Cuvânt și iubire

„În acest notabil loc, / Mai ceva decât un ring,

Guvernanţii mint cu foc, /Opozanţii mint de sting”.

(C. Tone. Scena politică)

Situaţia social politică şi economică în acest colţ de ţară este sub orice nivel. Toţi aceşti 25 de ani situaţia nu a fost bună, dar acum este extrem de rea. Dacă până nu demult polarizarea societăţii se făcea pe criterii politice, adică centru-dreapta şi stânga, acum situaţia este bizară: în aceeaşi barcă găseşti şi capra şi lupul, adică de la extrema stângă până la cea dreaptă. Scriam deunăzi că se aşteaptă o toamnă fierbinte. Creşterea în lanţ a preţurilor legată în mare parte de devalorizarea leului, condiţionată la rândul său de furtul miliardului, va scoate lumea în stradă. Problema e că pe valul acestor proteste se vor cocoţa tot soiul de derbedei, care urmăresc alte scopuri decât bunăstarea celor sărăciţi. Aceştia vor clătina puternic corabia guvernării cu scopul de a o scufunda. Problema e ce vor aduce în locul acestei guvernări proaste? Lupta contra oligarhilor este doar un paravan şi nu mai mult.

Să analizăm puţin această situaţie extrem de ambiguă: dorinţa (de altfel naturală) de ai pune la răcoare pe hoţi şi pericolul (foarte real!) de venire la guvernare a forţelor promoscovite. Corabia pe nume Republica Moldova este grav naufragiată. Ce fac, de regulă, în acest caz cei aflaţi pe corabie. Nu caută vinovatul de naufragiu, nu o clatină din toate răsputerile ca să se scufunde ci fac tot posibilul de o ţine pe apă până ajung la mal. Numai atunci încep să caute vinovații. La noi ce se întâmplă? Toată lumea, marcată de jaful Secolului,  cheamă să zdruncinăm din răsputeri barca naufragiată. Socialiştii declară că o vor zdruncina până o vor scufunda, organizând tot soiul de acţiuni în sprijinul celor „nevoiaşi” (aţi observat deja marea grijă a lui Dodon faţă de bieţii agricultori, sărăciţi de anul secetos şi de politica precară a guvernanţilor faţă de ei), atunci când cel puţin capii lor milionari huzuresc bine. Aici totul e clar. Dodon, ca o adevărată coadă de topor, îşi îndeplineşte misiunea în deplină concordanţă cu planurile Kremlinului: stoparea cursului proeuropean şi readucerea Republicii Moldova în ţarcul estic.

Talimbul Petrenko (şi acesta un milionar prosper cu afaceri în (culmea!) România) declară şi face acelaşi lucru cu partidul! său „Patria lui – Moldova”. În acest scop el creează „orăşelul său al libertăţii din corturi” copia fidelă a celui „construit” vreo 12 ani în urmă de Iu. Roşca (este şi natural fiindcă sunt concepute în acelaşi laborator indiferent de culoarea declarată a „revoluţionarului”) în care joacă circ! Şi acesta se propune în calitate de mare „apărător” al nevoiaşilor (ascultam cu stupoare la unul din protestele lui văicărelile unei ţaţe rusoaice, funcţionară, cât de greu o duce cu un salariu de 7000 lei! Personal cu 35 de ani stagiu de muncă aflat într-un post de profesor universitar am un salariu de funcţie sub 4000 de lei. Ce să mai vorbim despre moş Ion cu pensia lui de 700 lei!), intereselor lucrătorilor de la Căile Ferate, care nu şi-au primit de mai multe luni salariul. Îl mai auzim (drept mai puţin în ultimul timp!) şi pe marele antimafiot S. Mocanu declarând război oligarhilor, numai că culoarea politică declarată este una, iar acţiunile sunt cu totul altele.

