Cuvânt și iubire

Constituție și Guvernanță

(16 februarie 2013)

Este într-adevăr un prilej agreabuil să mă alătur dumneavoastră pentru prima prelegere memorială dedicată regretatului N.K.P. Salve, care a fost o personalitate multilaterală. O să vorbesc pe problema Constituție și Guvernare.

Trăsătura definitorie a oricărei democrații este aceea că ea înlocuiește guvernanța oamenilor cu guvernarea legii și dobândește aceasta creând instituții de guvernanță și procese pentru funcționarea lor. Provocările guvernanței sunt totdeauna enorme. Cu atât mai mult într-o țară care are 17,5 la sută din populația lumii dar numai 2,4 la sută din resursele de teren și o societate care este multi-culturală, multi-lingvistică și multi-religioasă. Provocările se compun din probleme ale dezvoltării care se confruntă cu în jur de 355 de milioane de oameni trăind în sărăcie absolută.

Pentru a întâmpina aceste provocări, insituțiile trebuie să se redefinească ele însele din timp în timp. Ele trebuie să adapteze și să adopte noi strategii. Există de altfel o nevoie de discuție și dezbatere despre funcționarea instituțiilor noastre constituționale spre a le evalua performanța în vederea întăririi lor.

Prin Constituția noastră, am hotărât să ne dăm nouă înșine o Republică. Constituția noastră a creat trei aripi ale statului: Legislatura spre a face legi și a trage la răspundere Executivul; Executivul, spre a guverna această vastă națiune; și Judiciarul spre a asigura că toate instituțiile au stat întru competența lor constituțională și să asigure că nici una nu încalcă drepturile constituționale garantate ale oamenilor. Ea recunoaște drepturile individuale și drepturile comunității și le dă întâietate numindu-le drepturi fundamentale, făcându-le executorii și dând putere curților noastre să acționeze ca un bastion împotriva oricărui atentat de a le restricta sau curba.

Părinții noștri fondatori nu erau necunoscători ai potențialului conflict între Judiciar și Executiv ori Legislatură, dar ei aveau credință în puterea opiniei publice – ultimul simbol al suveranității politice. Ei știau că diferitele aripi ale guvernului vor învăța să coexiste și să lucreze împreună pentru beneficiul națiunii și al poporului ei. Constituția noastră pronunță aspirațiile părinților fondatori. Relația dintre aceste principii ale politicii Statului și drepturile fundamentale ale cetățenilor a fost fasonată într-un articol de credință de către părinții fondatori – că și cele mai dezirabile scopuri trebuie să fie atinse numai prin mijloace permisibile.

Un instrument scris, chiar atât de elaborat și lung precum Constituția indiană, nu este niciodată exhaustiv. O constituție este o cartă pentru guvernanța unei națiuni și jurusprudența ei este dinamică și constant evolutivă. Noțiunea a ceea ce este bună guvernanță trebuie definită prin nevoile timpurilor și îmbogățită de experiența deceniilor. Totuși, ea păstrează cu evlavie valori nepieritoare care nu pot fi niciodată compromise. Este datoria noastră să identificăm aceste valori și să ne măsurăm performanța cu pietrele prețioase ale acestor valori.

Preambulul Constituției consemnează hotărârea poporului Indiei să fie secular. Consemnează hotărârea de a asigura tuturor cetățenilor justiție, libertate, egalitate și fraternitate. Până unde am realizat acestea și care ne este sarcina următoare?

S-ar putea spune cu oarecare simț al satisfacției că, în pofida provocărilor cu care ne-am confruntat, India continuă să rămână ferm înrădăcinată în secularism. Este dezbătută ideea a ceea ce sunt contururile secularismului până la marginile sale – așa cum trebuie să fie în orice societate vibrantă –, dar principiile de bază ale egalității tuturor religiilor, dreptul la libertatea de gândire și conștiință și dreptul de a practica și profesa religia și de a stabili instituții la alegere au fost statornic urmate în această țară.

Au fost aberații, și fiecare conflict comunal, indiferent de mărime, stigmatizează conștiința națiunii noastre. Problema este acum exacerbată de terorismul care profesează temeiurile religioase. Provocarea oricărei democrații este să adere la valorile de bază ale comportamentului civilizat și să respecte drepturile omului și libertățile civile în fața provocării. Justiția – socială, economică și politică – este mai mult o călătorie decât o destinație în viața fiecărei națiuni. Au fost luate măsuri de a promova justiția socială, care, peste decenii, au dat, încet dar sigur, rezultate. Abolirea untouchability (de-neatingerea) este o astfel de măsură. Totuși, este mult de făcut pentru a îmbunătăți justiția socială, în special egalitatea de gen. Realizarea justiției sociale cere nu numai guvernanță, dar transformarea etosului social, o retopire a mentalităților, și acesta nu este jobul Legislaturii, Executivului ori al curților, ci al fiecăruia dintre noi. Justiția politică este unul din fronturile la care putem privi în urmă cu un grad de satisfacție. Continua împuternicire a secțiunilor marginalizate ale societății este o mărturie a manierei în care justiția politică a realizat-o cu succes.

