Cuvânt și iubire

NENOROCIREA FERICIRII LUI SALG

 

7. 11. 81. D.

Alegerile studenţilor, mai paşnice decât ale profesorilor. Mi-au pomenit demisia din DUTA, în glumă, şi nu m-am acceptat filosof, dar scriitor. Miercurea viitoare e ziua lui Guru Nanak. Nu şi a lui Fernando, deci – trebuie să-l reprogramez, de la Y.M.C.A., pentru joi ori vineri. Dacă nu zboară. Bhose mi-a ţinut, măgarul, cererea. Niciun chef de dactilo, şi totuşi. Băiatul de la CBI s-a distrat cu o frază din “Night Sanatorium” – am introdus, deci, limbajul traducerii viselor. Descindere neanunţată – Rădoi-Leu, cu o sută de exemplare din Indian Observer, cu articolul meu, nesemnat. Vor JNU. Mă descurajează, cu Aurangabad. Îmi cer raport anual. Am zis de Hetzler şi societatea ei.

În final, îmi inspectează manuscrisul romanului – de ce în engleză? Se agaţă şi mai inginereşte întrebându-mă ce vreau să spun de manuscrisul românesc Păduri între noi. M-am învăţat cu prostia lor. Şi-au scăzut din represivitate. Par uneori chiar români.

Nansi mă convoacă să punem papagalul în colivie. L-am pus. Colivia e un palat din Kings Way. De-aş bate toată noaptea la maşină, stimulat de cenzori inexpectaţi, cu formula: am trecut pe aici, nu puteam să te ocolim. Erau şi copiii cu ei. Au trebuit să ţină seamă de maniera mea.

Polonezii, în vizită, nu văzuseră poemul lui Czeslaw Milosz în Illustrated Weekly – li l-am oferit. La povestea cu o catedră “Ludmyla” în dept.-ul nostru, replică: şi una “Adam” (Gyerek), chiar dacă ăla o fi în puşcărie. Ne mai bârfim duşmanii. Sărim de disperare.

D-na Lila se interesează de piese româneşti, pentru studenţii care vin la ea-n bibliotecă. Discutăm Caragiale, Ciprian, Sorescu. Gata fostele “Saloane”, acum “Of the Savios”. Versiunea englezească de-o trece ca şi cum n-ar fi existat în româneşte. Şi ne mai cremponăm de inspectori expectori.

Alergie nucleară. 12 nov. Columbia. Basarab Nicolescu în cerul lui Indra la Paris.

Luni 9. 11. 81 D.

În cămaşă indiană, efect imediat în dept. Distribuit The Indian Observer. Trimisă la Almora, recomandat, prima jumătate a romanului. Spre Mallroad, o femeie căzută în stradă, pe spate, pe partea carosabilă, ca moartă. Numai o fată într-un târziu se îndraptă spre ea, apoi alţi câţiva, în fine, un mare cerc. Maşinile, scuterele trec încolo şi-ncoace.

Fernando nu e-n hotel, îi las plicul. Prin Circle, o fată, Lee Auon, din Canberra – acolo şi-a luat B.A.-ul în Asian studies, dar provine din Sydney. Caută Maharastra Emporium. O invit pe la noi. La Madhya Pradesh Commissioner Office, doar Bapna a fost schimbat cu R. K. Mishra, care aflând despre ce e vorba, cheamă la telefon Bombay-ul.

Vorbeşte el, apoi şi eu cu Shyam Vyas, virgilul nostru în Indore, în 20 noiembrie 1977, acum aproape patru ani. Am în faţă – îi şi spun – fotografia lui cu Nana şi cu mine din Inedited. Vrea să ne revadă în Bombay. Secretara lui Mishra, Indira Swarup, scrie poezii. Întâlnesc şi pe R. S. Sharma, Asst. Editor Tribune Group Chandigarh (provine din M.P.) – Editor in Chief acolo e Prem Bhatra, fost ambasador în Kenya şi Singapore.

Apăsat dintotdeauna de zilele de luni. Drept care, voi dactilografia “p-aia cu câpa”. Şi papagalul se zbuciumă. Cel vorbitor, de odinioară: “sună telefonul, vorbeşte la telefon”, iar când îl pierduse Mariana prin pădure, la Olăneşti: “Cocuţă, vino la mama”.

Shyam mă emoţionează. Văd aşa: M.P. Information Centre (Bombay) – International Society Brancusi (New York) – Romanian Lectureship (Delhi) – Brancusi 105 – Speakers: Mulk Raj Anand, Florence Hetzler, George Anca. Ce frumos ar fi.

Merg cu Nansi la ora de muzică a fetei. Ea încă nu detestă zilele de luni. Iubeşte tot. Zic zilele trecute: s-o mărităm, dacă e pe-aşa, de pe-acum, cu Shishir, vechiul ei amic. La care, ea: e unul şi prin partea asta – arată spre Kings Way.

Sunt tulburat de propria-mi viaţă pentru “drag”-ul americănesc. Ce dracu’ ne aşteaptă? Seara, ne vizitează Margaret, dându-mi mână liberă şi chiar încurajându-mă pentru programul Bombay. Aflu că, la amurg, Mulk a fost îndepărtat de la Marg (ea, Margaret, regretă). S-a răcit de Brâncuşi? Ne încălzim absurd (eu, nestângist, aşezat în dreapta canapelei, Nansi ne tratează cu ceai), la povestea catedrei “Ludmila”.

10-15. 11. 81. D.

Clasă Galaction. Timorare în dept. Ajuns la p. 72. Fernando nu poate veni joi, ci vineri. Simpozion Latino-american de sanscritologie, Mexico, februarie 1982.

Fernando cu taxiul aproape să-mi ia piul Sudip cu şah la ceai a treia nu i-o dai poporul lui Pisulski bârfeşte nu pe ruski ba ne iubim Ludmile ce ni s-au dat copile chimii şi naturale lui Bob Zealandale.

Moldova (sovietică), pavilion propriu la Fair-ul internaţional indian. Acent pe vinuri – Neagra de Purkar – şi pe Kasa Mare: pentru prima oară, cuvinte româneşti în ziarele indiene? Prin ruşi! Şi noi, învinşii învinşilor.

