Cuvânt și iubire

Rubrica: Deputatul “Sfatul Ţării 2”

EFORTUL ACTIV ŞI PERMANENT AL DEPUTATULUI PENTRU CULTURALIZAREA IDENTITĂŢII AMORŢITE

În dialog: Virgil Mândâcanu cu prof. Valeriu Dulgheru

Virgil Mândâcanu: Stimate d-le profesor! Situaţia politică-socială după Congresul „Sfatul Ţării 2”, care a luat decizii clare cu privire la deşteptarea şi Reîntregirea Ţării la nivel local, naţional şi interstatal, a devenit încordată ca urmare a luptei unioniştilor asiatici împotriva românismului, unionismului şi reîntregirii. În această luptă partidele de stânga şi stânga dreaptă (Dodon, Usatâi, Voronin, Diacov, Lupu…) activează toate elementele mai puţin competente în problemele identitare în istoria creării artificiale a celui de al doilea stat românesc. Ar fi bine să începem dialogul nostru cu problema: Ce este Românismul? Unionismul? Reîntregirea? Destin sau ambiţia unor persoane?

Valeriu Dulgheru: Aşi veni aici cu noţiuni formulate de mari iluminişti ai Neamului. „Dumnezeirea este echivalentă cu Identitatea, cu E-ul universal, şi cu Patria. Aceasta este triada românismului” spunea marele poet, patriot, filosof Mihai Eminescu. “Romanismul nu se discuta. El se afirmă – pe toate planurile vieţii. Nu-ţi poţi discuta destinul biologic. Poţi cel mult să emigrezi sau să te sinucizi. Suntem români prin simplul fapt că suntem vii. A renunţa la “românism”, înseamnă, pentru noi, românii, a renunţa la viaţă, a te refugia în moarte. Sunt oameni care au făcut asta. Dumnezeu să-i ierte! Dar de când suntem datori noi, majoritatea oamenilor vii din această ţară, să “discutăm” cazul câtorva sute de mii de nefericiţi (e vorba de întreaga Românie, printre care alde Dodon, Voronin, Ţîrdea ş.a. rătăciţi – n.n.), care şi-au ales, din prostie sau din lipsă de bărbăţie, singuri moartea? Românitatea, adică organismul acesta viu la care participăm cu toţii, îi elimină de la sine. Toată inerţia lor de celule moarte este zadarnică. Mai curând sau mai târziu se vor desprinde firesc şi vor cădea” mărturisea marele filosof Mircea Eliade.

Deci, românismul este destinul fiecăruia, în venele căruia curge sânge românesc, şi nici într-un caz nu este ambiţia cuiva. De mii de ani la gurile Dunării din cenuşa civilizaţiilor Cucuteni, Hamangia, Petreni, Vinca s-a plămădit neamul românesc care, conform savanţilor străini, ar fi vatra civilizaţiei europene. În sprijinul acestei teorii vine şi analiza sumară, care arată că civilizaţia egipteană a apărut la gurile Nilului, cea mesopotamiană – între Tigru şi Eufrat, cea indiană – la gurile Indului. Civilizaţia Cucuteni-Tripolie, întinsă pe o suprafaţă de peste 350000 km² de la Ariuşd (Carpaţi) până la Tripolie (Nipru) cuprinde şi întreg teritoriul actualei Basarabii, care se află chiar în mijlocul acestui spaţiu. Dar se ştie că orice proces începe de la un centru de cristalizare, care mai apoi se răspândeşte în toate cele patru direcţii. De ce nu este exploatat acest argument incontestabil? De ce alde Dodon insistă pe o istorie a unei aşchii de popor (începând cu 1812) fără să cunoşti istoria întregului? Fiindcă aşa doreşte Kremlinul.

În baza acestor culturi ulterior au apărut pelasgii sau hiperboreenii cum îi numeau grecii, care au dat naştere vechii limbi latine (prisca latina). Mai târziu a apărut „cel mai mare neam după cel al inzilor – tracii” (Herodot), din care s-a separat „cea mai vitează şi dâră aripă – dacii” (Herodot). Prima reunificare a dacilor a făcut-o marele Buerebista, ucis însă prin trădare. A fost un mare stat, de temut chiar şi pentru marele Imperiu Roman. Mai apoi s-a destrămat, făcând faţă cu greu puhoaielor necontenite din est. Primele state feudale româneşti, ca şi în restul Europei, au apărut în sec. 13-14, însă o primă încercare de reunificare a lor a fost făcută de marele Mihai la 1600, însă fără succes fiindcă nu convenea marilor vecini.

