iubitul Ismail.
Şi mai am un dor cumplit,
Ce-n prezent se regăseşte –
Dor ce viaţa-mi vestejeşte,
Dor de-al meu copil iubit.
Cât e dorul de cumplit,
Pe-a mea faţă se citeşte.
7 apr.’96
Trece…
Ce mai aniversare!
Trece timpul ca prin sită –
Ce rămâne-s amintiri,
Ale vieţii amăgiri,
Ale dorului ispită.
Stai, le-ntorci pe toate feţe,
Te agăţi de tot ce-a fost –
Nu-i pe lume adăpost,
Sau ceva să te dezveţe.
Şi mai pui un plus la viaţă
Retrăind an după an –
Nu-ţi dai seama că-i în van,
Să te legi de-un fir de aţă.
A trăi din amintiri,
E a dorului ispită…
10 mai ’96
Aş vrea…
Aş vrea să scriu,
Dar astăzi, parcă, nu se prinde –
O fi tristeţea ce cuprinde
Când văd trecând câte-un sicriu?!
Din ce se naşte-a mea tristeţe?
Din faptul că se moare timpuriu?!
Sau caracterul meu zurliu
Nu vrea să dea morţii bineţe!?
Şi-n glumă spun c-a fost destul,
Dar nu destul pe cât se pare –
Că mai zăresc doruri în zare,
Că nu mă satur, nu-s sătul.
Şi îmi planific să scriu multe
Şi îi spun morţii: mai târziu!…
10 mai 2009
BORIS DAVID
alias
DARIS BASARAB
https://ro.wikipedia.org/wiki/Boris_David
https://borisdaviddarisbasarab.wordpress.com/