Anna Nora ROTARU: Îngerul meu la vreme de seară…
ÎNGERUL MEU LA VREME DE SEARĂ…
( Dedicată Marianei Gurza)
Când somnul mi-i lin, suav m-oblojește
Și mintea de gânduri îmi este golită,
Când fruntea-n palmă se descrețește,
Și vrerea îmi este în vis tolănită,
Când poverile vieții îmi par dispărute,
Uitate undeva într-un colț, deoparte
Și vocile ce mă-ndrumă-mi par mute,
Alungate-n abisul neliniștilor deșarte,
Atunci îmi vii… ÎNGERE, la vreme de seară,
Coborând pe o pală actină de Lună plină…
Aură-n jur răspândești de o magie rară,
Ce mă-nvăluie ca o mantie de dulce lumină…
Mă duci… pe tărâmuri de om neumblate,
Unde țâșnesc culorile și muzici divine,
Dându-mi auzul cânturilor nefredonate
Și ochi să deslușească spectre-n lumine,
Așa cum în vis doar, omul mai poate atinge,
Dăruindu-i-se o fărâmă de putere zeiască,
Un strop, pe inimă pură ce-apoi se prelinge,
În sufletul dornic de trăiri, să-l hrănească!
ÎNGERUL meu ce-mi vii la vreme de seară…
Mă du unde vrei pe-aripă și-adu-mă-napoi!
Când m-oi trezi însă, fă visul să nu-mi piară
Și azi ca ieri și mâine ca azi…să fim amândoi!
Anna Nora ROTARU
Atena, Grecia
P.S. Mulțumesc Nora!
Mariana Gurza