Însă cele mai multe întrebări se iscă legate de acţiunile Platformei DA. Misiunea declarată este una nobilă, aşteptată de toată lumea – întoarcerea miliardului furat şi punerea la dubă pe toţi hoţii. În acest scop ei zdruncină din răsputeri corabia naufragiată. Şi eu împărtăşesc aceeaşi părere: după cum spunea luptătorul cu hoţia şi banditismul într-un film sovietic Jiglov prin gura lui Vîsoţkij „Hoţul trebuie să stea la dubă”. Într-adevăr, cei care au furat miliardul trebuie să stea la răcoare. Este amoral când o bună parte a populaţiei se bălăceşte în sărăcie, când din cauza sărăciei pleacă pe un cap (se vorbeşte că deja peste un milion de oameni au părăsit acest colţ plin de nevoi din cauza guvernării proaste. De menţionat că pleacă cea mai productivă pătură a populaţiei, iar acum se resimte deja şi un alt efect colateral – cei plecaţi îşi iau şi copiii cu ei, compromiţând nu numai prezentul ci şi viitorul acestui colţ de ţară atât de prost guvernat. Pleacă fără gând să se mai întoarcă (neavând la ce!) lucru demonstrat şi la recenta întrunire a premierului V. Streleţ cu reprezentanţi ai diasporei). Problema e că acum acest lucru este practic imposibil. Ce-i de la guvernare nu vor, iar cei din opoziţia constructivă, adevărata opoziţie, nu pot. Şi dacă îi dăm jos pe oligarhi de la guvernare şi nu ştim pe cine aducem în locul lor are rost o astfel de schimbare? Aici rămân pesimist. În primul rând nu cred în victoria acestei mişcări prea amorfe, prea eterogene. Cu tot respectul pentru unii din conducerea Platformei DA, care cred sincer în ceea ce fac, am toate motivele să  nu cred în unii din conducerea ei. Ai înlocui pe unii oligarhi cu alţii nu va schimba cu nimic spre bine situaţia precară a lui moş Ion. Nu e greu de presupus ce lozinci vor fi scandate la mitingul Platformei DA de pe 6 septembrie, la care au declarat că vor participa şi Dodon, şi Petrenko.

Să admitem totuşi că Platformei DA îi reuşeşte doborârea acestei guvernări fapt ce va conduce inevitabil la alegeri anticipate. Nefiind partid Platforma DA îi va pune pe tavă victoria obţinută lui Dodon, Usatîi, Petrenko, Şelin. Partidul Popular European (PPE), care ar putea să-l înloczuiască (ca importanţă) pe PLDM, nu este încă bine plasat pe segmentul electoral. PL la moment trece şi el printr-o criză de partid. Atunci căderea actualei guvernări (aşa cum este!) le deschide calea spre putere forţelor promoscovite. Dar asta înseamnă nu numai pierderea pentru totdeauna a miliardului ci şi a perspectivei europene, întoarcerea înapoi în ţarcul rusesc, de unde încă nu ne-am desprins definitiv. Credeţi că aceştia, ajunşi la putere, îi vor băga la dubă pe alde Plahotniuc. Să nu fim naivi. „Corb la corb nu-şi scoate ochii” spune un vechi proverb românesc.  A ajuns oare O. Voronin după atâtea găinării financiare (despre care s-a scris mult câţiva ani în urmă!) la răcoare pe timpul guvernărilor democratice? Ba bine că nu.

De aceea în acest caz e mai bun un status quo temporar. Intuiesc cum unii ultrapatrioţi mă vor învinui de a mă fi vândut oligarhilor. Fiind din domeniul ştiinţelor reale sunt dispus să pun în prim plan raţionalul nu emoţiile de moment. Cu această guvernare, imperfectă aşa cum este, mai avem şanse de a face măcar puţină lumină în problema jafului Secolului şi stoparea crizei economice. Şi asta nu din dorinţa celor de la guvernare ci mai mult sub presiunea organismelor europene, sub controlul riguros al cărora se află. Pe de o parte europenii vor acorda ajutoare financiare Republicii Moldova, însă nu vor face cum au făcut până acum ci le vor condiţiona cu promovarea reformelor, a investigaţiilor în problema vizată. Primul succes al organismelor europene în această luptă deja îl vedem: lichidarea celor trei bănci, prin care s-a furat miliardul şi prin care ar fi putut continua furturile, cu toate că cel puţin doi lideri din cei trei declaraseră anterior că băncile trebuie naţionalizate. Şi în problema Aeroportului începe să se facă lumină.