Băteam la Arnota, când Nana-mi spune că a venit un om înalt, cu păr alb. Peter Hook, cu mustaţă şi fără pletele de odinioară. La îndoielile mele dacă India există, îmi spune că America există din când în când. Grăbit, spre Rajasthan. Mă găseşte mai puţin entuziast. Ne amintim de lucruri. Mergem până la Alpna, spre Prem Singh. A predat la Whalpole lingvistică şi structuri literare.

Pagina 106. Bas. Fii fericită, limbă engleză, cu un cerşetor care ţi-a dat din lepra minţii lui. Şi tu, mamă limbă română, oploşeşte-mă în tăcerea ta. Chapters: I Of the Smoke in the Middle of Life (6 parts); II Of Madona (9); III Of the Brother SanMarco (5); IV Of the Savios (5); V Of the Night Sanatorium; VI Of the Rag (7); VII Of Continua (9); VIII Of Radha (6); IX Of Maiastra (7); X Of Auruşa (3); XI Of Sir Pierrot (1); XII Of Arnota (3). 73 ullasas and avatars.

16. 11. 81. D.

umilii mei umil vă

ademenesc molitvă

de paria transilvă

săriţii mei sărit vă

cârligii mei cârlig vă

încercelează tigvă

moldavi moldavi moldavă

lui Por paria da-vă

Dr. Narayana, din Hyderabad, în cârji. World Family. Întruchipată specific. Poate de-aia va avea succes. Leaderii religioşi ai Japoniei şi Thailandei i-au promis sprijin. Mai mult se încrede într-un Faleiro, din Goa (străin indian). Ar vrea o asociaţie de prietenie India-România. Vrea să mă introducă la Niramkari. Refuz, mă desolidarizez de orice politică.

Sare să facem revista împreună, dacă plăteşte careva. Poate Reader Diggest sau The Statesman. Îi dau, la cerere, Surâsul Hiroşimei. Luase şi The Indian Observer. Nansi simte ceva nelalocul lui. Eu mă mulţumesc să văd oarecare umilinţă într-un temperament de protestatar.

O scrisoare de la Peter, trimisă înainte de a pleca, dacă nu pe drum (68 Driscoll House, Elephant + Castle – 172 New Kent Rd. London SE, 4YT England). Că poate vine. Plus un sonet “inspired (among other things) by the story you sent me about the widow grieving for her husband – something Tagore wrote about Tulsidas”. Ăsta semnează, altfel, chilly belly in November.

Poemul e admirabil în petrachism-tagorean. Chiar dacă nu de impecabilitatea de clopot lingvistic a poemului lui primit zilele trecute de la el, de Walpole. El e, văd, foarte interesat de The Milky Way.

Conspectam cărţi de la bibliotecă, întrerupt de vizita lui Ioan Pop, ataşatul cultural. Să prelucrez apelul de pace al lui Ceauşescu, în clasă şi, ba încă, în mese rotunde. I-am dat tăieturile din ziar despre grevele, demonstraţiile de stradă, incendierea unei miliţii, aruncarea cu pietre într-un elicopter (ziarele publică şi numele). Contrabalansate de ştirea tot din TOI de azi a demonstraţiei tinerilor (50.000) în Bucureşti, pentru pace. Şi 16 miliardele de zilele trecute.

Nehru University n-are decât să mă invite – acum le-ar fi trimis adresa chiar “casa mare”. S-au îngheţat toate cheltuelile, aşa că nahi Aurangabad. Pentru Hetzler, vor da film şi expoziţie. Mitică vine dacă vine V-Ch.

17. 11. 81.

Clasa de dimineaţă, Scrisoarea I. Au scris pe tablă câte-un distih. Am derulat cele patru examene, în repetiţie. Sunt nevinovaţi. Românul, neamţul şi indienii, restul numai ruşi, încă pe atâţia (cam 6 la 6). De la 10.30 a.m., consiliu departamental. Am pus chestiunea Aurangabad, după ce am rămas numai indienii. Se pare că se face. Câte un profesor de fiece limbă.

Prezentarea “Romance” am pasat-o lui M. K. Sharma, şeful dept.-ului meu, şi lui G. Koch, neamţul (părea să-l intereseze). Telefon lui Umesh. Dacă e gata în ianuarie cartea mea, Abhinava – Baudelaire, va fi vândută în dept. Că i-a plăcut mult şi vine într-o zi-două aici. Zic Aurangabad, înţelege Japan. Poate nu iau dicţionarul englez şi-l fac dodii tot.

Am văzut-o de dimineaţă pe Margaret, pe povestea Brâncuşi. Ea e ea. Toate sunt ele. Ieri o plângeam pe ploieşteanca de se mărită în India. Apariţia lui Esaulov la uşă. Mărgelele cu Nana, mă bate, vorbim italiană. Ea credea că schimb toată literatura pe bile, nu numai seara asta.

Suspectă recădere pe parabolă. Kierkegaard e întru a cui mântuire, şcolar al eternităţii? Fragmente “alese” din „Cel mai bun dintre pământeni” de Marin Preda. Radio sau sex? Parabolizare între upanişade şi aşchia din carne. Literatura-infernerie.

Miercuri, 18. 11. 81

La clasă, Raj Kumar, aparent cel mai dezinteresat student, instalase un microfon, şi un elegant casetofon mă aştepta pe masă. Ei mă aşteptau în bănci, ca respect şi surpriză. Mi-am rearanjat lecţia – ei trebuind să noteze cuvinte şi versuri: “Mioriţa”, “Doina”, “Singur Poetul”, “Limba română”. Au rămas cu: “mândră mireasă”, “racul”, unii şi cu “muscalii”, mulţi cu “Nistru”, alţii cu “urbea” (urbs sună prost în hindi, ca şi a găsi, să nu mai zic fac în engleză). Toţi reţinură “duşman” (comun românei-hindi-urdu-arabă-etc.). Şi tot aşa.

