Cuvânt și iubire

„…niciodată nu mă uit la începuturi, ci la sfârşituri”

(Baltasar Gracián)

Au trecut peste două sute de zile de când au fost demarate acţiunile de protest ale Platformei DA. Este suficient timp pentru a face unele totaluri (guvernele îşi fac dările de seama la 100 de zile de guvernare). Nu ştiu dacă va putea fi găsit vreun om (în afară de cei cu pufuşor pe botişor!) care să nu dorească întoarcerea Miliardului şi punerea la răcoare a vinovaților de comiterea acestui megafurt. Şi eu îmi doresc cu ardoare să se întâmple acest lucru, această dreptate, fiindcă hoţomanii au furat şi din buzunarul meu, dar în primul rând, ceea este de neiertat, au luat pâinea de la gurile copiilor, bătrânilor, persoanelor neajutorate. Dar cum să faci acest lucru? Ceea ce propune Platforma DA nu-mi inspiră încredere şi am argumentele mele, pe care le consider destul de ponderabile.

Nu este meritul Platforme DA că în stradă au ieşit la protest sute de mii de protestatari. Conducerea Platformei DA era de la început o construcţie amorfă, fără lideri distincţi. Ei bine liderul (liderii) se puteau forma pe parcurs. Nu s-a întâmplat acest lucru. De la bun început liderii PCDA au declarat că nu vor accepta partide la protest. Iniţiativă salutabilă, dacă luăm în consideraţie că liderii recunoscuţi ai partidelor de la guvernare sunt pătaţi sau complici ai Megafurtului, iar partidele extraparlamentare sunt în mare parte nesemnificative ca pondere, lucru demonstrat de alegerile din ultimii 6 ani. Din păcate ei nu i-au acceptat nici pe intelectuali (cu mici excepţii). Erau momente (am participat la primele proteste ale PCDA, cu excepţia ultimului din 6 septembrie) când nu aveau cine vorbi la tribună, iar cei care ieşeau la tribună nu întotdeauna aveau un mesaj de transmis zecilor de mii de protestatari veniţi din diferite colţuri ale acestul colţ de ţară. Mi-a rămas în memorie infantilismul liderilor care la unul din mitinguri din ajunul alegerilor locale chemau mulţimea să nu voteze reprezentanţii „partidelor oligarhice” de la guvernare, uitând să le spună pe cine însă să voteze. Dacă la o bună organizare iar fi îndemnat pe cei din PMAN să se ducă acasă, să-şi aleagă un candidat independent necorupt, curat, pe care să-l susţină în alegeri, acum am fi avut un alt tablou al alegerilor locale: cel puţin o jumătate sau mai mult din cei aleşi ar fi fost independenţi. Aceştia ar fi fost un sprijin real în eventuale alegeri parlamentare (ordinare sau anticipate) pentru PCDA. De ce nu au făcut acest lucru? Să fie doar o scăpare a liderilor PCDA?

Acum după mai mult de 200 de zile ale protestelor putem observa nişte lucruri care intră în discordanţă cu declaraţiile PCDA. În alegerile locale recente chemările liderilor din piaţă au avut un rezultat tocmai contrar. La Orhei a fost ales cu majoritate absolută de voturi unul din inculpaţii în furtul Miliardului – controversatul I. Şor, iar la Bălţi – cu o majoritate zdrobitoare – un alt personaj controversat catapultat din afară în marea politică moldovenească – R. Usatîi. Dacă primul nu se prea aude (şi-a luat bombonica şi s-a liniştit) ultimul, mandatat cu o atat de mare încredere, devine tot mai obraznic, ţinteşte la postul de preşedinte al Republicii!!! (are toate şansele să-şi atingă visul (sau scopul mentorilor săi din Kremlin!) în cazul unei victorii a stângii (de altfel, destul de reale în contextul geopolitic de astăzi!)). Sau mai recent – demisia guvernatorului Băncii Naţionale – D. Drăguţan, dorită cu atâta ardoare anume acum atât de PCDA (considerat un  succes al ei) cât şi de oligarhii implicaţi în furtul Secolului. Demisia lui Drăguţan, care în opinia multora a fost cel mai slab guvernator în perioada de independenţă, a zădărnicit încheierea unui nou acord cu FMI, angajarea companiei Kroll pentru a doua etapă de investigare a furtului Miliardului (de menţionat că şi anterior demisia guvernului Gaburici cu doar câteva zile de venirea delegaţiei FMI în Republica Moldova a zădărnicit încheierea unui nou memorandum, de care Basarabia are acum strictă nevoie.