Mult mai mult mă deranjează activizarea forţelor negre, care aşteaptă asemenea corbilor căderea victimei. Mă deranjează M. Tkaciuk, acest cardinal negru aflat până mai ieri în funcţia de prim sfetnic al lui Voronin acum  pe lângă cine o fi? Indiscutabil, şi atunci şi acum este pe lângă Putin. Revenit din Rusia, unde s-a aflat la „recalificare”, ce planuri, ce misiune are acest Ce Ghevara de pe malul Bâcului? Nu e greu de presupus. Unele informaţii apar la suprafaţă. Într-o emisiune televizată moscovită la întrebarea moderatorului şovin R. Babaian dacă „în Moldova sunt forţe care să oprească invazia NATO” (se discuta în contextul activizării NATO în Marea Neagră şi declaraţiei ministrului apărării dl A. Şalaru la Bucureşti de deschidere a unui comitet NATO la Chişinău) un pezevenchi nelipsit la mai multe emisiuni pe nume I. Tuleanţev, autointitulat „preşedinte al ligii tineretului rus” a declarat: „…În Moldova există astfel de forţe, drept dovadă fiind organizarea comemorării a 70 de ani de la victoria asupra fascismului la care au participat peste 100000 de oameni (are probleme tov. cu aritmetica. Nici în cele mai bune timpuri ale lui Voronin ei nu au reuşit să scoată în stradă o sută de mii de manifestanţi!)…În Moldova trebuie creată o largă mişcare antimilitară”. Probabil Tkaciuk are această misiune. Vă mai amintiţi participarea lui la diferite acţiuni de protest alături de Petrenko, Muntean, Ceban ş.a., alături de organizaţia teroristă Antifa câţiva ani în urmă. Luând în considerare acţiunile lui neconstituţionale anterioare (inclusiv implicarea în evenimentele din 9 aprilie 2009) este uşor de presupus că el poate fi organizatorul acestei „largi mişcări antimilitare”, şi nu neapărat să fie văzut în prim plan. În prim plan sunt împinşi căţei gen Petrenko.

Se vede cu ochiul liber că Kremlinul şi-a schimbat tactica. Nu mai merge la confruntări directe, la embargouri care fac rău nu numai nouă dar şi lor ci pompează bani enormi în diverse măsuri de schimbare a mentalităţii omului de rând, de fapt a alegătorului. Drept exemple pot fi luate cele două primării câştigate cu majoritate covârşitoare de voturi de oamenii Moscovei. La Bălţi, un necunoscut până mai ieri, un individ cu mari probleme sub aspectul integrităţii R. Usatîi câştigă primăria din primul tur cu o majoritate covârşitoare. De asemenea, la Orhei, un alt individ aflat sub anchetă chiar în problema furtului miliardului (cea mai dureroasă problemă la ziua de azi!) oligarhul I. Şor câştigă şi el cu o majoritate din primul tur primăria Orheiului. Şi aceasta s-a întâmplat după câteva mitinguri ale Platformei DA, care a chemat lumea să nu-i voteze pe oligarhi!

Acest lucru s-a văzut destul de bine şi zilele trecute de Ziua Independenţei. La Bălţi R. Usatîi organizează mari manifestări culturale plătite din „Fondul Usatîi” (anterior s-a făcut mare tam-tam în jurul ajutorului acordat prin acelaş fond Spitalului municipal din Bălţi. Să ne întrebăm de unde se iau banii în acest fond? Nu mai este atât de patriot acest flutură lume ca să-şi pună la cheltuială banul propriu. Este un tip anapoda de mecenat!). La Orhei (rebotezat de unii glumeţi Şorhei!) acelaşi lucru. Ziua de 27 august pentru orheieni a devenit ziua panglicilor tăiate. Primarul Şor nu prididea să taie panglicile la obiectele renovate (poate aţi observat că toate panglicile erau roşii nu tricolore!). Se declară că toate cele realizate după venirea lui Şor la primărie (dar într-adevăr au fost realizate multe) s-au făcut pe banii din bugetul oraşului (nu cred că acest buget sărac tot timpul a devenit bogat peste noapte!) şi din fondul creat de I. Şor. Aceeaşi poveste. Să-şi pună oligarhul banii proprii la bătaie sau e vorba de altceva? Răspunsul vine din interviul unei doamne orheience. „Avem cel mai bun primar. Ar fi cel mai bun prezident”. Dacă vă mai amintiţi acelaşi lucru îl declarase şi R. Usatîi după câştigarea Capitalei de Nord. „După câştigarea primăriei Bălţi voi câştiga şi postul de preşedinte al Republicii” (aducând exemplul preşedintelui României K. Iohanis!). Iată unde se bate.

Până mai ieri eram adept al alegerii preşedintelui Republicii prin vot universal acum însă sunt mult mai rezervat. Un tip precum Usatîi sau Şor prin concerte şi diverse „acte de binefacere” făcute cu banii Moscovei au toate şansele să devină preşedinţi ai acestui colţ de ţară cu un aşa electorat. „Vai de capul nostru” cum ar spune poetul N. Dabija.

Valeriu Dulgheru