Trehan insista să reasculte imprimarea. Talwar se trezea văzând cu ochii. Le dădusem şi reviste. Casetofonistul tresălta – va fi mereu prezent de-acum şi va asculta zilnic lectura (doamne, fereşte). Bahtia era acolo, Shiv se afişase, Rajendra scria cuvinte inexistente. Vijay înţelegea cel mai mult. Absenţii erau reprezentaţi de ei, iar prezenţa şi-au ajustat-o singuri.

La secretariat, multiplicat glosarul. Mâine, muncă voluntară, să le sortăm şi capsăm, o sută de copii, 25 de pagini. Un sardar îşi opreşte scuterul să mă ducă-n Mallroad, dacă merg acolo – într-acolo era clar că merg. Nu-l cunosc, e profesor de zoologie la Khalsa College. Margaret îşi scoate dreapta a steag, din viteză.

Nansi a eliberat papagalul, biet Soliman, prin câte va trece, în jngla libertăţii sacrificiale. Papagal şi colivii, mie mi-a fi “Milky-Way”-urile, observă Nansi, de ne declarăm a ne înţelege unul pe altul. I-ar fi dat drumul şi pentru că mă extinsesem în sufragerie din cauza lui Soliman.

Joi, 19. 11. 81.

Kierkegaard îmi e interlocutor. Sunt unul dintre personajele ironizate de el, care-i întoarce ironia, schimbând rolurile. Nu putem fi doi. Kierkegaard şi eu suntem unul. Tu vei fi fost, cine ştie, dumnezeu. Tu – eu, deci – nu m-ai vrut secretar. Ţi-am dictat o poliloghie şi m-am lăsat de treabă. Atunci, pentru parabola ta. Dar acum? Ia gândeşte-te.

Am prins la minte să nu mă mai pierd când simt că mă pierd. Să adulmec ziua alternantă, nu mai bună, nu mai rea. Micuţul Martin, de trei ani, s-a trezit strigând, vesel, “Valensa, Valensa”.

20. 11. 81. D.

Măritată, într-un sat, violată de toţi bărbaţii familiei, bătută mortal, cremaţionată de vie, în comă. Altei mirese, tot licenţiată, tot cerându-i-se încă şi încă de zestre, găsită moartă şi declarată sinucisă. Femeia, zice Nansi, este considerată neproductivă. Cine o ia de soţie vrea despăgubire din partea celor ce le-a scos “dohotul” din casă.

Mâine, în comisie, pentru angajarea unui lector care să predea italiană. Sardarul îi e favorabil candidatului, pus la plural numai în hârtia de numire. A admis că voi pune întrebări.

21-24. 11. 81. D.

Decanul Satya Vrat Shastri venise deja, la fel sardar Alhuwalia şi capo, ceva mai târzior (candidatul, Malik, intrase) – Parasnis. Sardarul a pus întrebări şcolăreşti, în italiană, candidatul a răspuns la fel. L-am întrebat care sunt premiaţii Nobel ai Italiai. Pe Pirandello îl scoseseră din teatru. Satya Vrat mi-a cerut o cărticică de mine, s-o lansăm întâi într-o conferinţă asupra indologiei române, prima dintr-o serie şi din alte ţări.

Mai încolo, Esaulov. Romanul lui, “Sfârşitul unei vieţi”, este favorabil Indiei. Am fost de părere că Dostoievski se implică pe sine, ca ins, în operă, mai mult decât Tolstoi. Primisem şi de la S. Day scrisoare, că voi ţine două conferinţe în ianuarie. Altfel, scrisoarea era adresată lui Mitică. Hopa-Mitică – J.N.U. se românizează.

Yogindra şi Subhash se însoară şi ei – după Aroora, Charanjit, Veena -, puţin înainte de nunta lui Bery, mult de a lui Yogindra, Wikey şi Shashi. Dhola, de brav, vrea să facă un dicţionar hindi-polonez-român, neştiind nici cum îl cheamă. Nana a pictat Almora House din memorie, de ziua lui Neetu.

Ce-o fi vrut M. să spună că ar iubi-o mai mult pe F. dacă ar fi evreică? Oare, Gantzer? Sosuri metafizice cu ardei anglo-bengalez. Noi, cu auzul la războiul declarat de C. ţăranilor. Piteştizarea Parisului. Kuzneţov-Goma. Nansi, cu discuri Zamfir de la Salg, audiţie la Beteille.

Vorbele unor bătrâne pline de toate relele şi gesturile sublime ale unor spălătorese poate virgine rămân la fel de impracticabile. Doar sporind nu dorinţa, cât amintirea nenorocitei de exhibări interioare la sexul sugerat dimpotrivă. Nici nu ştii ce exacerbează India mai dihai. Disperarea, ori răspunsul ei comic? Râsul lui Kierkegaard?

Catch 22? The Economist despre Rumania? Rebecca, alte femei, şi mai ales spălătorese untouchables? Vizita blonzilor, strâmbătura sofiotă? Lumumba muscalul cu toyota numai a lui? Cataliticul, neoccidental? Destul sunt alţii ignoranţi în noi.

dimineaţa schimbă vechile seri de dans clasic

deodată mizeria dintre linii joacă străvechi priviri fixe

avem drumul cu toţii ne are pe toţi drumul cu soarele

încă netineri încă nebătrâni încă nevii încă nemorţi

soarta pustiei dintre unul şi toţi nemurirea

deşirată în rânduri de proză scrise femeieşte

împărţirea ritmului frânt în două în loc de pâine

din depărtare magică iau timpul cel scurt

şi dimineaţa e lungă ca un fel de viaţă acceptabilă

pe motive de lumină tropicală şi aşteptări raţionale

de a nu se petrece nimic peste înainte şi înapoi

Nansi şi Nana au plecat la circ, în Chowndni Chowk – Red Fort, cu Urmila. Dau să dorm. Sună poşta. De la Almora, romanul. Manuscris corectat nervos, in good faith. Versiunea engleză e o realitate.

