Sandu Cătinean: Cu vara aceasta…
Cu vara aceasta…
Cu vara aceasta de-ar fi ca să plec
În sufletu-mi tragic, nimic s-ar clinti
A florilor câmpuri le-aş duce cu mine
Speranţa iubirii, nici moarte-ar sminti
Prin vara aceasta, ce-mi tulbură gândul
Aş vrea încă-o dată să-mi cânte iubirea
Deasupra luminii să simt cum mă arde
A cântului taină, ce-mi tulbură firea
În urmă-mi rămână, doar visul, pudrat
Cu raze albastre din lumea-mi divină
Să-mi cânte Zeiţa un cântec uitat
Nimic să-mi mai pese ! Sfârşitul să-mi vină…
Din toate, doar dorul, aş vrea să mi-l duc
Şi apele-n spume, din râuri de munte
Iar brazii, ce tainic, iubiri mi-au păstrat
Să-mi fie prin veacuri, a dragostei punte
………………………………………………………..
Nimic nu-i mai tragic, decât să te pierzi
Prin hăuri adânce, de suflete moarte
Să nu simţi iubirea cum aprig te arde
Şi doar nepăsarea, destinul să-ţi poarte !
Dar eu, Trubadurul, ce cântă iubirea
Nu voi nici în moarte, să uit ce-am iubit
Voi duce cu mine, nu numai tristeţea
Ci şi durerea, ce-n ani am trăit…
Voi duce izvorul, alături de mine
Al apelor susur, să-mi cânte iubitul
Din brazi, întuneric, să-mi fie tovarăş
Şi-n susur de ape, îmi fie sfârşitul…
Cu vara aceasta de-o fi ca să plec
O floare albastră, prin gând am să port
De-mi vine iubita, striga-voi din cetini :
„Adu-mi floarea-albastră, iubito… că-s mort” !…
Sandu Cătinean
“Cel care vine din brazi”
