Camelia Cristea: N-am să uit
N-am să uit
N-am să uit mâna ce mi-ai întins
Când căzută eram în țărână,
Nerostiri se rodeau dinandins,
Rămăsese din mine o fărâmă.
N-am să uit cum ai ferecat
Lacătul fricii în noaptea tăcerii,
Stropii de rouă m-au picurat
Risipind în neant povara durerii.
Un vulcan a erupt de atunci
Gândul – lavă încă mai arde,
Nu găsesc un cuvânt potrivit
Să mă scriu cu sânge și carne…
Cerul tău de lumină e plin
Eu mai sufăr de foame și sete,
S-au cules trandafirii cu spini,
Zorii timpului să nu-i mai înțepe…
La porțile toamnei se scriu amintiri,
Rugina pășește grăbită pe frunze,
Târziul aleargă cu vântul nebun
Și-n cerul lumină o lacrimă plânge!
Camelia Cristea