Amita este, în România, exacerbat indiancă, opunând, cu superbie, cultura ei, părăsită, celei îmbrăţişate în viaţa pământeană. Români aici în India, noi o putem înţelege şi admira. Şi nouă urcându-ni-se la cap minunăţia creştină – acasă, adorată numai întrucât se află sub represiuni di granda. Un cult pentru India – ca al Amitei pentru Eminescu, ne reeminescianizează permanent. Plus că bengaleza noastră vede omul Buddha. În româneşte, Hristos se poate numi Eminescu. Mâine aş dactilografia un articol şi l-aş trimite la The Statesman.

Miercuri 25. 11. 81. D.

Ultima circulară, din noiembrie, că paper-ul meu a fost aprobat. O scrisoare trimisă în 28 septembrie şi înmânată de G. Mukharjee, după două luni – o invitaţie în dept. La administraţie n-a fost primită recomandarea dept.-ului pentru mine, ci pentru doi ruşi, plus G. M., care predă tot rusă. Sunt trimis la dept. Acolo, mi se arată copia, mi se dă. Mă întorc la administrativ.

Nu le trebuie copie. Mă trimit la Khanna, care-mi reţine, totuşi, copia şi ultimele scrisori de azi. Vor fi discutate azi la 4. Mă invită să vin mâine să văd rezultatul. Nansi vede şi o mânuţă a actualului şef al dept. Cine dracului mă mănâncă mai mult şi mai mult, de ce şi în numele cui? Evident, nu-i interesează româna, dar au primit-o – să se spele pe cap.

Bietul Khanna (adică eu): am primit scrisoarea dv. – şi ăia erau ruşii. Confuzii sinistre. Abia Gautam mai spera că nu sunt sub ruşi de tot. M-ar bate gândul s-o las baltă, şi ce păcat ar fi. Nansi mă pune să fac ciorne de cereri pentru Riadh. Cât dracu o fi un Rial? Plicuri simple, am cumpărat. Pentru ea, ca designer, e mai atrăgător. Eu n-am şanse decât ca sociologist şi, cu o mie mai puţin plată, editor.

26. 11. 81. D.

Dr. Mittal a afişat, prin aviziere, anunţul conferinţei mele de mâine: “Buddhism in Romania”. Jappa: Francesco d’Assisi, Eminescu, Brâncuşi, Blaga, Maya. Nansi şi-a găsit de lucru la Oxford University Press. Universitatea, prin dl. Khanna: te plătim jumătate, te trimitem la Aurangabad. Ravinder Pant: Campaign? Nansi vine la conferinţa mea. Trimisă prezentarea “Romance” la MacMillan, Arnold-Heinemann şi Samkalen Prakashan.

27. 11. 81. D. Sfântul Ioasaf.

The Indian Times şi The Statesman anunţă conferinţa mea “Buddhism in Romania”. TOI scrie chiar “Bidhism” (căci beedi fumăm). Clasa de astăzi, “Dhammapada în româneşte”. N-auzise nici unul. N-am dormit azi-noapte, şi toată viaţa noastră de aici se făcea că e, la fel, încă mai ticăită, pe undeva prin America.

O doamnă văzuse în ziar şi venise. Erau dl. Shivaramaya, d-ra Sengupta, Sangasen, câţiva studenţi, înmulţiţi până la urmă. Am procedat cu speach-ul. Am fost onest cu subiectul, am rămas în temă. Mittal, că ne-am întâlnit străini şi am devenit prieteni. D-ra Sen, dacă Eliade a scris despre Buddha. Un student: care e populaţia buddhistă a României? (cei de pe tablă).Cineva mă întreabă, în particular, de Csomo de Korosy.

la ellora sororal

libertate de-un rial

filial maharajal

la ellora sororal

din inimă la Riadh

săbiile nu ne cad

anii ne cerşesc răsad

din inimă la Riadh

pe la Oxford către toacă

insula dintr-o băltoacă

şi balene în puiacă

pe la Oxford către toacă

dar şi peştii pe sub mal

cad în lună fără hal

în lanterna de-un rial

cad şi peştii de sub mal

zi-i de delhi surioară

ce se macină la moară

ia un par de mă omoară

zi-i de delhi surioară

Susţin că-n timp ce-mi anunţam intenţiile, nemai acoperite (dinadins?), mă gândeam la cu totul altceva. Paloare în costum negru. Contemplam o energie nedeclanşată, ţinută înăuntru să hoitească în paranteze deschise de mine în gol.

Nana, după clasa de muzică indiană, direct la Memna. Mâine, Visul unei nopţi de vară de Shakespeare, în hindi, în regia lui Fritz Bennewitz – după Bucureşti şi Roma (Nu-l cheamă nimeni acasă, mi s-a plâns, deşi zice Namaste).

Ioasaf în Bucovina

Ioasaf în Calendar

Ioasaf lumii lumina

Bucovinei minutar

Bucovina Ioasaf

lotusul spre Bălţi înot

dezlipit în epitaf

sorocindu-se de tot

moaşte în ocol pătrat

patimi în rotund spiral

arborele aplecat

rădăcinii piedestal

28. 11. 81. D.

Ploaie rece. Pe caldarâm, urme de uscat, în formă de porumbel. Am promis o diplomă pentru un campion de şah. Yogindra mi-a trimis un “Crematoriu”, “poem.”

scriu că mor citesc trăiesc

cu islam cotrocenesc

şi moş Gheorghe cu părinţi

de-l vândură pe arginţi

la ţigani în Ţăndărei

ca-n Stambul la mama ei

Midsummer Night‘s Dream. National School of Drama – 1981. Guest Director: Fritz Bennewitz G.D.R.. (spectacole în:) F.R.G., Romania, Italy, USA, Philipines, Venezuela, India (’70, ’73, ’78, ’79, ’80, ’81). Studenţii anului 3. Teatru în teatru, grecitate shakespearenă pe un manch cu farmec sanscrit.

Sala plină. Redegişti destui. Lume invitată. Nana a apreciat. Shama nu s-a mai speriat, ca la Macbeth (Barnam Van, în hindi, stil yakshagana). Vecinul mă felicită pentru conferinţa de ieri. Margaret s-a izbit de realitatea că Guest House e ocupată de ruşi (Nana: deci India a fost ocupată). Gupta, că să ne întâlnim luni, la şase jumate, cu un editor pentru romanul meu. Lali a făcut un radioreportaj în Punjab (împotriva Kalisthan-ului).

