Cuvânt și iubire

De un an de zile acest colţ de ţară suntem ca o corabie naufragiată în derivă, care încă nu a acostat la niciun mal, dar se îndepărtează tot mai periculos de malul Uniunii Europene. Să aduci această aşchie de popor la starea ca să nu te dorească în proporţie de 85% doar într-un an este extrem de grav. Încrederea atât de joasă în instituţiile statului (preşedinţie, guvern, parlament, partide politice cotate relativ bine acum un an în urmă) este un fenomen extrem de periculos. Acest fenomen poate crea o stare de anarhie în stat (insemne ale acestei stări sunt deja: Usatîi face ce doreşte în Chişinău, Dodon – de asemenea, îşi instalează corturi acolo unde doresc şi când doresc!), pe valul căreia în vârful puterii ar putea să se caţăre persoane extrem de dubioase. Uitați-vă câtă încredere i se acordă acestui nimeni, acestei nulităţi, acestui fraier R. Usatîi, paraşutat pe capul nostru de Kremlin, cu banii căruia îşi cumpără electoratul cu concerte şi „acte de binefacere”. Să ne ferească Dumnezeu de un aşa preşedinte, post la care aspiră sau la care îl împing stăpânii de la Kremlin (banii cheltuiți cu nemiluita trebuie cumva argumentaţi!). De aceea acum nu mi-aş dori alegeri directe ale preşedintelui (cu toate că în general e mai bine pentru evitarea blocajelor parlamentare legate de alegerea preşedintelui), fiindcă există pericolul real (numai cei orbi nu doresc să-l vadă!) de a se repeta fenomenele Orhei, Bălţi, dar deja la scara întregii Republici. De aceea, în această situaţie trebuie evitate cu orice preţ alegerile anticipate, atât de dorite de Kremlin şi de cozile de topor, dar şi de unii care doresc cu orice preţ să ajungă în parlament chiar cu riscul de a rămâne pe durata mandatului o simplă umplutură.

Şi pe cei din Platforma DA, care-şi schimbă părerile după cum îi tună în cap lui A. Nastas, îi paşte acelaşi pericol. La început spuneau că nu vor forma nici într-un caz un partid (toate mişcările pe parcursul a aproape un an au fost pronunțat antipartinice!), apoi că vor fonda partidul lor, ca în sfârşit să adere la o construcţie existentă dar efemeră „Forţa Poporului”. Decizia recentă a conducerii Platformei DA de a adera la partidul „Forta Poporului”, condus de Nicolae Chirtoacă, explică multe lucruri şi se va întâmpla chiar în această duminică. A fost dorinţa câtorva din vârful Platformei DA de a ajunge cu orice preţ într-o formaţiune politică. Acest lucru şi-au dorit zecile de mii, care timp de un an au protestat? Acest lucru şi-l doresc cei care îngheață acum în corturile din centrul Chişinăului? Dacă aceasta şi-au dorit atunci scopul este atins (nu mai contează că miliardul, despre care au tot vorbit un an de zile, încă nu a fost găsit, iar hoţii principali încă se află la libertate!). Dacă nu, atunci zecile de mii de protestatari sunt iarăşi trădaţi (a câta oară şmecheri de alde Roşca, Năstas, Lucinschi ş.a. folosesc mulțimea doar ca trambulină pentru a se urca în vârful piramidei puterii!).

Să vedem la cine au aderat cei din Platforma DA. La parlamentarele de anul trecut partidul „Forta Poporului” a acumulat tocmai 0,73 la suta din voturi (puternic rezultat, n-ai ce zice!), adică peste 11 mii de alegatori!!! Pe listele Partidului în alegerile din 2014 erau incluse tocmai 3 nume de Scobiola, 2 de Chirtoacă, 2 de Ciorbă (ambii de la aceeași Universitate Pedagogică din Chişinău!) ş.a. Şi „Platforma DA” vine cu fraţii V. şi A. Năstas. Ce încredere poţi avea într-un astfel de partid cu o aşa pondere şi care din start promovează cumătrismul? Acest nou partid nu are nicio şansă de a lua un scor cât de cât onorabil la noile alegeri. Dacă astăzi ar avea loc alegerile, dar „ nu mor caii când vor câinii”, s-ar putea să ia acele 12%, pe care le prezintă sondajele (Pavlovschi, unul din liderii Platformei DA, declară că vor lua peste 50%!!!). Însă sperăm că cei, pe care i-a creditat electoratul cu putere în alegerile trecute, îi va duce mintea să-şi ducă până la capăt mandatul, desigur doar cu condiţia de a scoate la lumină problema miliardului furat şi de a stopa căderea acestui colţ de Ţară în hău. Atunci la viitoarele alegeri peste 3 ani (băşica DA deja s-a dezumflat fiindcă prea ambigue sunt acţiunile şi declaraţiile ei!) se vor mulţumi, la sigur, doar cu vre-o şase-şapte locuri călduroase de parlamentari pentru primii şase-şapte din liste şi doar atât. Şi iarăşi zecile de mii de protestatari vor rămâne cu buzele umflate. Eforturile maselor trebuiau orientate cu totul în altă direcţie – spre aducerea miliardului furat, spre punerea la dubă a vinovaților principali (lângă Filat trebuie să ajungă Plahotniuc, Şor, Voronin, Dodon, dar şi verii Ţopa), spre stoparea de urgență a căderii tot mai vertiginoase a Republicii Moldova, care se află pe muchia prăpastiei, în hău.

