Franko Sicra: Am fost…
Am fost…
Am fost o lacrima în noapte…
O clipă ce-a trecut…pe un peron pustiu..
O pală a vântului rostită-n şoapte …
Sau poate-o rază a soarelui în ruginiu…
Un gând…. printre altele pierdute…
În negura din noaptea crudelor visări…
Sau poate-un val venit pe-o punte,
A unei corabii, din pierdute zări. …
Dară aşa precum se stinge raza…
Unui soare obosit în asfinţit …
Am părăsit şi eu amiaza …
Căci iată… clipa nopţii a sosit.
Îmi voi înfrânge teama de-ntuneric…
Si voi pasii prin ceaţa dintre praguri…
Acolo unde nu-i nimic vremelnic …
Nu sunt dureri, lacrimi sau gânduri.
Am să-mi aşez pe valul mării capul,
Si gândul rătăcit îl voi lăsa să plece,
In braţul lui vreau să îmi fie patul,
Iar spuma lui, visu-mi să-l înece .
Să-mi cânte-n serile cu lună…
Miresele adâncurilor mării…
In unduiri de val ce-ngână,
Visele din pragul înserării .
Am să înalţ catarg din dor,
Corabia iubirii să o ducă…
In ceruri…în al stelelor pridvor,
Si veşnicia neuitării să aducă .
Din a mărilor corali voi da creeare,
O casă a visului ce am avut ,
Impodobind cu alge la intrare
A fericirii uşa,ce-n spume s-a născut.
Acolo…vom trăi o veşnicie…
În susurul izvoarelor de dor…
Acolo nimeni n-o să ne mai stie ,
Vom fi doar noi şi cântul nimfelor .
Franko Sicra
Ravenna
18 octombrie 2015
La mulți ani!