Mă gândesc să lansez cercul Sanscrit-Latin la Marathwada. Româna-mi va fi drum-text spre context poststructural. Visez destul de omeneşte, uneori chiar pasional. – Cum îţi place vremea asta? m-a întrebat Beteille. – E ca mine, i-am răspuns, cu bonomie buddhistă. Memna traduce aforismele lui Brâncuşi în sanscrită, O. M. Anujan în mamayalam, S. K. Das în bengali. Cine, în tamil?

Leela ne-a dat “Marg”, “Graphis”. Nana i-a luat oxonianei de Nansi o carte ilustrată. Împreună, am citit alte două, de la Cambridge, una tradusă şi-n latină. Mâine, duminică încărcată – conspecte, corectură-roman (măcar o copie), iar luni, lansarea în lucrul Aurangabad-ului.

30. 11. 81. D.

Sufletul să-mi fie supragramatical în capcana sintaxei. Limbile, tot altă sintaxă, mereu mai nelatină. Hai, comunicare extralingvistică. Esha spune că la OUP au plăcut desenele Rodicăi şi, când vor veni textele de la tipografie, îi vor trimite paginile să le ilustreze.

Posibilitatea kierkegaardiană. Ghinionul lui Hjelmslev. Tristeţea lui Andersen fericind copiii. Şi Hamlet – Danemarca, Tamil. Fiindu-şi deodată tată şi pământ, i-a venit să încerce partea misterios promiţătoare a umilinţei de a trăi pe limba noastră. “S-a născut un condamnat la moarte”, adevărat, Vasile Culică – a înviat un condamnat la viaţă – o ştie orice buddhist.

1. 12. 81. D.

Clasă bloomfieldiană, mereu însă, “Romanian teaching in India. Towards a Sanskrit-Latin Sahytya”. Simţul Ellorei mi-o fi venind în suflet dintr-o existenţă de statuie. Statuii îi succede norul. Norului, ploaia-părăsire. Fum împrăştiat a viaţă, cu concentrări de peşteră, yoga fără templu.

Sharma m-a invitat în ”oficiul” său, sub o scară, destul de spaţios. O oră mi-a arătat fotografii de freedom fighter (umblă în cârje) şi a insistat asupra relaţiilor lui diplomatice, îndeosebi cu jugoslavii. Într-o poză, îl ghirlandează pe Tito, după cum, în altele, apare cu Gandhiji ori Pandit Nehru.

Ar vrea să bem cafeaua, duminicile, la restaurantul ambasadorilor (se gândeşte şi la publicarea romanului meu). Îl ştie pe Keyna, pe chestia maşinii lui trimisă înapoi în Polonia. Iseley nu ascultă de sugestii. Azad e selfish. Ambasadorul păcii, însă, l-a căutat.

În drum spre gară, un tânăr cu figură de artist, mă întreabă, în franceză, dacă nu sunt francez. Sunt muncitor indian, îi răspund. Se miră. Îmi spune o poveste despre doctorul ambasadei franceze, care i-a dat o reţetă de penicilină. Şi-i mai trebuie bani – câţi? – paisprezece rupii – regret, 2-3 pot să-ţi dau (îi cer rest la cinci).

De la gară, înapoi la Connought Place. State Entry. Nu mai sunt locuri în expresul New-Delhi – Aurangabad, până-n 22 decembrie. Optez pentru Manmad. N-am bani şi pentru întors, mă duc mâine. Biletul de dus, îl am la mine – în 15 , la ora 9.30 p.m.

Au venit plicurile pentru examene.

2 decembrie 1981 Delhi

Connought Place, dimineaţă. Rezervat bilet de întoarcere. Înapoi în trei ore. Înainte de templu – casta carteziană spălându-şi braţele, picioarele, sânii. Paper-ul mi-ar trebui gata, şi multiplicat, săptămâna asta, plus subiectele de examen, prezenţa la cursuri.

The hymn to hymn isn’t mine

the hymn of masturbation may be

in place of god with a body

a little in delirium disappearing in spirit

some watching your linga through the universe

dreaming of a hundred days intercourse

and dying into innocent flowers a yuga

the heart returned into zero

moved by the broken bones

there was like mother goddess Durga

forgiving us before and after and within

words ever greeting bhy sahib

of silent mothers full of male samsara

see the statues so well dressed

yoni bahut harassed up to Sophia

Sergiu Al-George s-a stins din viaţă în Bucureşti. Nenorocire, fericirea lui. L-a omorât India? Vorbăria mea? “Am trăit o săptămână viaţa unui profesor român în India”. Lui Salg nu-i era frică, moartea nu există – reintegrarea în ordinea universală – consimţire. Poietica limbajului originar. Brâncuşi, Noica, Eliade. Să-i spun Nanei? Cum îi voi spune lui Nansi?

Şi-l mai şi auzisem “mi-am făcut suma”. Dorina e acolo, noi aici. Cât de mult va fi urând India? Nu l-ai făcut, doamne, nefericit, tu o ştii, spune-i-o tu. Ne făceai câini şi poate i-am fi lătrat moartea. Poate ne-ar fi pedepsit, cum nu-i era-n fire, îşi ierta şi călăii.

Mircea Eliade despre Sergiu: “înţelegea admirabil gândirea indiană”. Aseară, Margaret: “N-a scris Sergiu?” I-am răspuns că avem veşti, s-a văzut cu socrul meu şi i-a spus de bine de Nana –

“am făcut o iubire” – şi despre noi. “Voiculescu şi cu mine ne vedeam adesea” (pasiunea pentru India). Îmi voi face comunicarea in memoriam.

Margaret e obsedată de moartea unei fiice, demult, iar vara trecută, a mamei. Dl. Chatterjee a plecat astăzi în Australia, bucurându-se şi pentru mine spre Ajanta şi Ellora. Un om pe care l-a îmbrăţişat a rămas îmbrăţişare – singură acasă, s-o ajute vedenia indiană a morţii, pe ea, care ştie cum să comunice şi creştineşte.