Mă doare inima când văd cum inşi de-alde Dodon, Batrîncea (un nou Petrenko în parlament), Voronin, Negruţă ş.a. îşi şterg picioarele de cei din PL, PLDM, grupul Leancă, de  intelectuali. Cu regret au parţial dreptate. S-a furat Miliardul şi vina o poartă în primul rând cei de la guvernare, adică PLDM, PD şi PL (desigur în măsură diferită), cu toate că actori ai acestui spectacol al absurdului pentru un stat de drept, care a demarat cel puţin din a. 2004, sunt şi Voronin, Dodon, Greceanîi (Usatîi a furat din altă parte – de la ruşi, participând însă la spălarea banilor criminali ruseşti prin băncile moldoveneşti! Şi pe acesta îl doriţi „preşedinte de ţară”?). Să vorbească despre studiile lui M. Ghimpu un Voronin (se consideră cu mare carte!), care a absolvit un oarecare tehnicum (colegiu!) de brutari la Tighina şi o şcoală superioara de partid la Odesa, este chiar ridicol. Dar şi cei din Alianţa de guvernare sunt tare breji. Trebuie să fii tare de cap să pierzi cu atâta uşurinţă ceea ce ţi-a dat cu atâta greu electoratul proeuropean. În loc să beneficieze de încrederea electoratului destul de confortabilă (55%) ei au făcut tot posibilul ca să compromită această încredere.

Cea mai mare vină pentru situaţia în care am ajuns o poartă Filat. Că Plahotniuc este cel care este știam de la bun început şi nu aşteptam prea mult de la el. De la Filat însă, care a declarat în repetate rânduri o Moldovă fără comunişti, că ne va duce în Europa, aşteptările au fost foarte mari. Să cobori de la 20% încredere la doar 1% în doar trei ani (v. diagrama), trebuie să poţi. Prin comportamentul său de găinar a compromis serios încrederea cetăţenilor în vectorul european (v. diagrama). Sincer, nici chiar omeneşte nu-l compătimesc pe Filat de situaţia în care a nimerit. Şi-a făcut-o singur cu mâinile sale, cu mintea sa. Cel mai prost este că şi partidul atât de promiţător la dus de râpă. Cu regret în Republica Moldova nu există partide în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum sunt percepute în lumea civilizată. Odată cu dispariţia liderilor dispar şi partidele (este cazul PPCD-ului, PFD-ului, acum PLDM-ul).

Se vede clar în cazul PLDM-ului de astăzi. Fără liderul său V. Filat aflat în detenţie partidul este în derivă. Pentru fiecare situaţie, care apare la negocierile legate de formarea unei alianţe, conducerea PLDM convoacă şedinţe ale Consiliului Naţional.

Mă mir uneori, de câte milioane are nevoie un om s-o ducă bine restul vieţii? Câteva milioane i-ar fi prea suficiente. De unde atunci această tendinţă nesănătoasă de a acapara miliarde? Este o boală, o dependenţă precum dependenţa de stupefiante, de băuturi alcoolice. Să-l fi susţinut pe dl Iu. Leancă la funcţia de premier, aşa cum ia cerut electoratul partidului său la alegerile trecute, era să fie o cu totul altă situaţie. Şi dl M. Ghimpu să fi susţinut candidatura lui Iu. Leancă la funcţia de premier le-ar fi dejucat cărţile lui Filat şi Plahotniuc. Chiar susţinerea de către el în vară a candidaturii M. Sandu la funcţia de premier ar fi fost o soluţie pentru situaţia în care ne aflăm.