Să fie întâmplătoare această coincidenţă? Nu cred. L-am auzit pe liderul PCDA A. Nastase

(printre altele avocatul controversaților oameni de afaceri (de fapt aceiași oligarhi) Viorel și Victor Țopa), declarând în repetate rânduri că nu avem nevoie de investigaţiile companiei Kroll. Dacă nu ar fi nişte interese de grup aceasta ar însemna cea mai mare prostie. În situaţia când această caracatiţă financiară a cuprins în tentaculele ei mai tot vârful societăţii (chiar şi unii politicieni, în care o parte dintre noi mai credeam fără rezerve, s-au murdărit de la acest miliard furat!), când doar cineva din afară cu un interes clar material (compania Kroll va câştigă un anumit procent din ceea ce reuşeşte să aducă acasă din banii ascunşi prin diferite scheme dubioase în diferite părţi ale lumii, aducând şi numele hoţilor!). De menţionat că la servicii din afară au apelat state mult mai puţin corupte cum ar fi statele Baltice. De ce oare la noi ca la nimeni? Oare nu din motivul că această companie Kroll, unica capabilă să aducă măcar parţial miliardul furat acasă, săpând adânc nu va face deosebire între hoţii Plahotniuc, Filat, verii Ţopa, Dodon, Greceanîi, Voronin ş.a. De exemplu, au încetat să mai vorbească despre cazul Aeroport, unde a avut loc privatizarea frauduloasă a unui important pachet de acţiuni de la AirMoldova, condusă pe timpuri de Victor Ţopa, conform datelor luate de pe situl oficial german, au luat credite de mai multe milioane de lei de la BEM, pe care o administrau tot ei, fără să-i mai întoarcă. Sunt tot mai multe dovezi de foste sau actuale legături ale verilor Ţopa cu uni oligarhi din guvernarea actuală.

Gândind cu raţiunea nu numai cu inima să facem o analiză la rece (dacă nu avem o ţinere de minte scurtă). Liderii Platformei DA, cu foarte puține excepții, sunt sunt reprezentanţi ai unor foste clase politice moldovenești. Unii dintre ei au participat destul de recent la guvernare (cum e Angela Aramă), alții au fost la conducere în vremuri mai timpurii (Valentin Dolganiuc). Unii dintre membrii fondatori ai PCDA (Vasile și Andrei Năstase) sunt considerați a fi apropiați de anumite cercuri private de interes (Viorel și Victor Țopa). Putem observa distinct aripa PPCD-istă a DA-ului – V. Nastase, A. Aramă şi V. Dolganiuc, membri ai staff ului lui Iu. Roşca de altă dată. Chiar şi bossul, mare cunoscător al manifestărilor de stradă, la un anumit moment îşi propusese serviciile Platformei. Să ne amintim că marele luptător cu „televiziunile lui Plahotniuc” V. Năstase împreună cu Iu. Roșva și V. Voronin au intrat în sediile AntenaC și EuroTV în anii 2005 – 2006 şi i-au dat afară pe jurnaliști, au făcut după aceea propagandă ani de zile. S. Mocanu, care a fost consilier pe probleme speciale al lui Vladimir Voronin, dânsul este salvatorul națiunii? Ei pe noi să ne salveze astăzi de mafie și oligarhi?