Inima. Moarte. India. E noapte rece în India, în moarte, în inimă. E frig. Am venit în India să-mi fie cald. E chiar frig. Nu ne e cald. Nu ne mai poate fi cald în India. Şi trebuia să meargă la Philadelphia. Radioul s-a tot oprit, zilele trecute. S-a tot oprit, nu şi astă-seară, a necrologului.

5. 12. 1981

Cu Nansi: “Ce crezi c-a făcut Sergiu, mai bine nu ascultam” “A vorbit?” “A murit.” La clasă: Chara, dacă traduci “om”din română în engleză, în care dintre limbi realizezi sensul în mintea ta? Sir, cred că în engleză. Că engleza ar fi mai aproape de română decât de hindi. Moartea lui Al-George, în româneşte, moartea mea.

Cu Lila, profesorul şi fetele lor. Nu, întâi cu Nana. “Nana, nea Georgică a murit”. Tocamai ieşise cântând, de la oglindă. S-a înnegurat (verb din “Aventurile şahului, citit azi în clasă”). Nana:

“Chiar dacă-mi rămâne o bucăţică uite atât de mică din geanta pe care mi-a cumpărat-o el, n-o arunc”.

La telefon, Leu (nu Rădoi): “Vreau să-ţi spun că ambasada ştie aberaţia asta de două săptămâni”. “Şi i-aţi băut pomana?” Nansi i-a spus lui Margaret şi aceasta vrea date din carte şi încearcă să-l comemoreze pe cel mai realizat indianist român, între creaţie şi filosofie, între viaţă şi nemurire. Memna a fost cea mai amuţită. După telefon, am vorbit îndelung cu vecinii de scară.

I-am spus şi ungurului, care s-a arătat şocat, amintind, în replică, tragedia de la Qutab Minar şi de Starbach, mort mai înainte. Nana mai întrebase: Cine l-a îngropat? I-am răspuns că Dorina, cine altcineva? Nansi a mers cu ea în Kamla Nagar şi i-a cumpărat pantofi, sandale, pantaloni, ciorapi, minunăţii. Acasă, Nansi şi-a tras un deget pe răzătoare, picurând cu sânge cimentul până la oglindă. La un prânz, pe înserate, vom mânca varză, pomană lui Salg.

Margaret a scris articolul “The death of a great Romanian indologist” – îl va trimite la “The Patriot”. Urmila va citi Arhaic şi universal în română şi va vorbi la conferinţa asupra sanscritologiei române (Sanskrit-Romanian Sahitya). Sunt sigur, va face-o şi R. K. Sharma, doar ne-am îmbrăţişat, el, Salg şi eu, toţi vii. Polonezii, în pasă bună, şi-au făcut vizita lor de sâmbătă (au venit şi ieri, negăsindu-ne).

Nu se bea, dragă Salg la nuntă, pe aici. Nici la pomană. Voi reuşi să-mi dactilografiez paper-ul? Cred că da. Moartea pe cap de indolog. Oare de ce vor fi fiind romaniştii mai longevivi decât indianiştii? 6 ani de puşcărie i-au slăbit inima (comentariu sanscrit).

Nana: “De câte ori văd o floare de bananier, îmi aduc aminte de domnul Sergiu Al-George. Ce mult voia să vadă şi el una. Şi n-a văzut niciodată în viaţa lui. Am găsit una într-un loc plin de mizerii, el nu putea să intre acolo. M-am dus până la urmă cu Bulbul şi Radha, dar a doua zi cineva o tăiase. Am găsit alta. Dar Domnul Al-George a plecat a doua zi”.

Lungă discuţie despre moartea copiilor, ieri, la Qutab Minar. Nansi are de dat explicaţii. Mâncăm. După dinner, Nana: “şi tot ieri a murit şi domnul Al-George?”. Invariabil, acum îi zice “domnule”, iar în faţă, din “doctore” şi “tu” nu-l scotea. De se îndrăgostise domnul de ea.

După masă, şi-a îmbrăcat pantalonii noi, pantofii şi ce i-a mai cumpărat mama. Şi-a pus şi geanta. A venit după mine la bucătărie: asta o am de la domnul Al. George, şi mâine mi-o coase mama aici.

6. 12. 81. D.

Nu i-a plăcut domnului Salg varza amestecată cu ampicilină, deci, a doua oară, în India, în atmosfera lui, am dat la boboci. Printre coşmare, şi chipul său, şi paper-ul. Dar mă văd, în dimineaţă, atât de străin.

7. 12. 81. D.

Clasa de dimineaţă, final pentru Salg. Ne-am obişnuit cu gândul. Am terminat de redactat, direct pe stencilă, paper-ul, 6 pagini, câte 60 de rânduri, 3 – 4 mii de cuvinte. Marek, la prânz, cu un articol mai vechi din The Statesman, despre România, plus verva lui politică, acceptarea libertăţii interioare ca mai de preţ decât averea.

În dept., cu Nana (cu ea nu se piere). Multe întâlniri. Mâine am, probabil, 100 ex. din paper. Îl voi distribui până la unul. Spălate vasele. Nansi-şi smulge sânge din deget şi citeşte despre ucigaşul de fete – cu cărare la mijloc – al americanilor. Scrisorile de la Almora se himalaizează, cu budhism, o mandală-eseu, poeme – şi în rimă (Anca-Lanka). Să fierb laptele.

Gălăgie spre Khalsa College – violenţe iar? Profesorii intră, din zece, din nou în grevă. Am înţeles că Sharma, the head, ar vrea să mă vadă – să sparg greva înainte de a fi avut şi eu o dată în viaţă parte de aşa ceva? Munca noastră ce altceva decât grevă o fi?

Ampicilina s-a învăţat cu mine. Şi moartea aia. Renaştem încă o dată în frig şi egoism. Păcat de nilimariană, că vrea să scrie un roman “Namaskar, Nicolae”, care Nicolae? Şi-l va scrie, nebuna. Iar eu şi Nansi îi vom crea atmosfera. Tot vrea să treacă la buddhism, cu Nicolae cu tot.