Tot din cauza prostiei democraţilor Dodon are 25 de mandate în parlament, 1 mandat în plus fiindu-i dăruit de algoritmul de calcul ca celei mai mari fracţiuni, iar un alt mandat – din cauza că PLDM-ului nu i-au ajuns câteva zecimi să ia mai mult decât socialiştii. Toată lumea înţelege aceste lucruri (numai Dodon insistă pe exclusivitatea lui), că suportul lui real din partea electoratului să fie vre-o 12-15 locuri în parlament, restul 10-12 ar fi fost ale lui Usatîi scos pe ultima sută de metri din cursa electorală. Astfel, în parlament astăzi ar fi fost 5 partide: cea mai mare prezenţă ar fi avut PLDM – 25 mandate, urmat de PD şi PCRM. PL, psrm şi pn (al lui Usatâi) ar fi avut aproximativ acelaşi număr de mandate. Acesta este tabloul corect al rezultatelor alegerilor din 30 iunie 2014. Deci, belicosul de Dodon se bucură realmente de sprijinul doar a maxim 15% din electorat, celelalte 10-12% fiind ale electoratului lui Usatîi, care în mare parte nu este socialist prin convingere ci mai mult un electorat dezamăgit de prestaţia democraţilor şi cumpărat de banii, simplitatea liderului R. Usatîi. Oare nu a fost o făcătură a Moscovei retragerea lui Usatîi din cursă pentru al scoate în prim plan pe Dodon? Cu atât mai mult că Kremlinul nu a făcut mare zarvă pe sama acestui incident. A făcut-o doar de ochii lumii. Chiar dacă nu a fost aşa Kremlinul a câştigat mult prin fortificarea srl-ului lui Dodon. Nu-l vedeţi cum în fiecare săptămână îi curg mucii pe la uşile demnitarilor de la Moscova.

Dar şi ultimul caz ieşit din comun ne caracterizează. Acest individ Batrîncea, care a făcut acest act huliganic în parlament (a rupt în două o hartă a României Mari (o simplă hartă datată cu a. 1930, care în plan didactic explica creşterea populaţiei României), precum a rupt-o pe viu Stalin la 1940!), dar şi cei care l-au aplaudat împreună cu Dodon (doar Z. Greceanîi mai trează la minte dintre ei s-a abţinut de la aplauze!) ar trebui declarate persoane non grata în România. Ei, care îşi petrec vacanţele la munţi în România (veți vedea de Crăciun stil vechi cum toate pensiunile montane din România vor fi pline de „basarabeni prosperi” (ruşi, cum pe bună dreptate ne numesc fraţii români, din rândul politicienilor, businessmenilor, mulţi din ei ruşi, dar şi moldoveni care vorbesc doar ruseşte!), să se ducă în Siberia lor dragă să se odihnească în vre-o izbă rusească înnegrită de fum, plină de mirosul acru al varzei murate, al samogonului ş.a. Şi aberaţiile unor moldovenişti duşi cu pluta precum ale invitatului pe nume Tabără la una din emisiuni la PublikaTV, la care se discuta subiectul hărţii rupte, care pretinde a fi un mare istoric şi profesor la Universitatea de Stat din Moldova (vai de capul studenţilor dacă cu ei se comportă ca şi cu cei din studio) şi care a recunoscut că fiică sa a obţinut paşaport românesc pentru a circula liber în Uniunea Europeană, nu ar trebui lăsate fără atenţie. Prin aceste inacțiuni România îi pune într-o situaţie grea pe cei din Republica Moldova impuşi să se lupte singuri cu aceste cozi de topor.

De ce conducerea României este atât de tolerantă în astfel de cazuri. Tânărul G. Simion nu a făcut nimic antistatal iar conducerea (democrată!) de la Chişinău la declarat persona non grata pe teritoriul Republicii Moldova. Să fi fost cazul ruperii unei hărţi a Rusiei, Rusia i-ar fi declarat chiar a doua zi persoane indezirabile pe teritoriul ei! Toleranţa deseori mărginește cu prostia.

M-a dezarmat şi cazul votării recente pozitive de către CCA (îmi pare rău că au votat şi unii cu pronunţat suflet românesc!) a cererii lui Dodon de acordare a postului de televiziune NTV. Prea multe privilegii acordate acestui neofit. Are postul ACCENT TV, care oglindeşte integral tot ce-i legat de psrm si Dodon. Nu i se acordă prea multă atenţie, prea mult sprijin acestuia care nu merită?

În final, ţin să declar că încă mai cred în capacitatea de a gândi sau cel puţin în instinctul de autoconservare al participanţilor la naşterea noii alianţe şi numirea unui nou premier. Având trei candidaturi chiar bune – Iu. Leancă, I. Sturza şi M. Sandu, ce naiba le mai trebuie? Luminează-i Doamne măcar în al doisprezecelea ceas de Crăciun!

Valeriu Dulgheru