Cuvânt și iubire

“Dacă demnitatea îţi lipseşte, să ştii că nici viitor nu ai…”

(A.Silvestru)

Scriam odinioară că în acest colţ de ţară uitat de Dumnezeu mama secăturilor (mancurţilor) e veşnic însărcinată. Priveam deunăzi o emisiune „Poziţia” la postul de televiziune Accent TV monitorizată de controversatul V. Borşevici, care în finalul emisiunii a declarat nonşalant: „S prazdnikom vas dorogie tovarişci (Cu sărbătoarea dragilor tovarăşi)” (era ziua de 23 februarie şi se referea marele savant la ziua armatei sovietice, ziua armatei unui stat care de 25 de ani nu mai există pe harta lumii!). M-am simţit ca transferat în timp cu 30 de ani în urmă sau că timpul toţi aceşti treizeci de ani s-a oprit. Să  nu înţeleagă acest dr.hab. în tehnică prof. univ. V. Borşevici imoralitatea şi absurditatea declaraţiei sale? Trebuie să recunoaştem că încă mulţi nostalgici dar şi rătăciţi de-ai noştri încă sărbătoresc această sărbătoare. De ce n-ar sărbători-o dacă ditamai savanţi de pe ecranele televizoarelor îi cheamă să facă acest lucru. Această frântură de popor încă mai urmează să rătăcească prin pustiu până când ultimul de alde Borşevici nu va dispărea.

În aceeaşi zi de 23 februarie am avut şedinţa Senatului Universităţii Tehnice a Moldovei. Cred că acelaşi salut l-am fi auzit de la tribuna Senatului dacă colectivul Universităţii ar fi făcut greșeala în a. 1992 de al alege pe V. Borşevici rector al Institutului Politehnic din Chişinău, cum era pe atunci. V. Borşevici era unul din trei candidaţi la postul de rector (mai erau prof. I. Bostan şi I. Groza) dar cel cu mai multe şanse. Taică său era prim consilier al preşedintelui M. Snegur şi, în opinia fecioraşului trebuia să-i asigure acest post. Se vorbeşte că după decesul subit al rectorului de atunci V. Calmuţchi consilierul preşedintelui I. Borşevici pregătise deja ordinul de numire a lui V. Borşevici în funcţia de rector interimar până la alegerea lui. O întâmplare fericită a făcut ca acest plan să nu ia foc. Chiar a doua zi după decesul rectorului un grup de profesori ai Institutului Politehnic, printre care întâmplător m-am nimerit şi eu, au cerut audienţă la Ministrul Educației N. Mătcaş şi au propus numirea prim prorectorului de atunci prof. I. Samusi (o personalitate de o rară cumsecădenie şi ţinută profesorală) în funcţia de rector interimar pe perioada organizării alegerilor, lucru care a fost făcut în aceeaşi zi. Aceasta a fost salvarea noastră, a celora de la Politehnică.

Şi când te gândeşti că tatăl acestui mare moldovenist şi prieten al Rusiei V. Borşevici a fost unul din militanţii de vază ai Mişcării de Eliberare Naţională (I. Borşevici) chiar îţi vine să crezi că şi proverbele populare uneori greşesc. „Surcica nu sare departe de trunchi”. Iată că surcica (de fapt un ditamai chiot!) V. Borşevici a sărit departe, foarte departe de trunchiul I. Borşevici. Acum acest rătăcit de neam cu veleități de savant mai în toate domeniile ne „fericeşte” aproape în fiecare seară cu prezenţa şi „filozofările” lui (de altfel chiar foarte primitiviste!) la controversatul post de televiziune Accent TV (era al comuniştilor după închiderea postului NIT, acum a devenit al socialiştilor).

Şi cum spuneam că mama lepădăturilor în acest colţ de ţară este veşnic însărcinată numărul lor creşte catastrofal. În special acum când avem o guvernare aşa numită de dreapta şi proeuropeană atât de compromisă, când nu se mai văd liniile care despart curentele doctrinare, când totul în acest colţ de ţară s-a transformat într-un soi de Babilon.