Nana a văzut pe motocicletă pe cineva semănând cu dl. Alg. Dr. Cobra. Ăştia nu se îmbată. “vreţi paper-ul, nu?” (Kbr). Copiii, în hindi: “Bufniţa e prietena mea”. “Vreau să văd statuia”. “Studentul ăla rău al tău nu ştia să citească”. “Eu nu citesc, ăştia scriu pictat”. “Pe la palmieri, apoi pe la papagali”. “Un picnic”.

8. 12. 81. D.

Nana ieri: ciungul păcăleşte, să-şi facă rost de bani şi să-şi cumpere altă mână. Clasa de azi, familia de cuvinte a casei. Boss-ul lui Vinay murise şi-l incinerau azi în Ghaziabad. A treia lectură din “Aventurile şahului”, în caligrafierea Ancăi Mateescu. Nansi şi eu, pe balcon, hogind: oiţă, oiţă! nu e de acord; Crăiţo, mânca-te-ar lupii să te mănânce!

Plecăm, Nansi la Roy la spital, eu la bancă la bani. Acolo, un hippy de descendenţă sârbească, mai ştiind însă decât dobrî deni, cu un copilaş auriu în braţe. Cum va fi fost Christos, dar cam bălos şi cu buricul pe-afară.

Nansi, mai înainte, înfiptă în verdeţă, aşteptându-mă cu Charminar-ul, şi eu strigându-i cum e mică sub un şal cât Valul lui Traian: Giulietta Massina mia! La despărţire-bifurcaţie, văd mulţi ochi qutab-minar-ieni aţintiţi şi am o temere, dar mă văd printre palmieri şi apoi cu chriştii de peste ocean. Şi înapoi acasă, să curăţ cartofii, cu gândul la viaţă, la Nansi – Ellora, Ajanta s-au interiorizat.

O notă, A Note on Foreign to Soren Kierkegaard, o voi scrie, altfel mă îmbolnăvesc. Mă dezbolnăvesc poate mâine, după ce dactilografiez subiectele de examen. Pe Salg ni-l amintim în pariu pascalian: nu venea în India, murea; a venit, a murit. Nana (la masă, Nansi era la dentist): Două tragedii: una, că a murit domnul Sergiu Al-George; a doua, la Qutab Minar s-a stins lumina şi au murit 30 de copii. Dacă nu pleca în Bucureşti, se putea întâmpla şi aici? La toţi o să ni se întâmple, şi ţie, şi mie.

I-am spus că ea are, mai întâi, să-şi crească copiii. I-a dus lui Margaret o copie din paper, spunându-i că ele amândouă sunt scise în el. I-a dus apoi Memnei două copii. Nansi şi-a scos măseaua. E o eroină. Voi fi şi eu, al doilea. Aici, numai de scos se poate. E stranie relaţia între barbă şi psihologie, parcă ai avea o mie de bărbi, după stările sufleteşti. Mască şi scut şi învederare.

Prof. Shivaramaya (la paper): ce e ARP? Nansi a făcut inventarul nebunelor cu noi. Nimeni, în afara contului. Am tot zis azi că nimic dintre păcatele clasice nu e grav. Şi ar fi absurd să-ţi dai pielea ori sufletul pentru necazul vreunuia din ele.

Propoziţiile de idei sunt dintr-o lume nevorbită

şi cum se inhibă cuvintele în faţa lui Kierkegaard.

La fel India, moartea lui Salg, propriile

presimţiri ca din eternitate, pierderea

de orice în favoarea sinelui.

Clasă cu popor. Willing students. Alhuwalia, şi el. Hasina. Adevărat encounter-paper. Scrisoare către inginer (My child, my wife and myself we are sick because of the impossible heating. The rooms are in the darkness after twilight), punct, şi electricienii intră. Scrisoare lui Satya Vrat spunându-i că sunt gata pentru ianuarie, cu următorul program:

SANSKIT ROMANIAN SAHITYA

In memoriam Dr. Sergiu Al-George

Prof. Satya Vrat Shastri: Opening Address

Prof. A. K. Sharma: An Encounter

Prof. Margaret Chatterjee: Philosophical Chats

Dr. Urmila Rani Trikha: From Gita to Archaic and Universal

Dr. George Anca: Romanian Sanskrit School and Correspondence

În drum spre facultate, întâlnire-paper cu Netty Bossert (N. has to blossom), apoi cu japoneza (cum o fi chemând-o). Satya vrea dată de la vice-chancellor, dorindu-i participarea la deschiderea, cu programul meu, a unei serii de asemenea conferinţe, urmate de publicarea unor broşuri (a mea ar fi aşteptată de şeful dept. Publicaţii). Îl vrea şi pe ambasador (ăluia îi crapă măseaua, precum ştim.) Ne înţelegem, ca totdeauna. Şi-ntre noi e Salg, a cărei moarte fertilizează atmosfera.

Paper lui madame Parasnis ( şi ea şi el, din Maharastra – şi noi, tot din România, i-am zis de Nansi şi de mine); de dimineaţă-l mai primiseră Shunglu (că va învăţa – dar e scris de mână?) şi Gerhard, în mood de râs nemţesc. Am mai lăsat două la buddhişti, pentru Mittal şi Lahiri – bătrâna domnişoară profesoară de chineză.

Pe urmă, am mers la polonezi, cu care am luat un ceai lung, în grădină, sub un soare blond ca ei, împărtăşindu-ne ca unul. Împins de studenţi – ce paradox -, mă văd spărgând greva, la care n-am fost mobilizat de DUTA. Ne mai orientăm şi mâine, doar azi se aflau toţi în clase (unele clase, nenorocit de anacronice, cu piedestal pentru catedră şi ruşi pe scaune).

Lui Nansi ce-i pasă, şi-a scos măseaua. Polonezii bat spre buddhism. Eu mă voi duce la Aurangabad. La întoarcere, voi avea un ianuarie şi februarie ochi. Poate D. Lit. Subiectele de examen, babu ji.

10.12. 1981.

Prima zi a grevei de două săptămâni a profesorilor (DUTA, în care sunt membru). Prima zi de grevă din viaţa mea. Am depus paper-ele, cinci, scrise la liber. Deci n-am de la ce face grevă. Nevoie de fum rece, din narghilea. “Every one who has read the classical authors knows how many things are Caesar could try out in order to kill time”(Kirkegaard, The present Age).