Ultimul țel al oricărei democrații este împuternicirea individului indiferent de poziția economică, religioasă ori socială. Acesta poate părea un vis utopic pentru mulți, dar puterea unui sistem stă în capacitatea lui de a munci neîncetat pentru acea împlinire. Ne datorăm nouă înșine un sistem în care accesul la politică să nu fie limitat la puțini privilegiați, ci fiecare indian să se simtă împuternicit îndeajuns pentru a participa și contribui. Am realizat aceasta în oarecare măsură. Unele din cele mai fine figuri politice ale noastre au avut începuturi umile și au demonstrat cum perseverența și determinarea triumfă asupra adveristății.

Dezvoltarea economică este vitală pentru buna guvernanță. Noi nu putem distribui bunăstarea, pe care nu o posedăm, și de aceea crearea bunăstării trebuie să fie necesarmente unul din obiectivele primordiale ale politicii de Stat. Totuși, iarăși, acesta trebuie să fie îmbibat cu principiul egalității cu care nu se poate face compromis. O societate egalitariană poate fi creată numai când creșterea este inclusivă. Este important să se asigure justiție și egalitate a oportunității și Statul să nu creeze condiții în care puțini privilegiați să câștige pe spezele mulțimilor care se confruntă cu sărăcia endemică. O societate sustenabilă se poate baza numai pe principiile egalitarismului.

Înțelepciunea părinților fondatori în crearea unei quasi-federale structuri trebuie recunoscută, în pofida furnizării formei Westminster a democrației. Noi am realizat un grad semnificativ de federalism. Via probă a acelui succes este realitatea politică a aspirațiilor partidelor regionale de a găsi un loc în formarea guvernului la Centru.

Mașinăria constituțională a rezoluției prin dispută este o măsură a ultimului resort. Rezoluția adjudecativă asupra complexelor probleme federale nu este niciodată satisfăcătoare. Nu există substitut pentru statalitate și bun-simț. Problemele de guvernanță reflectate în dispute trebuie rezolvate prin ridicarea deasupra intereselor politice partizane, într-un spirit al naționalismului și în adevărată aderență la principiile democrației, fiind vorba de partajare și deopotrivă partajare.

India nu este sus în indexul guvernanței mondiale. Deși India este astăzi a treia mare economie în termenii Purchasing Power Parity (PPP / Paritatea puterii de cumpărare), aceasta este clasată foarte scăzut la indicii de calitate de reglementare și controlul corupției. Aceasta este necesar să se schimbe. Nu putem realiza progres adevărat fără a îmunătăți guvernanța. Nicio secțiune nu este responsabilă pentru bolile sistemului nostru. Societatea ca un întreg trebuie să-și reseteze busola morală.

Printre insituțiile care ocupă un loc de mândrie în percepția publică este Judiciarul. Adeverind visele părinților fondatori, Judiciarul este cu înverșunare independent și a acționat întotdeauna ca o verificare a oricărei aberații constituționale. De curând, Judiciarul a fost perceput a-și fi asumat un rol mai extins. O parte din aceasta este consecința inevitabilă a interpretării inovative a drepturilor, civile și politice, consacrate în Constituție. Câteodată, Curțile sunt percepute ca a se fi abătut în zone care ar fi cel mai bine să fie lăsate guvernului Executiv sau politicienilor din Legislatură. Separarea puterilor este o trăsătură a Constituției, asupra căreia nu a existat niciodată vreun dubiu și trebuie respectată tot timpul.

Democrația este o neîncetată întâlnire. Arta guvernanței stă în folosirea resurselor ei limitate, în oferirea de ajutor, speranță și oportunități sutelor de milioane chinuite de sărăcie și lipsă. Așa cum a declarat Baba Saheb Bhimrao Ambedkar: „Pentru ce avem această libertate? Avem această libertate pentru a reforma sistemul nostru social, care este plin de inegalitate, discriminare și alte lucruri, în conflict cu drepturile noastre fundamentale.”

Buna guvernanță este arta de a exhilibra diferite religii, diferite limbi și diferite etnicități într-o maniera în care niciun grup sau subgrup să nu se simtă lăsat de-o parte în procesul construirii națiunii. Este arta echilibrării drepturilor individuale și a așteptatelor drepturi și cereri ale comunității. În cele din urmă pentru noi, măsura bunei guvernanțe este în succesul ori eșecul ei împotriva piatrei de încercare de a fi îndeplinit sau de a fi în conformitate cu valorile perene consacrate în Constituția noastră.