Faptul că reunificarea, reîntregirea este un drept al urmaşilor direcţi ai dacilor a recunoscut într-un fel şi Ecaterina a II, care intenţiona să recreeze statul dac cu denumirea Dacia, evident sub protectorat rusesc în frunte cu cneazul Potiomkin. Ruperea la 1812 a celei mai frumoase părţi a Moldovei – Basarabia nu a permis Basarabiei (cu excepţia celor trei judeţe de la sud) să participe la mica Unire de la 1859, care a fost realizarea (parţială) a visului de peste 2000 de ani de reunificare a Neamului. Generaţia de aur basarabeană de la 1918 a readus Basarabia la matcă din cruntul exil rusesc de peste 100 de ani. Însă doar peste 22 de ani, pe parcursul cărora Basarabia a reuşit să-şi vindece rănile pricinuite de îmbrăţişarea ursului, un nou puhoi din est (de această dată sovietic) au invadat Basarabia, aducând pe vârful baionetelor mizeria morală şi materială, satanismul, beţia, lenevia, curvia, metehne de care nu am scăpat nici până astăzi. Reîntregirea este un drept inalienabil al nostru. Aşa cum s-au unit două Germanii, două Vietnamuri, aşa ne vom uni şi noi. Un singur popor, o singură ţară. Însă va fi nevoie, pentru aceasta, de mesianism, de nebunie, de munca ucigătoare. Daca mai mulţi intelectuali ar fi dispuşi să realizeze în viaţa lor de fiecare zi “lucruri mici”, se vor gasi oameni mari care sa realizeze Reîntregirea, pe care o merită urmaşii noştri.

V.M. Dorindu-ne libertate, democraţie şi unitate am vrea să avem un Stat de Drept. În lipsa acestuia creşte nivelul corupţiei, criminalităţii, tâlhăriei, sărăciei, pierderea cetăţenilor buni care părăsesc Basarabia fără dorinţă de a se mai întoarce. Forţele criminale au grijă doar de statalitate, independenţă, neutralitate. Ce influenţă produce această stagnare a acestor direcţii asupra dezvoltării culturalizării, deşteptării şi aprofundării conştiinţei apartenenţei de Neam?

V.D. Anume această stare de lucruri foarte proastă din ultimul timp din Basarabia au impulsionat aceste procese. Aici, probabil ar trebui să-i divizăm pe potenţialii unionişti în două categorii. Prima categorie ar fi cei care şi-au conştientizat clar apartenenţa de neam. Conform datelor oficiale de la 2-3 procente de acum câţiva ani s-a ajuns la apr. 25% de cei care se identifică drept români. O a doua categorie sunt cei care încă nu se identifică drept români (iată aici ar trebui de muncit!) dar pe fundalul stării actuale din rău în mai rău ar participa la o eventuală Reîntregire. „Să vină românii să-i pună la dubă pe hoţi” este declaraţia unui manifestant dintr-o coloană a lui Dodon. Acestora trebui să le fie aduse avantajele Reîntregirii, în special, sub aspect economic.

V.M. Alegerea corectă privind viitorul o face poporul deşteptat dar, spre regret, această alegere o impune politicul/partinicul agresiv, egoist şi duşmănos în ultimii 25 de ani. Care sunt obstacolele cele mai mari, cu care se confruntă poporul nedeşteptat, de care trebuie să ţină cont unioniştii în munca de culturalizare? Ce accente trebuie să punem noi, Sfatul Ţării 2, în munca de culturalizare a poporului care să realizeze Re-întregirea în a. 2018 pe cale paşnică?