11. 12. 1981

Aş vrea să trimitem, până plec la Aurangabad marţi, scrisori în toate colţurile lumii pe unde avem prieteni – Los Angeles, Bangkok, Bucureşti, Vâlcea, Târgovişte, Chicago, Dunedin, Melbourne, Paris, Roma, Manheim, Buenos Aires, Detroit, New York, Cornwall. Nana, cum a venit de la şcoală, că scrie scrisori.

Aseară, paharul cu lapte s-a găurit şi tot laptele s-a dus. Ne căzuse multă varză, acum şi fructe, felii de portocală. “De la cine ai învăţat să bei apă înainte de masă?”. “De la domnul Sergiu Al-George”. Oare respectul să fie legat genetic de moarte (după cum iubirea tutuită, de viaţă)?

12. 12. 1981.

Am expediat 16 scrisori, plătind 88 de rupii şi 10 paisa. Or fi acasă tataii, Noana, Iugii, Măriucile? Sorin, Eliade, Alecşii, d-ra Leblan, Bob şi Rose, Creeley, Gill, Umesh?

Vinod a avut gălbinare, începând din 4 noiembrie – când a plecat spre casă Sergiu. La Dalmia a fost un reading poetry, el s-a dus şi la Bathinda, unde-i murise un unchi. Plecase în ziua când eram aşteptaţi, Sergiu şi eu, la el. Sergiu a murit în 11 noiembrie.

Între 14-20, sub egida armatei, e un şantier literar, cu Mulk Raj Anand. I-am dat diferite pagini pentru acela. Ne certăm pentru Inedited, el insistă pro The Milky Way. Ce mai facem? Pe mine mă dor inima şi măseaua. Cetatea din Bathinda e-n ruine.

Estetica lor, via Florence Hetzler, îl incită. Cel mai excită? Schimbăm cărţi poştale oficiale pentru a citi eu o poezie în februarie, la seara de poezie a Guild-ului autorilor indieni. Sunt 500. Doamne, faţă de mult mai mulţi, într-o ţară cu o populaţie de 30 de ori mai mică. Ceva despre reclama rusească descreierată în jurul Moldovei, prin ziare. Ăia parcă vor să mă omoare pe mine personal.

ce să-i facem, Sergiu, Margaret, Urmila

vino să te superi Dumnezeu cu mila

în veci nu te superi nici tu nici Satya

vino tu cu Gita lasă-mpărăţia

nu vii alt Bhava să tremuri pe un pod

împăcat de vorbe-n dodii cu Vinod

cât că te-ntrebasei unde până unde

dada românească se decorespunde

fie-ne Dorina martoră sultană

în Bathinda plânsă nemairajastană

dar pe când era ea sclavului iubită

în neclare orne de supuşi zidită

din ziduri în aer sărind împărată

roibului în spate ţie să răzbată

să fi fost prin doişpe după nou-născutul

Dumnezeu ce singur ştie-şi aşternutul

aibe-ne Măiastra în pază departe

a o sutăcincia naştere în arte

vorbăreaţa Florence aurind tăcere

în sanscrită umbră retezată-n sfere

aure corole-n haina bleumarin

ochilor din scuter plata cu amin

roagă-se Fernando tolerat cu papii-

staşii ieri în juntă şi tocmeli în Apii

că-n Ajanta luna razele-şi traduce

să ne lumineze mâinile de cruce

vom lăsa Benares până la Tibet

sude catacombe cratere Haret

ne vom da cu magii întâlnire picii

să ne tăvălească-n dulciuri firfiricii

de poeţi credinţă de bărbaţi accepţii

să înoate pluta ierbii înţelepţii

Nana s-a numărat printre delegaţii de mare vază ai conferinţei naţionale indiene asupra UFO. Artistă, a cântat în magic-show-ul unui profesor de fizică. A fost ziua lui Shama, de-a zis Nana că va coborî luni din taxi să-i cumpere un present. O carte despre mobilierul românesc îi oferise, la înghesuiala surprizei, Nansi.

Iluminarea spectacolului corespunzând cu maxima compasiune. Georeligia pentru lunatici. Martorii incită protagoniştii la propriile represiuni de sine şi de alţii. Cu limbile de balaur – cel de la sfârşit, cel care râde? Mâine aparenţă, azi disparenţă, ieri transparenţă.

13. 12. 81. Delhi

Marek cu Martin, pe bicicletă, în soarele ca ei. Că să dau de băut că m-au publicat în Art and Poetry Today ca principal autor, plus că-n ”revista lui” am lăudat-o pe Margaret. Mă încrucişez cu toţi trei – veneau să ne fotografiem în familii unite. Revista lui Keshav Malik şi Krisna Khullar a preluat paper-ul meu din mai ”Sanskrit Romance Ontopoetics”, care inspirase lui Peter un sonet (citatul Tagore către Tulsidas), avându-şi suflul din 1979 şi fiind o treaptă spre poetica mea indo-latină. Straniu metafizic simţ al eficienţei.

Despre moartea unui prieten i-am putut povesti copilului şi a înţeles. Cum i-am explica Polonia marţială? Ne imaginăm dialoguri (interzise), paşi (interzişi), istorie (interzisă). Martin e atât de blond încât lumina răzbate ca într-un permanent Crăciun tropical.

14. 12. 81. D.

“Mă exploatezi de parcă sunt Solidaritatea” (Nansi). În Connought Place, confirmată plecarea, nu încă întoarcerea din Aurangabad. Ajanta şi Ellora, Gdansk şi Gomora. Băile Govora. Pe unde lungi, Bucureşti II, dintr-un buletin de ştiri lipseşte Polonia. Noaptea viitoare voi goni spre Aurangabad-Ajanta-Ellora, gândind la Kierkegaard şi Eminescu (între ţările lor – Polonia, un singur univers al morţii şi buddhismului).

15. 12. 81. D.

Ashok a venit cu taică-său, care e dispus să plătească până la două mii de rupii pentru Inedited. Îl publicăm în ianuarie.