Valeriu Dulgheru: Dodon – Prezident?
„A căzut în cap Dodon /Când cânta la saxofon,
Ieri cânta la Ostapciuc, /Astăzi – pentru Plahotniuc”.
(Gh. Tatarciuc. Ocniţa)
Aşa se vede el. Aşa îl văd sondajele. Aşa îl doresc stăpânii lui de la Kremlin. În adevăr, este o nulitate, un tip de neosocialist gălăgios dar fără esenţă, un tip implicat în diverse găinării politice şi economice (să ne amintim doar de cazurile amorale din timpul pe când era ministru al Economiei în guvernul Greceanîi), dar pe fundalul acestei profunde crize de imagine a puterii, a partidelor politice de la putere, lucrul acesta se poate întâmpla. Unicul concurent serios ar putea fi doar un singur candidat de pe dreapta-centru dreapta. Candidatul puterii va fi lansat doar pentru a nu permite candidatului de dreapta să treacă în turul doi. În rest înţelegerea cu Dodon este perfectă. Moscova deja a urzit combinaţiile necesare şi-i va răsplăti generos pe făptaşi.
Să încercăm să-i facem un scurt portret acestui personaj. Dodon este un erou din fabula lui Donici „Două poloboace”. Face multă gălăgie şi nimic treabă. Este un tip de neosocialist fără principii. „Nu mai e moral, nu mai e prinţîpuri. Nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul” a spune marele Caragiale. Mentorii săi cel puţin puteau să şi moară pentru convingerile lor de stânga. Pe aceştia îi mai poţi respecta. Dodon însă dimineața îşi face cruce la biserică, iar la amiază mărşăluieşte cu steaua satanică roşie şi secera şi ciocanul (acelaşi simbol!) pe străzile Chişinăului, Comratului (la Bălţi deocamdată nu-i permite Usatîi!). În scurt timp va mărşălui şi pe străzile Tiraspolului, ovaţiat ca un erou „întregitor al ţării”. Chiar şi cochetarea cu Platforma DA (sugerată ştim noi de cine!) ia adus dividende: ia dezamăgit pe unii susţinători de dreapta ai Platformei DA şi a folosit energia maselor (nu ale lui din miopia liderilor Platformei DA) în scopurile sale. Priveam cu stupoare cum ultranaţionalistul rus Prohanov îl lăuda la una din cele două televiziuni ale lui (nu este clar pe ce bani au fost cumpărate?) că ar fi „…cel mai bun prezident, unicul în stare să reîntregească ţara şi s-o transforme în prietena Rusiei…Se luptă nu pentru putere ci pentru realizarea proiectului lui (de fapt, al Kremlinului)”.
Cât de neghiob se privea acest satanist în piele de miel în preajma Paştelui cu coşarca cu ouă roşii, îmblând pe la nevoiaşi de la ţară. Nu e nevoie de prea multă logică pentru a înțelege fariseismul dodonist. Este un „…politician de carieră care n-are obraz, în schimb are mai multe feţe” (Fl. Dudiţă). Stimaţi credincioşi, care încă mai daţi crezare aiurelilor satanistului Dodon, mai citiţi programul şi statutul partidului criminal socialist al lui Dodon (continuator fidel al ideologiei sataniste marxist-leniniste): „Partidul politic (PSRM – n.n.) foloseşte simbolul permanent în forma stelei (roşii!!!) reliefate cu cinci colţuri…”. Vă imaginaţi câtă ipocrizie: una să scrii (în acelaşi statut şi program), să spui şi alta să faci (de ce ne-am mira: acesta a fost întotdeauna crezul bolşevicilor şi urmaşilor lor!). Dar este arhicunoscut faptul că acesta (steaua roşie!) este simbolul satanismului, introdus de satanistul nr. 1, idolul ideologic al lui Dodon, Voronin ş. a. satanişti, V. Lenin, care declarase după puciul bolşevic că „…Cu intestinele ultimului cleric vom strangula pe ultimul împărat“. La ordinul lui au fost distruse mii de biserici şi mănăstiri, deportaţi sute de mii de credincioşi, întemniţaţi şi împuşcaţi zeci de mii de slujitori ai Domnului.This is obsession with Satanism as with total theomachy. Aceasta este obsesia satanismului. Atunci cum să înţelegem „această dragoste creştină” a lui Dodon, auzită atât de des de pe ecranele televiziunilor lui? Este pură campanie electorală. Electorul basarabean, atât de multe ori minţit în campanii electorale, ar trebui, în sfârşit să separe grâul de neghină.
