Vavila Popovici: Papa Francisc în Statele Unite
„Credința face ceea ce omul și legea nu pot face.” – Sfântul Ioan Gură de Aur
Cu câțiva ani în urmă am citit cartea politicianului francez Jean-Bernard Raimond, intitulată „Ioan –Paul II – Un Papă în inima istoriei”. Autorul îi conferea expresia de „profet înarmat”, desigur fiind vorba de arme despre care vorbea Sfântul Pavel efesenilor (cf. Ef 6, 14-17) : „Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu paloșul dreptății; Și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii; În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului; Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.”
Trebuie să recunoaștem că face parte din dreptul și puterea unui Papă de a veghea asupra ordinii internaționale, neavând nimic comun cu armatele națiunilor, fiind o diplomație pontificală legată de statele și organizațiile internaționale.
Personalitatea de excepție a lui Ioan-Paul II a fost plămădită din simplitate, verticalitate, coerență spirituală și filosofică. A fost un Apostol al libertății și al adevărului, pătruns de o credință profundă, aproape mistică, a fost cel care a izbutit să schimbe cursul istoriei la răscrucea a doua milenii. Ierarhul polonez a ajutat eficient pe cei care au luptat pentru libertate, iar „Solidaritatea” a reușit în final să cucerească libertatea mult dorită, să înfrângă comunismul.
Să ne amintim câteva din rostirile de început ale cuvântărilor sale, rostite la sosirea în țara noastră – România -, în anul 1999: „Țară-punte între Orient și Occident, în pragul unui nou mileniu, întemeiază-ți viitorul mai departe pe stânca Evangheliei”; „O crescândă înțelegere între ortodocși, catolici și protestanți să fie fermentul de unitate și de concordie în interiorul patriei voastre”; „După patruzeci de ani de comunism ateu sunteți chemați să făuriți o artă de a trăi împreună”; „Tineri, intrați în noul mileniu cu « visul » lui Dumnezeu!”.
Iată că și în zilele noastre lumea se confruntă cu situații care o amenință, iar înalții prelați nu pot rămâne în afara politicii, așa cum ne imaginam cândva, unii dintre noi, că ar fi normal, întrucât cele ce se întâmplă pe planetă afectează viețile a milioane de oameni. Liniștea fragilă, așa cum era ea, ne dădea totuși o siguranță, până la tulburarea acestei liniști, provocate de dorința de expansionism, politică aplicată de către conducători cu manifestări tiranice, în plus terorismul islamist ivit, războaiele civile, exoduri ale populației terorizate, disperate, indiferența față de natura înconjurătoare de pe planeta noastră care ne influențează viața.
Papa Francisc, al 266-lea episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice din data alegerii sale în 2013 de către conclavul cardinalilor, primul papă originar de pe continentul american (născut la Buenos Aires), se află într-o vizită de șase zile în Statele Unite ale Americii. Se menționează că este a cincea vizită la New York a unui papă, vizita din 1965 considerată a fi prima, când Papa Paul al VI-a, devenit primul Vicar al lui Hristos, a vizitat New York.
Miercuri 23 septembrie 2015 Papa Francisc a aterizat pe Aeroportul Internațional John F. Kennedy, a fost așteptat de lideri ai Bisericii, precum și de președintele Statelor Unite Barack Obama, însoțit de soția sa. Mulțimea s-a bucurat. A parcurs lungul drum pe Fifth Avenue, în picioare, în partea din spate a automobilului special construit pentru deplasarea Papei (Papamobil). A doua zi dimineața a avut loc adevărata și deosebita ceremonie oficială de primire la Casa Albă, la care au ținut discursuri președintele Obama și Papa Francisc. Ziua următoare Papa a vizitat Congresul Statelor Unite, unde a ținut un discurs. „Lumea noastră a devenit din ce în ce mai mult un spațiu al conflictelor, al urii și atrocităților brutale comise în numele religiei. Lumea noastră se confruntă cu o criză a refugiaților de o magnitudine care nu a mai fost de la al II-lea Război Mondial (…) Astăzi vă întreb ce trebuie să facem unii pentru alții. Idealul acestei organizații este să trăim în pace și în spiritul justiției”, a rostit Papa.
Joi seara a fost așteptat de credincioși în Biserica Sfântului Patrick (St. Patrick’s Cathedral) situată pe bulevardul Fifth Avenue, pentru a participa la slujba de seară. Papa a primit un buchet de flori pe care l-a așezat la icoana Maicii Domnului –Pieta – din fața Altarului.