Când balonul se va dezumfla deziluzia va fi catastrofală. Îmi pare rău de unii care au crezut, într-adevăr, în scopurile nobile ale liderilor Platformei DA, precum odinioară au crezut sincer în declaraţiile lui Roşca. Cum să-i mai scoţi pe oameni în stradă pentru a rezolva într-adevăr problemele lor când va trece şi această următoare mare iluzie protestatară? Nu observaţi atitudinea vădit antiromânească a PCDA (a se vedea cazul maltratării unioniştilor în PMAN pe 6 septembrie şi lipsa cu desăvârşire a declaraţiilor unioniste!) şi, dimpotrivă, un anumit ataşament faţă de Petrenko şi Dodon. Au fost unele apeluri ale unor lideri ai PCDA, inclusiv a verilor Ţopa, de eliberare a lui Petrenko şi asociaţilor săi din gruparea teroristă Antifa, motivând încălcarea drepturilor omului. Culmea. Oamenii serviciilor de ordine găsesc arsenale de armament, pregătite pentru organizarea uni maidan în Chişinău, iar aceşti apărători ai drepturilor omului ar dori să se audă împuşcături pe străzile Chişinăului. Ei ar trebui să ştie că chiar armele neîncărcate în anumite condiţii pot să împuşte. Chiar şi zonele de influenţă din Centru liderii PCDA le-au împărțit cu Dodon şi Usatîi.

Mă miră însă că chiar unii din cei cu capacităţi de analiză au căzut în capcană (precum altă dată căzuseră în capcanele lui Iu. Roşca!), refuzând să modeleze situațiile posibile de după alegerile anticipate. Avem trista amintire despre protestele organizate de Iu. Roşca însă am demonstrat încă o dată că nu ne învățăm din eșecuri, că le repetăm în continuare.

Acum liderii PCDA se întreabă de ce intelectualii lipsesc din PMAN. Ei ar dori să-i vadă doar ca umplutură fără să le permită să participe în luarea deciziilor. Dacă intelectualii ar fi fost admişi în luarea deciziilor sunt sigur că rezultatele ar fi fost cu totul altele. Să-i huiduiești pe un Eugeniu Doga (cel mai mare compozitor român în viaţă!), pe un Nicolae Dabija, numit de intelectualii din România (nu şi de colegii săi din Basarabia bolnavi de ranchiună şi invidie) un clasic al literaturii române în viaţă, cum s-a întâmplat în ultima duminică înainte de alegerile primarului general, este un lucru ieşit din comun. Nu-i poţi compara pe actualii lideri ai PCDA A. Nastase, V. Năstase, V. Dolganiuc, A. Arama şi chiar pe I. Boţan cu tribunii de altă dată (cu toate criticile venite, deseori nemeritat, asupra lor): M. Druc, L. Lari, L. Istrati, N. Dabija, I. Hadârcă, V. Nedelciuc, chiar şi V. Matei la începuturi, care din păcate ulterior a lunecat pe o pantă periculoasă şi a dispărut din politică împreună cu un partid foarte promiţător!

Nu sunt împotriva protestelor ca atare ci împotriva celor manipulate. Ele sunt necesare şi acum pentru a impune conducerea actuală sub monitorizarea tot mai dură a organismelor internaţionale să facă lumină în cazul Miliardului furat. Este o cale mult mai reală decât demisia guvernării care va conduce neapărat la aducerea la putere a unor forţe proestice. În acest caz va fi imposibilă orice investigare a miliardului furat. O experienţă amară au avut vecinii noştri ucraineni, cărora Rusia le impusese regimul oligarhic corupt al lui Ianucovîci. Noi trebuie să continuăm cu orice preţ orientarea proeuropeană, în cadrul căreia ca şi fraţii noştri din România care au creat un sistem juridic perfect, am avea toate şansele de creare a unui adevărat sistem juridic, care va permite repatrierea măcar parţială a Miliardului furat şi instaurarea dictaturii legii în acest colţ de ţară prea mult timp supus experimentelor.

Valeriu Dulgheru