Dodon nici măcar pentru stânga basarabeană nu este un lider incontestabil, mai degrabă este un uzurpator. Amintiţi-vă cum a ajuns în fruntea partidului socialiştilor. Fiind fugar (doar fugar!!!. Voronin este tartarul, care şi-a trimis michiduţii în partidul socialiştilor, în partidul democrat) de la Voronin, s-a oploşit ca un pui de cuc la pieptul V. Abramciuc şi mai apoi a procedat asemenea puiului de cuc: a aruncat-o din cuibul ei, pe cea care l-a oploşit şi încălzit.Leninism is materialistic by its ideology, but not by ontology.
Dodon întotdeauna a fost în planul doi, în spatele cuiva. Mai mulţi ani a fost lacheul lui Voronin (acum este lacheul lui Putin. Creşte băiatul!!!). În cabinetul Z. Greceanîi a fost vice prim ministru, adică în spatele ei. A dorit foarte mult să pună mâna pe Capitală. Prima dată victoria a trecut pe lângă el, drept că foarte aproape. A doua oară a împins-o în prim plan pe Z. Greceanîi, dar a pierdut şi mai mult. El însă nu ştie să piardă. Fiind un tip răzbunător din fire (meteahnă specifică oamenilor mici, miticilor) l-a trimis pe haiducul său I. Ceban (tot de-al lui Voronin!) în consiliul municipal pentru ai amărî viaţa de primar lui Chirtoacă.
Dar şi poziţia de lider în goana parlamentară din 2014 a fost una accidentală. Scoaterea partidului lui Usatîi din cursa electorală chiar pe ultima sută de metri (nu ştiu a cui a fost ideea dar a fost una proastă) a trezit în Dodon un Napoleon. Iau crescut aripi de înger satanist. Puterea reală a partidului său a fost de doar apr. 15 mandate parlamentare, celelalte zece (dar poate şi mai multe!) ar fi fost ale lui Usatîi (şi acesta un personaj obscur paraşutat de Moscova în marea politică moldovenească). Deci, cum poate un tip aflat mereu în planul doi, întotdeauna gata la primul apel al stăpânului, să devină lider naţional? Situaţia este clară. Ca pe timpul fanarioţilor Dodon este unsul ţarului şi în această postură se bucură de tot sprijinul stăpânului (drept dovadă sunt plecările săptămânale ale lui Dodon La Moscova. Iar aşa numita trâmbiţeală a marii dragoste pentru independenţa Moldovei este pentru cei naivi şi creduli, pentru cei rătăciţi. Să nu se întâmple ca în cazul „…basarabeanul votează în grabă şi fără să gândească, pentru ca, apoi, să poată înjura pe-ndelete”.
Până şi americanii au înţeles pericolul major al venirii creaturii Moscovei la putere. Nu din mare dragoste faţă de Plahotniuc i-au acordat atenţie, ci din simplul pragmatism că astăzi în acest colţ de ţară năpăstuit nu există o altă putere care ar putea să-l oprească pe Dodon. Drept că nici americanii, probabil, nu au luat în consideraţie faptul că aşa numita politică proeuropeană a lui Plahotniuc poate fi o făcătură rusească. „Secretul” descoperit recent că Plahotniuc deţine paşaport rusesc ar fi un argument. „Băiatul” nu doreşte să urmeze soarta lui Filat, de aceea, probabil, îşi pregăteşte un culcuş călduţ în matuşca Rusia, ştiind că în Occident nu are nicio şansă de a scăpă de Femidă. Dar şi dezvăluirile şocante ale lui Usatîi (uneori te miră cât de informat e!) că între Dodon şi Plahotniuc există o înţelegere este un argument în plus. Este clar că plahotniuc este făcătura lui Voronin. Îl auzeam deunăzi cu stupoare pe comunistul nr. 1 Voronin declarând că atunci când era preşedinte l-a văzut doar de două ori pe Plahotniuc. Câtă ipocrizie! Când toată lumea ştie ce rol a jucat Plahotniuc în formarea oligarhului Oleg Voronin.