Întrucât am vizitat această Biserică, clădire impunătoare, cu câțiva ani în urmă și am scris despre ea, reamintesc că este decorată în stil gotic, din marmură de culoare deschisă, construită între anii 1858-1878 și renovată între anii 1927 și 1931; este una dintre cele mai mari catedrale, a doua ca mărime după Biserica Sfântul Petru din Roma. Verticalitatea liniilor este accentuată de contraforturile laterale, terminate cu turnulețe sculptate. Bolta cu ogivă și nervuri dă frumusețea caracteristică acestor biserici. Stilul gotic al catedralei se dezvăluie vădit prin liniile verticale – arhitecții gotici fiind cei îndrăgostiți de verticalitate -, bolțile cu nervuri și formele ascuțite fiind create în scopul echilibrării tensiunilor construcției, problemele care țin de raționalitate fiind încununate cu cele estetice. În interior catedralele gotice corespund planului bisericii romane, cu trei nave, deosebindu-se în construcție prin folosirea bolții pe arcuri ogivale și însumând mai multe stiluri, predominând totuși cel gotic. Spre deosebire de acesta, stilul romanic se relevă prin bolta semicirculară, ziduri groase și stâlpi masivi, ferestre înguste, linii orizontale, contraforturi. De fapt, toate stilurile arhitecturale cunosc excepții; de cele mai multe ori oamenii care au construit n-au respectat întru totul planurile și au pus câte ceva din imaginația lor proprie, fiind oameni iubitori de frumos, plini de idei și credință în Dumnezeu. Aici pot fi admirate picturi italiene, sculpturi, tapiserii, icoane, candelabre din cristal de Boemia. De jur-împrejurul scaunelor se află nișe iluminate în interior; în fiecare dintre aceste nișe (capele separate) este așezată câte o statuie a unui sfânt venerat (sunt peste douăzeci de statui), despre a cărui viață poți citi pe o placă fixată în stânga nișei. În față, în partea dreaptă, este fixat un panou în trepte cu lăcașuri pentru lumânări. Orga catedralei are peste 9000 de tuburi. Vitraliile sunt foarte frumoase. Întotdeauna acestea bucură. Lumina colorată revărsată în biserici, în timpul zilei emoționează. Această artă a sticlei colorate cunoscută din Antichitate, s-a născut din remarcile oamenilor privind splendoarea razelor de soare care intrau prin ferestrele multicolore. Pe atunci vopseaua era doar aplicată pe sticlă, mai târziu au fost topite împreună.
Slujba a început cu vocea minunată a unui tenor, acompaniat de cor și orgă. Timp de închinăciune, momente de comunicare cu cei de sus, din lumea nevăzută… Papa cu suita clericilor s-a aflat în naosul Bisericii – partea principală a bisericii, dintre altar și pronaos, a cărei denumire vine de la arcadele ce se curbau pentru a se încrucișa pe bolta plafonului și care semănau cu coca unui vapor răsturnat, de unde numele de „navă“.
Am ascultat frumoasa slujbă, gândind că fiecare biserică din lume are destinul său, personalitatea sa. Iar noi avem nevoie de Biserică, pentru că avem nevoie de credință și de rugăciune.
Mai târziu Papa a vorbit în fața plenului reunit al Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, folosindu-și poziția sa de lider al unei instituții vechi de 2.000 de ani, cu peste un miliard de adepți, pentru a ajuta la schimbarea la nivel mondial a politicii, spre binele omenirii. Papa Francisc a vorbit despre ceea ce va rămâne în urma noastră având în vedere că trăim într-o lume „a conflictelor”, dar și despre criza imigranților, urmând ca după discursul de la Adunarea Generală ONU, la care participau 154 de lideri mondiali, printre care și președintele Țării noastre – România -, să meargă la „Ground Zero”, locul turnurilor prăbușite pe 11 septembrie 2001. „Lumea noastră a devenit din ce în ce mai mult un spațiu al conflictelor, al urii și atrocităților brutale comise în numele religiei. Lumea noastră se confruntă cu o criză a refugiaților de o magnitudine care nu a mai fost de la al II-lea Război Mondial (…) Astăzi vă întreb ce trebuie să facem unii pentru alții. Idealul acestei organizații este să trăim în pace și în spiritul justiției”, a declarat Papa.
M-am gândit în acea clipă la spusele unui scriitor, cum oamenii au înălțat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, călcând legile Divinității, fără a le fi teamă de consecințe.
În încheierea discursului a binecuvântat adunarea și i-a rugat pe participanți să se roage pentru el : „Pentru cei care nu au credință, îi rog să îmi dorească tot binele. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Vă mulțumesc!”, a mai adăugat suveranul pontif.
La ora când scriu acest scurt articol, vizita Papei continuă. În această seară s-a încheiat Mesa în Madison Square Garden, Pontiful exclamând, în spaniolă: „Dumnezeu este viu în orașele noastre!” și cei 24.000 de credincioși participanți, profund emoționați, au izbucnit în aplauze, gest, se pare, neobișnuit la Mese.
Am rămas pe gânduri… Licăreau cuvintele părintelui ortodox Iustin Miron, de la Mănăstirea Oașa din Ardealul țării noastre: „Prin credință poți să întorci totul în favoarea ta. Răul vine numai din interior. Răul exterior nu poate să te afecteze decât dacă are corespondent în interior”.
Vavila Popovici – Carolina de Nord
