Cuvânt și iubire

16 ani grei de încarcerare ca deţinut politic în puşcăriile comuniste l-au apropiat pe Iustin Pârvu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României încă în viaţă, de tot ce poate fi numit sacrificiu, nevoinţă pentru credinţă, neam şi pentru aproapele. Imediat după 1989, pe locul unui străvechi schit de pe vremea lui Petru Rareş, din inima munţilor împăduriţi ai Neamţului, el a înfiinţat Mănăstirea „Petru Voda”, înspre care „curge” întreaga românitate – de la mic la mare.

După ce ne-am închinat la moaştele unor mucenici din perioada comunistă, adăpostite cu grijă de părintele Iustin în bisericuţa schitului de maici, ne-am amintit cutremuraţi de un alt erou devotat neamului şi Bisericii Ortodoxe – Gheorghe Calciu Dumitreasa, care odihneşte tot acolo. Apoi, stareţul de la Petru Vodă” a oferit un interviu în exclusivitate pentru JURNAL.

– Prea Cuvioase părinte Iustin Pârvu, aţi fost foarte îndrăgit de basarabeni, mai ales imediat după istoricul 7 aprilie 2009, când aţi adresat un mesaj lui Traian Băsescu, în legătură cu drama basarabenilor. Aţi cerut atunci preşedintelui să ne sprijine şi să se „împotrivească fiarei comuniste”. Cum apreciaţi evoluţia lucrurilor? Transformările ulterioare din RM au fost pe măsura aşteptărilor Dvs.?

Tineretul nostru este aprins. A făcut o pălălaie şi n-a ieşit nimic. Dar astea au fost organizate în mod special, ca să poată veni, ca să mai poată lovi în tineri. Tinerii au căzut pradă ignoranţei. Situaţia din Moldova de peste Prut nu se va schimba niciodată, din motivul conjuncturii politice. Aşa o Basarabie ne-ar mai trebui… Cum s-o refaci ca să fie cea de altădată? România nu are resurse pentru sine. Dar să mai vină şi cu alte încărcături financiare? Mă impresiona odată naţionalismul şi ideea revenirii la hotarele istorice, însă am ajuns la concluzia că e o zădărnicie totală. Azi nu trebuie să ne mai gândim la hotare şi la naţionalism, ci să ne rezumăm la realizarea omului pentru mântuire. A ne împăca sufletele cu Mântuitorul Hristos este scopul şi rostul nostru.

– Funcţionarea celor două mitropolii ortodoxe în RM a adus dezbinare printre credincioşi. Ruşii au pretenţiile lor asupra bisericilor noastre, invocând chiar drepturi canonice, pe de o parte. Iar Mitropolia Basarabiei, pe de alta, se vrea a românilor şi invocă legislaţia europeană, ce-i permite libertatea activării. Cum vedeţi o rezolvare a acestei situaţii?

Mitropoliile au fost, în mod special, aşezate în faţa lumii ca să compromită Biserica. Noi nu avem două mitropolii în Basarabia. Noi avem nevoie de unitatea creştină. Aceasta nu se face cu dihonia. O soluţionare a acestor chestiuni e posibilă doar în cazul unei situaţii politice europene favorabile, pentru că toate sunt legate de Moscova, fără care nu putem face nicio mişcare. Ce poate face Mitropolia Basarabiei cu drepturile sale, stipulate de legislaţie? Nu trebuie să renunţăm la ea, ci să avem mult calm şi înţelepciune cu care să ne putem ajuta creştinii noştri basarabeni.

„Nu cred că unirea RM cu România e posibilă prin UE”

– De ce e dispersată Biserica Ortodoxă, în general?

Forţa naţiunilor e Biserica. Ai intrat aici şi începi să stăpâneşti „porţile” ei ce dirijează şi nu sunt proprii nici României, nici Bulgariei, nici Rusiei etc. Iudaismul dirijează, de fapt.

– Mai mulţi politicieni de primă importanţă, în frunte cu preşedintele României, au tot declarat în ultimii ani că Unirea Basarabiei cu România se va face prin intermediul UE. Sunteţi de aceeaşi părere?

Nu am nicio speranţă în această privinţă, pentru că UE, la rândul său, e subordonată altui for superior, pentru care lucrează şi nu face mai mult decât îi dictează acela. Sunt nişte negustori, care deseori fac panică şi descurajare printre cetăţeni, prin introducerea diverselor „dihonii”. Basarabia este trunchiată, apăsată şi chinuită de Răsăritul care şi-a întins mereu carapacea peste ţara noastră. Eu mi-aş dori să ne unim cu basarabenii prin lupta împotriva păcatelor, a răutăţilor dintre noi. Abia atunci când vom aduce chipul nou al lui Hristos, vom putea să refacem unitatea spirituală.