Atunci ce e de făcut? Pe segmentul de stânga, în pofida concurenţei aparente, armonia este perfectă: Dodon şi candidatul puterii (alias al lui Plahotniuc!) vor face tot posibilul pentru a nu permite accederea candidatului dreptei în turul doi, inclusiv, prin stimularea (pe diferite căi!) a înaintării cât mai multor candidaţi pe segmentul de dreapta, unde avem o situaţie catastrofală. Fragmentat până la refuz, bolnav de cunoscuta boală – rânza moldovenească unica şansă rezidă în capacitatea dreptei de a conştientiza pericolul major, care vine din partea lui Dodon. Numai unitatea întregii drepte şi centru-dreapta, care ar ieşi cu un singur candidat la prezidenţiale, ar fi unica soluţie. Inclusiv, ce a mai rămas din PLDM după marile trădări, inclusiv, partidul lui Iu. Leancă, inclusiv, Partidul Liberal. Daca Partidul Liberal va face şi de această dată un pas greşit de susţinere a candidatului puterii, care nu poate fi un altul decât omul lui Plahotniuc, ar fi încă pentru el un pas în hău. Electoratul nu-l va ierta. Şi unioniştii trebuie să susţină această unică candidatură. Părerea unor unionişti că nu avem nevoie de preşedinte, fiindcă îl avem la Bucureşti, este una greşită. Trebuie folosite toate căile pentru atingerea scopului final – de reunificare cu Ţara, inclusiv, institutul prezidenţial, aşa cum este fără prea multe împuterniciri. Ceea ce este foarte clar – cu Dodon Preşedinte şi înclinarea vectorului spre Rusia, perspectivele Re-unirii devin sumbre de tot.
Principiile de alegere a acestui unic candidat trebuie să fie unele pragmatice. Şi acest candidat unic nu trebuie mult căutat. Sondajele l-au identificat: dna Maia Sandu. În pofida unor reticențe ale unora această candidatură trebuie susţinută. În caz contrar susţinerea va fi a lui Dodon (fie prin pasivitatea noastră, fie prin obiectivitatea noastră uneori prea excesivă). Atuurile ei de bază ar fi:
– Nefiind implicată în găinării politice şi economice ea are un raiting înalt, nu este șantajabilă (spre deosebire de următorul din sondaje – A. Nastas).
– Fiind consecventă, în activitatea ei de ministru al Educaţiei a tăiat (o operaţie foarte dureroasă!) cea mai gravă malignă în educaţie – corupţia la bacalaureat, chiar dacă în alte domenii ale Educaţiei nu a fost atât de eficientă. În repetate rânduri a demonstrat principialitate şi verticalitate, că nu se cramponează de putere (să ne amintim epopeea cu înaintarea dumneaei la postul de prim ministru, când a înaintat cerinţe care au costat-o). Chiar şi declaraţia ei deschisă că este unionistă (spre deosebire de A. Nastas) o caracterizează.
– Fiind femeie, pe fundalul atâtor găinării ale politicienilor bărbaţi, ar putea fi votată de sexul frumos, care reprezintă mai mult de jumătate din alegători.
– Este un politican cumpătat, chibzuit, nefiindu-i caracteristic curvismul politic, fără apucături maniacale de liderism. Prin aceasta acum, chiar nefăcând nimic, adună puncte în sondaje. Lumea s-a săturat de atâta mârşăvenie politică.
Să facem tot posibilul ca Dodon să fie pierdant şi de această dată.
Să ne lumineze minţile Domnul în aceste zile sfinte de Paști!
Valeriu Dulgheru