De ce ar trebui să ne mire această alianţă aparent alogică A. Năstase – Dodon – Usatâi. Dar parcă alianța VOROŞCA de altă dată între cele două extreme (extrema dreaptă şi cea stângă) părea la început mai logică? Să nu uităm că pe atunci alături de Roşca se afla V. Năstase, cel care a participat la distrugerea şi înstrăinarea EuroTV şi Antena C, unicele posturi naţionale pe vremea guvernării comuniste. „Enteresul şi iar enteresul” cum ar spune marele Caragiale. Să nu căutăm nici acum elemente de logică în acţiunile actualilor lideri ai Platformei DA. Nu sunt. Sunt doar interese. Jonglând abil cu furtul miliardului (despre care în ultimul timp nu prea amintesc şi nu cer insistent ca Comisia Kroll să sape adânc pentru ai scoate la suprafaţă pe hoţi. Săpând prea adânc s-ar putea să dea nu numai de furturile lui Plahotniuc şi Filat, dar şi de găinăriile lui Victor Ţopa de la Air Moldova (pe atunci ministru al Transporturilor) şi Viorel Ţopa, preşedinte al BCA „Banca de Economii”, care au făcut în perioada 1999-2001 afacerea cu acordarea creditelor neperformante de 1 mln de dolari SUA şi a gajului de 400 mii dolari (din decizia Curţii Supreme de Justiţie, A. Nastase fiind avocatul lui Victor şi Viorel Ţopa), de ale Z. Greceanîi cu fabrica de vin de l Cojuşna, de ale lui Dodon ş.a. Păcat de amara dezamăgire, care-i aşteaptă pe cei care încă mai cred în sinceritatea declaraţiilor liderilor Platformei.

Eu de la bun început, când liderii Platformei DA nu admiteau prezenţa intelectualilor alături de ei, nu am văzut (din păcate) în ei o forţă (sutele de mii de oameni au fost scoşi în stradă nu de ei ci de miliardul furat). Se vedea încă din primăvară că au alte scopuri atunci când iau huiduit şi îmbrâncit pe tinerii unionişti (acum e clar, locul lor era destinat tinerilor lui Dodon şi Usatâi), când într-un cazan erau aruncaţi laolaltă toţi „hoţii şi tâlharii”, exceptându-i pe Dodon, Greceanîi, Usatîi ş.a., când la alegerile locale practic chemau la susţinerea candidatului socialiştilor pentru primăria Chişinău (acum când coaliţia cu Dodon din făţişă s-a transformat în una directă a devenit clar!) a dnei Z. Greceanîi (aşa cum este D. Chirtoacă cu păcatele, pe care le are sau care i se impută candidatul socialiştilor nu putea fi o alternativă la Primărie), când în Piaţa Marii Adunări Naţionale a fost huiduit marele Eugeniu Doga, ambasadorul nostru în lume, când au pactizat în modul cel mai direct cu Dodon şi Usatîi, invocând scopul comun de luptă cu „oligarhii”, de parcă Usatâi şi Dodon nu sunt oligarhi (dar şi verii Ţopa! ! !).

După ultimele atacuri mârşave asupra unioniştilor, asupra acelora care au stat la rădăcinile Mişcării de Eliberare Naţională, scopul în sine al acestei Platforme DA a devenit mult mai clar. Cum poţi să loveşti atât de bădărăneşte în Ion Ungureanu, un intelectual de speţă, dintre care au mai rămas atât de puţini, unicul Ministru adevărat al Culturii de după independenţă (succesorii lui fiind de fapt mai mult miniştri ai anticulturii) care a transformat cultura moldovenească sovietică rusificată până la refuz în una naţională, care a „îndrăznit” să transforme Teatrul Puşchin în Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, astfel aducându-l pe marele Eminescu la Chişinău, de unde a fost surghiunit în perioada sovietică.

Mă întreb şi vă întreb şi pe Dumneavoastră dragi cititori: cum i s-a ridicat mâna (mai corect glasul) acestui C. Cheianu să lovească în I. Ungureanu, care din actor s-a transformat într-un măscărici. Inteligenta înnăscută a lui Ion Ungureanu nu-i permite să facă atacuri la persoană, să lovească mişeleşte. Se repetă cazul cu marele poet naţional Grigore Vieru, care era atacat bădărăneşte nu de Voronin şi acoliţii lui ci de căţeluşul fidel Iu. Roşca şi compania, în care se afla şi V. Năstase.

Acum, când lucrurile oricum merg spre alegeri anticipate, aş avea un îndemn către cei mulţi nemulţumiţi de actuala guvernare să nu creadă că „totul ce zboară se mănâncă”. S-ar putea chiar peste puţin timp să fiţi tot atât de dezamăgiţi în liderii Platformei DA (acum lideri ai partidului Platforma DA înregistrat recent, scopurile căruia sunt altele decât cele declarate) precum sunteţi acum dezamăgiţi de actuala guvernare şi cum aţi fost dezamăgiţi odinioară de Iu. Roşca.

Aveţi alternative cum ar fi Partidul PAS al Maiei Sandu. Să încercăm să creăm o alternativă actualei guvernări dar şi coaliţiei Nastase-Dodon-Usatîi.

Valeriu Dulgheru