– Dar fiecare om se va mântui cu neamul său, spun cărţile.

Aşa este, dar trăim nişte vremuri, când diavolul are un spaţiu mare de mişcare, a întunecat minţile şi ale celor mari, şi ale celor mici. Cel mai mult suferă poporul.

– Aţi adus critici intelectualilor, care s-au distanţat de credinţa ortodoxă, fiind, totodată, prin egoismul lor şi foarte dispersaţi. Aţi spus că ar fi „cuprinşi de o stare materialistă” şi că „ar dărâma până şi temelia casei strămoşeşti, ca să poată supravieţui”. Vina mare e doar în ei?

Cel mai repede trădează şi se corupe un intelectual. Niciodată omul de rând care a dus povara greutăţilor neamului n-a fost capabil să facă asemenea trădări. Intelectualii noştri au făcut-o şi o fac până azi. Şi asta pentru că ei sunt interesaţi foarte mult să se ridice. Nu se mai satură cu o existenţă medie. Vor din ce în ce mai mult. Aceasta a dus şi duce la prăbuşirea noastră. Elita noastră, cu regret, a fost mâncată de „iepuri”.

„Dacă ar ajunge elita la conducere, ar fi compromisă în 24 de ore”

– Cum aţi dori să fie implicaţi politicienii de pe ambele maluri ale Prutului în rezolvarea problemelor naţionale?

Platon a indicat două direcţii – a Cetăţii Pământeşti şi Cetăţii Cereşti. El oferea recomandări clare referitoare la cine ar trebui să conducă un popor. Un popor trebuie condus de cei mai de seamă gânditori. Conform teoriei platoniene, este inacceptabil să existe criterii de influenţă a manevrelor politice sau financiare. Or, pe noi cine ne conduce? Elita? Ea nu poate urca atât de sus. Dacă s-ar întâmpla asta, elita ar fi compromisă în 24 de ore. Or, politicienii de azi nu au nicio calitate – decât să fure şi să mintă.

– RM ar avea şanse să fie scoasă de sub comunism?

Comunismul nu va muri niciodată, pentru că e „aşezat” de multă vreme acolo. Este foarte activ în Basarabia. Europa Occidentală e o moscovie întreagă şi oricare alegeri din zona noastră sunt doar pentru gloată.

– De ce ne faceţi atât de pesimişti?

Trăim realitatea, ca urmare a celor aproape 50 de ani de comunism. Nu avem nicio şansă să scăpăm de el. Unica ce ne rămâne este mântuirea. Trebuie să urmăm şcoala noastră de înnoire moral-spirituală. Iar pentru aceasta ne trebuie preoţi distinşi, mame deosebite, oameni care să ridice poporul prin modelul lor de viaţă.

„Cu rugăciunile martirilor din puşcăriile comuniste mai trăim noi”

– Mereu ne-aţi adus ca exemplu vieţile eroilor noştri, martirilor care s-au jertfit în închisorile comuniste.

Am avut tineri care au ajuns la culmea martirajului. Iată aceste modele proaspete – Ionel Moţa, Vasile Marin, Valeriu Gafencu (basarabeanul), Mircea Vulcănescu ş.a. Ei ne ajută din Ceruri, cu rugăciunile lor mai trăim noi la ora actuală.

– Presa a difuzat la un moment dat o ştire, potrivit căreia, la Mănăstirea „Petru Vodă”, un grup de măicuţe au fost filmate cântând la aniversările Dvs. de 90 şi 92 de ani imnul legionarilor „Sfânta tinereţe legionară”. Aveţi convingerea că Mişcarea Legionară a fost benefică pentru Români?

Istoricii de azi nu spun adevărul despre legionari, pentru că nici nu cunosc fenomenul acesta în complexitatea sa. Legionarii au omorât milioane de oameni? Nu ei l-au ucis pe Iorga, ci criminalul de la Răsărit. Apariţia legionarilor în România a însemnat naşterea creştinismului ortodox, matca noastră şi n-au avut nimic în comun cu hitlerismul.

– Vorbiţi mereu despre o elită intelectuală exemplară, legionară, care a îmbrăţişat sacrificiul şi jertfa pentru idealurile naţionale. Aflăm despre moaştele unor sfinţi care au provenit din rândurile prietenilor Dvs. de idei, ajunşi în gropile comune ale sistemului diabolic.