V.D. Obstacolul cel mai mare sunt rămăşiţele rudimentare ale propagandei sovietice, care a lucrat ca picătura chinezească. În memoria moldoveanului a rămas faptul că jandarmii români îi băteau pe moldoveni (astăzi în multe sate moldoveneşti, bântuite de furturi, violuri, omucideri s-ar dori un jandarm de pe timpuri!). Despre acest lucru le vorbea deunăzi coada de topor Ţărdea găgăuzilor la Comrat. Cine însă să le spună aceloraşi găgăuzi despre genocidul prin foamete promovat de regimul sovietic şi în satele găgăuzeşti. Cine să-i spună lui moş Ion că nkvd-ştii sovietici nu-i băteau pe moldoveni, ei pur şi simplu îi împuşcau, îi exterminau prin închisorile şi lagărele staliniste, prin foamete organizată, iar pe cei mai buni gospodari în deportau în fundul Siberiei până la Cercul Polar? Cine să-i spună că regimul sovietic s-a comportat în Basarabia ca unul criminal, care, conform istoricului Larry Wats, a condus practic la înjumătățirea numărului populaţiei prin lichidarea metodică a intelectualităţii prin închisorile şi gulagul enkavedist, prin cumplita foamete organizată în Basarabia în 1946 – 47 (precum cea din Ucraina în a. 1931-33!), prin cele patru valuri de deportări, 1941, 1949, 1951 şi valul pasiv până în 1990, prin colectivizarea forţată, care au distrus completamente gospodarul în ţăranul basarabean, cultivat cu atâta migală în perioada interbelică după istorica (pentru Basarabia!) reformă agrara din 1922.

De aceea culturalizarea, deşteptarea poporului este strict necesară. Este absolut clar. Este o muncă grea, de durată. Pe toate căile, prin toate mijloacele vor trebui popularizate avantajele Reîntregirii. Un exemplu demn de urmat este înfrăţirea primăriilor de pe ambele maluri ale Prutului. Ce-i peste 400 de primari din Basarabia convocaţi recent la Bucureşti şi înfrăţirea lor cu primari din dreapta Prutului este de bun augur (eveniment realizat în pofida propagandei furibunde plahotniuciste prin televiziunile sale). Simbolică a fost Hora Unirii dansată la giratoriul din Prahova sub bagheta inimosului primar şi filantrop dl Cozma de cei 400 de primari din Basarabia însoţiţi de primari din România. 2-3 primării de pe malul drept să vină în ajutorul unei primării din stânga Prutului aflată temporar la ananghie. Aşa a fost dintotdeauna la Neamul nostru: să vii în ajutorul fratelui când îi este greu.

Deosebit de importantă va fi activitatea aleşilor în Sfatul Ţării 2 şi a unioniştilor din teren. Un bun prieten de la Durleşti maestrul Victor Celan îmi scria zilele trecute “La data de 3 aprilie in or. Durleşti s-a desfăşurat adunarea generala a Unioniştilor…Cu votul majoritar am fost ales Preşedinte…Aştept recomandări, propuneri…”. Iată domnilor intelectuali un teren imens de lucru. Este deja un fenomen. Sarcina unioniştilor este de al transforma în unul general. Este unica cale posibilă.

V.M. Calea paşnică de realizare a alegerii corecte presupune Referendumul. Ce referendum este posibil în condiţiile noastre? De ce nu pot participa la el cei plecaţi în Ţară după 1940 – 45? Ce rol le revine unioniştilor?

V.D. Un maidan moldovenesc nu este pentru noi. Cineva ar dori acest maidan. Este clar că Reîntregirea trebuie făcută pe cale paşnică, dar cum? În 1940 bunicii şi părinţii noştri nu au fost întrebaţi prin referendum dacă vor să devină cetăţeni sovietici. Au venit, au pus hotar la Prut şi i-au declarat pe toţi cei care rămăseseră în Basarabia, cetăţeni sovietici. Peste 700 mii, în mare parte intelectuali, buni gospodari, au părăsit Basarabia de teama Siberiei. De ce aceşti basarabeni sau urmaşii lor nu ar trebui să aibă dreptul de participare la vot? Sau acest drept îl au doar sutele de mii de alogeni aduşi de regim pentru colonizarea Basarabiei, pentru diluarea elementului românesc. Ceea ce ne-a salvat a fost iarăşi talpa Ţării, bietele, chinuitele noastre ţărance, mamele şi bunicile noastre (ar merita să li se ridice un monument!), care au născut şi educat mulţi copii (unele mame eroine au avut câte 10-12 copii). Rusoaicele însă s-au oploşit prin oraşe, născând câte 1-2 copii. Oricât de mulţi ruşi aduşi în Basarabia nu au putut dilua esenţial elementul românesc. Altceva le-a reuşit: să spele minţile oamenilor, să-i debusoleze complet cu aşa numita identitate moldovenească, care nu există. Este o invenţie stalinistă, preluată acum din interes de diverse cozi de topor, cu care spală minţile unora mai slab pregătiţi. Dimpotrivă, ar trebui să ne mândrim cu faptul că această aşchie de popor a făcut parte dintotdeauna din marele neam românesc cu o istorie multimilenară.  Ruşilor, care au o istorie mult mai recentă, le convine acest moldovenism (inventat de ei pentru cei slabi!).

