Harry Ross: Aforisme
E nedrept ca detractorii artei să supravieţuiască admiratorilor ei.
X
Până nu-ţi vezi iubitul arzând pe rug, să nu crezi că e mort după tine.
X
Câte iubiri nu s-au pierdut fără urmă şi nimeni n-a venit să le reclame!
X
De acord ca viaţa să păcălească, dar de ce cu atâtea glume proaste?
X
Vizionarii ne asigură că vremurile rele-s pe ducă. Ca să vezi, până şi pe ei orbul găinilor îi apucă.
X
Glasul inimii, deşi nu e şcolit, îţi cântă arii de rămâi trăznit.
X
Vrăjit de lumea animalelor, uneori regreţi că te-ai născut om.
X
Sufletele nu-s de vînzare, dar organele, da.
X
Lumea se-nmulţeşte pe socoteala cui?
X
Păstrează distanţa reglementară dintre tine, cel ce-ai fost, şi cel ce eşti acum.
X
Stând şi bând, beţivul mereu mai cere câte un rând.
x
E cumplit în om să dai, darămite să-l şi tai!
X
Să te îngropi în poezie; aşa să mori, nimeni să nu te ştie.
X
Dacă datoria-i înainte de toate, de de ce atâţia …restanţieri?
X
Fericirea este atît de complicată, încât ai nevoie de un regiment de savanți.
X
Necazurile-s perfecte, bucuriile mai schioapătă ici-colo.
X
Cum e lumea? Ca o plăcintă din care s-a scurs umplutura.
X
Obişnuinţa se crează de la sine, dezvăţul trebuie… învăţat.
X
Pentru orice boală, există un tip de durere inconfundabilă și totuși înotăm în confuzii
Harry Ross
Israel