Legionarii au avut succese mari şi influenţă puternică până în 1948, când au fost încarceraţi în închisori. Arestările lor au fost ultimul argument de existenţă a acelei mişcări. La Aiud nu au fost numai legionari. A fost tineretul nostru, generaţiile din 1948, 1952, până în 1964. Toţi au fost eroi, martiri, care s-au angajat cândva – că au venit în ceasul al nouălea, în ceasul al doisprezecelea, numai iconomia lui Dumnezeu ştie cum îşi va lua fiecare plata după ostenelile lui.

– Este un eroism să-i slujeşti azi lui Dumnezeu?

E un mare eroism, pentru că purtăm o mare luptă împotriva noastră, adică a păcatelor noastre. Dacă noi am face o asemenea curăţire a firii noastre, am deveni îngeri şi, deci, am stăpâni noi lumea.

– Şi, în finalul discuţiei noastre vă rog să ne ziceţi un cuvânt de învăţătură, cu un mesaj la care adesea vă gândiţi.

Pentru că basarabenii sunt sufletul nostru, noi respirăm odată cu ei. M-am născut cu un sentiment nobil faţă de voi. Am avut colegi la Seminarul de la Mănăstirea Cernica din toate zonele României, inclusiv de peste Prut. Toţi ne-au inspirat lucruri frumoase. Erau foarte legaţi între ei. Basarabenii şi ardelenii aveau ceata lor. Şi le spuneam: „Voi trei-patru faceţi comunism, vedeţi nimeni să nu vă vadă!”. Aş vrea să-i văd odată pe fraţii noştri uniţi.

„Ţara noastră dă mucenici şi acuma. La noi aici este cea mai înaltă „fabrică” de mucenici, pentru că au grijă conducătorii noştri să ne toarne în „cuptorul” de mucenici. Ortodoxia noastră a fost şi este o mucenicie continuă. Nu ne vom şterge păcatele până când nu vom trece printr-un val aspru de suferinţă şi prigoană. Şi dacă azi suntem aşa cum suntem, este din cauza că Dumnezeu vrea să ne pregătească neamul ca să se înfăţişeze curat, gata spre Înviere. Acolo nu o să meargă nici bogatul, nici împăratul, nici sluga, nici ostaşul, acolo va merge numai cel care va purta haina de nuntă a Creştinătăţii.”

„Când a intrat în Europa dihonia asta răsăriteană, comunismul, terenul era foarte propice pentru introducerea greşelilor şi ereziilor şi rătăcirilor. Pentru că peste Nistru şi peste Prut au trecut mereu, val după val, veşti despre toată „fericirea” asta bolşevică. La noi în ţară a prins foarte puţin, pentru că noi nu am avut oameni care să cultive comunismul, care nu au avut orientări spre alte lucruri. Noi eram deja orientaţi spre ce avem de făcut, pentru că imediat după primul război mondial am avut oameni care au consolidat cultura şi viaţa bisericească.”

„Să dea Dumnezeu ca Patimile Domnului, suferinţele şi persecuţiile neamului nostru să ne dea tăria să înfruntăm necazurile acestor vremuri, ca să putem rămâne aşa cum ne-am născut în Tradiţia noastră ortodoxă şi să nu ne rătăcească nimeni cu învăţături străine de duhul evanghelic. Să ne învrednicească Domnul de bucuria mărturisirii, aşa cum au mărturisit Piteştiul, Gherla, Aiudul (n. red.: puşcăriile comuniste de acolo), toţi martirii neamului nostru. Vedeţi, totuşi, pe noi, în închisoare, comunismul ne-a învăţat smerenia, să fim creştini, să ne dăruim. Ne-a învăţat smerenia, şcoala cea mai înaltă. Astfel de vremuri grele or să ne aducă smerenia, care este învierea noastră sufletească. Prin mândria satanică a comuniştilor, noi, de fapt, am câştigat daruri duhovniceşti de la Hristos. Aşa să aveţi şi voi parte de Învierea lui Hristos în inimile voastre.”

Din învăţăturile părintelui  Justin Pârvu

,,Relatare din 10 Februarie 2013: Ultima aniversare a Părintelui Justin pe acest pământ ” :  http://roncea.ro/2014/02/10/ziua-parintelui-justin-parvu-10-februarie-1919-16-iunie-2013-ultima-aniversare-de-pe-pamant-adevaruri-tulburatoare-despre-viata-moarte-jertfa-si-inviere-videofoto/

http://roncea.ro/2016/02/10/ziua-parintelui-justin-duhovnicul-neamului-la-97-de-ani-acum-trei-ani/

Foto: Cristina Nichitus Roncea