V.M. Schimbarea, pe care o doreşte poporul prin Re-întregire este de Sistem a Statului de Drept, pe care timp de 25 de ani nu-l puteam crea. Ultimii 25 de ani au arătat că rupţi de la sistemul social-politic al Statului de Drept al Patriei-mamă nu am reuşit nimic. Statalitatea oligarhică stabileşte dictatura. În ce constă problema majoră în obţinerea acestei schimbări de sistem? Cum poate fi obţinută această statalitate adevărată?

V.D. Desigur, ar fi plăcut să trăieşti într-o adevărată Elveţie între Prut şi Nistru cu ce ne momesc marii statalişti moldovenişti. Dar tocmai aceşti 25 de ani de aşa numită independenţă au demonstrat că este imposibil acest lucru. Sunt câteva motive. În primul rând nu există un suport identitar al moldovenismului. Fiind o aşchie de ţară, desprinsă de Neam, nu poţi inventa un alt neam – al celui moldovenesc, aşa cum şi-o doresc ştabii de la Kremlin, punând la bază „invenţia” tătucului lor Stalin. Nici cele două germanii, nici vietnamezii, care s-au unit, nu au inventat noi naţiuni. Neamţul a rămas neamţ în ambele Germanii, vietnamezii au rămas vietnamezi în ambele Vietnamuri. Şi noi rămânem români în ambele state româneşti (deocamdată!) şi să aşteptăm (mai bine zis să apropiem) ceasul Re-unirii. De ce nu ne merge bine? „Fiindcă nu am făcut Unirea” spunea marele intelectual basarabean şi vindecător al sufletelor Nestor Vornicescu. Să facem această Reunire şi ne va merge bine.

V.M. După ce poporul revoltat la maxim a protestat şi mai protestează încă s-a ales cu noi partide, cu anticipate, cu candidaţi la preşedinţie, cu întărirea dictaturii oligarhice şi ameninţări deschise cu răfuieli partinice, politice şi fizice. Forţele agresive de stânga folosesc la maxim arma informaţional-propagandistică, implicând noi partide, noi „savanţi”, noi propagandişti din est, încărcând la maxim atmosfera dezbinării politice. Ce rol îi revine Vocii Unioniste? Cum să fie ea auzită mai bine în realizarea tacticii şi strategiei culturalizării poporului în obţinerea statului de drept, de la care am fost rupţi cu forţa?

V.D. Cât nu e de straniu însă acest megafurt al miliardului, aceste găinării ale guvernanţilor, vin în ajutorul unioniştilor. Tot mai mulţi, inclusiv din cei cu o atitudine rezervată faţă de problema Reîntregii, îşi dau seama că în acest colţ de ţară atât de prost guvernat este imposibil de creat un stat de drept. Schimbarea oligarhului Ionică (sau Ivan) cu oligarhul Vasilică (sau Vasea) nu va schimbă nimic. Este nevoie de o schimbare de sistem, de Reîntregire, de preluare a statului de drept românesc, care este considerat unul dintre cele mai bune în sud-estul Europei. Acest lucru trebuie adus la urechea lui moş Ion, la urechile încă a multor indecişi, rătăciţi, debusolaţi de prea îndelungata şi diabolica maşină propagandistică sovietică. Cum de făcut? Da, nu avem televiziuni, nu avem radiouri. Să folosim la maxim această nouă armă informaţională modernă – reţelele de socializare. În special, cei tineri pentru ai informa corect pe bunii noştri prăinţi, fraţi, bunici, lăsaţi pradă celor peste 80 de posturi TV ruseşti, a altor 7-8 televiziuni ale lui Plahotniuc. Postul Jurnal TV ar putea face mult mai mult, ar trebui să treacă de la servirea unui singur partid şi mişcări la servirea Neamului, să se includă plenar în această campanie de culturalizare a maselor.

Referitor la alegerile prezidenţiale, părerea mea este să ne implicăm activ în această campanie cu un candidat unic pe dreapa-centru dreapta pentru a nu le permite lui Dodon sau lui Plahotniuc (pentru a contracara unionismul se vorbeşte deja despre o posibilă înţelegere între ei, ambii supuşi ai Moscovei!) să acaparezeacest post important. Reîntregirea va trebui făcută cu un preşedinte prounionist. Campania preelectorală este un bun mijloc de a culturaliza masele.

Intelectualii, cei mai în stare să facă acest lucru, ar trebui să se includă cât mai direct în elaborarea materialelor informative privind problemele de identitate, privind avantajele Reunirii sub toate aspectele. În acest sens ar trebui formate în Sfatul Ţării 2 departamente pe profiluri, care să includă cei mai buni specialişti din domenii. Are intelectualitatea noastră o mare datorie faţă de moş Ion. Pe spinarea lui a învăţat, s-a ridicat pe scara ierarhică, atingând înălțimile, pe care le-a atins. Acum a venit timpul să întoarcă această datorie, să se jertfească pentru culturalizarea lui moş Ion, să-l readucă la conştientizarea identităţii sale şi atunci lucrurile vor merge spre bine. Lăsat de izbelişte în faţa propagandei ruseşti extrem de agresive el va rămâne debusolat în continuare. Trebuie să-i trezim cel puţin îndoieli referitor la ceea ce vede şi aude de pe ecranele televiziunilor şovine ruseşti.

V.M. Ca şi unioniştii de la 1918 unioniştii urmăresc un singur interes –  interesul poporului privind îmbunătăţirea vieţii sociale, economice, politice, culturale, educaţionale, aderând la sistemul statal  al Patriei, de la care am fost rupţi cu forţa la 1940. Sunt sigur că o bună parte din moldovenii români nu ştiu, nu sunt conştienţi de aceasta. De ce, formând această conştiinţă dodonistă, usatistă, voronistă, ei nu vor obţine succes în stabilirea dictaturii oligarhice şi federalizării Republicii Moldova?

V.D. Nu au cum. Ceea ce pot ei să facă e să amâne ziua Reîntregirii. Dar aceasta îl va costa mult mai scump pe moş Ion. Sub influenţa geopolitică din regiune situaţia politică şi economică se va înrăutăţi şi mai mult. O Basarabie aflată sub influnţă rusească (aşa cum şi-o doresc Dodon, Usatîi, Plahotniuc ş.a.) ar însemna un blocaj din partea vecinilor, o închidere a hotarelor atât în Vest cu România cât şi în est cu Ucraina (aşa cum s-a întamplat cu regiunea transnistreană recent), care v-a crea mari probleme de ordin economic, politic şi social. Ne aşteaptă sumbra perspectivă a Transnistriei care, actualmente blocată de Ucraina din sud-est, cu bani ruseşti mai puţini (în viitor vor fi şi mai puţini, luând în consideraţie profunda criză şi embargoul Occidentului cu care se confruntă), este în prag de faliment. Reala perspectivă este de a ne transforma într-un bantustan rusesc de tipul Kaliningradului, nu într-o Elveţie deschisă tuturor. Lui Lavrov ia ieşit un sfânt din gură când a declarat recent (referitor la aşa numita „problema transnistreană”) că Rusia va susţine „integritatea şi neutralitatea Republicii Moldova”. Acum e clar de unde vine această vânzoleală cu neutralitatea Republicii Moldova! Şi problema cu primarul Filipov de la Taraclia tot de acolo vine. Este necesar de a crea cât mai multe focare pe acest teritoriu „integru şi neutral”. Cât nu e de straniu o reunire a Basarabiei cu România ar accepta şi Ucraina, care este pro-NATO şi care nu doreşte să aibă în spate o făcătură rusească.

Atunci când profesorul universitar va dori să primească un salariu de peste 1000 Euro în loc de apr. 150 pe care îi primeşte acum după mulţi ani de activitate, când moş Ion va dori să primească o pensie de 5-6 ori mai mare (în România pensia minimă este de apr. 3000 de lei comparativ cu 700 lei ai lui moş Ion (la aceleaşi preţuri la produse!), iar salariul mediu pe economie este de 5-6 ori mai mare decât în Basarabia), când părinţii şi bunicii vor dori ca fiii şi nepoţii lor, care au luat calea pribegiei, să revină acasă, când automobiliştii, sătui de gropile de pe drumurile moldoveneşti, vor dori să circule pe magistrale româneşti, când mai mulţi vor conştientiza că e mai bine să ai o ţară cu munţi şi mare, cu o economie în creştere, cu bogăţii naturale unice în Europa, cu o siguranţă energetică, atunci va fi posibilă Reîntregirea Ţării.

Să nu permitem stingerea acestei lumânări a deşteptării!